|
Postat 23:16 pe 21.12.2011
|
|
V. Voiculescu (1884-1963)
În coliba-ntunecată…
În coliba-ntunecată, Din carne şi os lucrată, A intrat Hristos deodată. Nu făclie ce se stînge, Nu icoană ce se frînge, Ci El Însuşi, trup şi sînge, Preschimbat pentru făptură Într-o scumpă picătură – Dulcea Cuminecătură. Coliba, cum L-a primit, S-a făcut cer strălucit Pe bolta de mărgărit. Iar în ea soare şi stele, Cu Arhangheli printre ele. În mijloc, Tron luminos Şi, pe el, Domnul Hristos, Care mult se bucura. Duhul Sfînt s-alătura Şi acolo rămânea Şi acum, şi pururea. Şi noi, Doamne, ne-am sculat, Colibele-am curăţat; Uşi, ferestre, toate-s noi: Doamne, intră şi la noi.
V. Voiculescu (1884-1963)
În coliba-ntunecată…
În coliba-ntunecată, Din carne şi os lucrată, A intrat Hristos deodată. Nu făclie ce se stînge, Nu icoană ce se frînge, Ci El Însuşi, trup şi sînge, Preschimbat pentru făptură Într-o scumpă picătură – Dulcea Cuminecătură. Coliba, cum L-a primit, S-a făcut cer strălucit Pe bolta de mărgărit. Iar în ea soare şi stele, Cu Arhangheli printre ele. În mijloc, Tron luminos Şi, pe el, Domnul Hristos, Care mult se bucura. Duhul Sfînt s-alătura Şi acolo rămânea Şi acum, şi pururea. Şi noi, Doamne, ne-am sculat, Colibele-am curăţat; Uşi, ferestre, toate-s noi: Doamne, intră şi la noi.
|