CANTECELE SI POEZIILE ORTODOXIEI
» POEZIA LUI RADU GYR
Inapoi la Pagina de Discutii
|
ISUS IN CELULA - Radu Gyr
Azi noapte Isus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce’nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura: - De unde vii Doamne, din ce veac? Isus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac. S’a asezat langa mine pe rogojina: - Pune-Mi pe rani mana ta! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina dar zabrelele groase, lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea capatana si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum imi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani… Cand m’am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram in celula si era luna, numai Isus nu era nicairi… |
|
|
METANIE
de Radu Gyr Doamne, fã din umilintã pod de aur, pod înalt. Si din lacrimã, velintã, ca pe-un pat adânc si cald. Din lovirile nedrepte, faguri facã-se si vin. Din înfrângeri, scãri si trepte; din cãderi, urcus alpin. Din otrava pusã’n canã, fã miresme ce nu pier. Si din fiecare ranã, o cãdelnitã spre cer. Si din orisice dezastru sau crepuscul stins în piept, Doamne, fã lãstun albastru si dã zâmbet întelept. (Inchisoarea Aiud) |
|
Ioan Pop a zis: ISUS IN CELULA - Radu Gyr Azi noapte Isus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce’nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura: - De unde vii Doamne, din ce veac? Isus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac. S’a asezat langa mine pe rogojina: - Pune-Mi pe rani mana ta! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina dar zabrelele groase, lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea capatana si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum imi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani… Cand m’am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram in celula si era luna, numai Isus nu era nicairi… Nichifor Crainic-prinos Intaiul gand ti se cuvine tie, Putere creatoare, tu care faci din patimi poezie Cum zamislesti din mlastini statatoare O candela de nufar argintie Din care-si urca flacarile line festilele de galbene stamine./ Intaiul dor ti se cuvine tie Intaiul dor de-a ma desface in soare Sub auria razelor ninsoare Ca floaream unui crin Cand amurgul se sparge ,de frumusete plin Intaiul gand ti se cuvine tie, Intaiul cant cu care -soptit pe jumatate Ca un suspin de boare ce-n ramuri se destrama,- |
|
|
COLIND
de Radu Gyr A venit si-aici Craciunul Să ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacrimile mele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Numai lacrimi grele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Palpairi de stele… Numai casa mea posaca A’mpietrit sub promoroaca. Stam în bezna grea, Pentru noi nu-i stea, Cerul nu s-aprinde. Pentru sgribuliti Ingerii grabiti Nu aduc colinde. O Iisuse imparate, Iarta greseli si pacate. Vin de-nchizi usor Ranile ce dor, Visul ni-l descuie. Noi Te-om astepta , Căci pe crucea Ta Stam batuti în cuie. Maica Domnului Curata, Ad’o veste minunata, Infloreasca-n prag Zambetul Tau drag Ca o zi cu soare. Zambetul Tau drag L-asteptam în prag, Noi, din inchisoare. Peste fericiri apuse, Tinde mila Ta Iisuse. Cei din inchisori Te asteapta-n zori, Pieptul lor suspina. Cei din inchisori Te asteapta-n zori Să le-aduci lumina. |
|
|