SFÂNTUL APOSTOL ANDREI

Sfântul Apostol Andrei era din Betsaida, orasel din Galileea, situat pe marginea Lacului Ghenizaret. Tatal sau era de meserie pescar – numele lui era Iona sau Ion. Andrei era frate cu Simon Petru, fara sa se stie care din ei era mai în vârsta. Pe atunci avea casa la Capernaum si Iisus sta la ei când predica în orasul acela, caci Însusi Domnul zicea: “Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi, dar Fiul Omului (1) nu are unde sa-si plece capul” (MATEI 8,20).

(1) “Fiul Omului” este un nume pe care Iisus si-L da singur si prin care vrea sa sublinieze faptul ca El este nu numai Dumnezeu, ci si Persoana umana, ale carei suferinte omenesti (foamea, setea, neodihna, patimile si rastignirea) vor fi biruite prin Învierea Sa din morti.

Ceea ce trebuie sa scoata în evidenta personalitatea Sfântului Andrei, este faptul ca Sfântul Ioan Botezatorul începând misiunea sa în pustie, Andrei nu se multumea ca altii numai ca-l auzea, ci, dimpotriva, s-a facut ucenicul lui si s-a lasat patruns de învataturile sale pentru a le pune mai bine în practica. Acest lucru nu l-a împiedicat sa se ocupe si de meseria pe care a îmbratisat-o de la tatal sau – pescuitul.

Iata ce ne descrie Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa despre Sfântul Apostol Andrei: “A doua zi (1) iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii sai; si privindu-L pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu!. Si cei doi ucenici l-au auzit când a spus acestea si I-au urmat lui Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se si vazându-i ca-L urmeaza, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabbi – care se tâlcuieste: Învatatorule -, unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea”. Au mers asadar si au vazut unde locuieste; si au ramas la El în ziua aceea. Si era ca la ceasul al zecelea (2). Unul din cei doi care auzisera de la Ioan si-I urmasera lui Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru (3). Acesta l-a gasit întâi pe Simon, fratele sau, si i-a zis: Noi L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuieste: Hristos -; si l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa – ce se tâlcuieste: Petru (4)” (IOAN 1, 35-42).

(1) Dupa Botezul Domnului ce a avut loc la râul Iordan.
(2) În jurul orei 4 dupa amiaza.
(3) Evanghelistul Ioan nu-si mentioneaza numele în propria sa carte; tocmai de aceea credem ca era celalalt – adica Sfântul Ioan Botezatorul.
(4) În aramaica: Kefa = piatra; în greaca: Petros = piatra.

Focul si curatia dorintelor sale, cum si credinta în împlinirea legii, l-au ajutat sa înteleaga sensul acestor cuvinte tainice. El l-a parasit împreuna cu un alt ucenic pe Sfântul Ioan Botezatorul, ca sa-L urmeze pe Iisus, Care atragea si pe unul si pe altul prin legaturile cele nevazute ale harului. Mântuitorul vazându-i ca vin dupa El, i-a întrebat ce cauta, iar ei I-au raspuns ca doresc sa afle unde locuieste. Iisus le-a raspuns ca pot sa mearga cu El ca sa vada. Le mai ramâneau numai doua ceasuri din zi, pe care le-au petrecut cu Iisus.

Multi Sfinti Parinti zic ca au petrecut si noaptea urmatoare: “Ah! ce noapte fericita petrecura ei – zice Fericitul Augustin -. Cine ar putea sa spuna, ce au învatat ei din gura Mântuitorului? Oare îi pregatim noi o locuinta în inimile noastre pentru ca sa poata sa vorbeasca cu noi?”. Nu poate spune limba omeneasca, bucuria si mângâierea ce a avut-o Sfântul Andrei în aceasta împrejurare si numai sufletele, carora Dumnezeu Se comunica în contemplare, pot sa-si formeze o idee.

Sfântul Andrei a înteles ca Iisus era Mesia – Mântuitorul lumii, de aceea s-a alipit de El pentru totdeauna; a fost cel dintâi dintre ucenicii Sai, de aceea se si numeste protoclet sau întâi chemat. Andrei care iubea asa de mult pe Simon, fratele sau, s-a grabit sa împarta cu el COMOARA PRETIOASA pe care a descoperit-o, l-a dus la Iisus pentru ca sa-L cunoasca. Mântuitorul l-a admis si pe Simon în numarul ucenicilor Sai si i-a dat numele Petru (1). Cei doi frati au ramas o zi cu Iisus pentru a-I auzi dumnezeiasca Sa învatatura, dupa care s-au întors acasa. Din timpul acela s-au alipit de Iisus, dar nu L-au urmat tot timpul, cum au facut-o mai pe urma. Dupa ce ascultau învatatura Lui, se duceau sa-si vada de meseria lor si sa-si faca treburile casnice.

(1) Iata ca nici de data aceasta teoria primatului papal nu îsi are nici o justificare.

Iisus, voind sa-si dovedeasca prin operele Sale divinitatea învataturii, a facut prima minune din Cana Galileii. Petru si Andrei erau de fata cu Sfânta Fecioara. Iisus mergând în Ierusalim sa serbeze Pastele acolo…, se întoarsera toamna în Galileea pe jos. Vazând pe Petru si pe Andrei pescuind pe Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii, i-a chemat pentru totdeauna la propovaduirea Evangheliei, zicându-le ca-i va face “pescari de oameni”. Cei doi frati au lasat îndata mrejele ca sa-L urmeze si de atunci nu s-au mai despartit de El decât pentru scurt timp, atunci când Iisus a fost rastignit pe cruce. În anul urmator, Iisus a format un colegiu apostolic, iar Evanghelistii pun pe Petru si pe Andrei în fruntea celorlalti (aceasta pentru ca le respectau vârsta).

Dupa aceea, Iisus ducându-Se în Capernaum, a locuit în casa lui Simon si a lui Andrei. Acolo, la rugamintea lor, a vindecat-o pe soacra lui Petru, poruncind frigurilor sa o lase.

Fiindu-i mila de cele 5000 de familii care-L urmasera în pustie, nu a vrut sa le lase sa mearga acasa, pâna ce nu îsi vor potoli foamea. Filip a facut o socoteala din care rezultase ca n-ar ajunge 200 de dinari pentru a hrani atâta lume, dar Andrei care avea credinta mai vie, I-a zis lui Iisus caci cineva are acolo cinci pâini si doi pesti, adaugând ca era prea putin pentru atâta multime de oameni, dar nu se îndoi ca Iisus de va voi, va face sa straluceasca puterea Sa dumnezeiasca si cu aceasta ocazie. Stirea crescuse ca El era mult mai mare decât Elisei, care a hranit 100 de oameni cu 20 de pâini (4 REGI 4,42-44).

Când Iisus era în Betania în casa lui Lazar, niste greci care venisera la Ierusalim de sarbatoare Pastilor, l-au întrebat pe Filip daca pot sa-L vada pe Iisus, Filip l-a înstiintat pe Andrei si amândoi Îl înstiintara pe Mântuitorul. Aceasta este o dovada de îndrazneala ce avea ucenicul acesta pe lânga Mântuitorul, de aceea unii în numesc MIJLOCITOR, meritând aceasta numire, pentru ca el l-a adus la Hristos si pe fratele sau Petru.

Iisus a prezis distrugerea templului din Ierusalim, iar Petru, Ioan, Iacov si Andrei L-au întrebat în particular când avea sa se împlineasca prezicerea aceasta, ca sa-i înstiinteze si pe altii sa scape de pericol.

Dupa Înaltarea lui Iisus la cer si Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Andrei – cum zice si Origen – predica în Scitia. Sofronie care scria la putin timp dupa Ieronim, îl face Apostol al Sogdianei si al Colchidei. Teodoret zice ca a propovaduit si în Grecia. De la Sfântul Grigore de Nazianz aflam ca a predicat cu deosebire în Epir. Sfântul Ieronim spune ca a purtat flacara credintei în Ahaia, iar Sfântul Paulin scrie, caci predicând la Argos, i-a facut pe filosofi sa taca. Sfântul Filastru scrie ca Sfântul Apostol Andrei a venit din Pont în Grecia si ca de pe timpul sau, orasul Sinope se lauda ca are icoana sa proprie si sacunul din care a vestit cuvântul lui Dumnezeu.

Rusii sunt încredintati ca Sfântul Andrei a adus Evanghelia în tara lor, pâna aproape de orasul Kiev.

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea a consemnat pe la anul 324 ca Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia în Scitia. Traditia mai târzie afirma ca el a trecut din Asia în Scitia Mare (sudul Ucrainei de azi), apoi în Scitia Mica (Dobrogea de azi), unde a predicat în orasele grecesti de pe tarmul Marii Negre. Unele colinde si creatii folclorice din Dobrogea sau din stânga Prutului, ca si unele toponimice (Pestera Sfântului Andrei, Pârâiasul Sfântului Andrei), de asemenea, atesta prezenta si propovaduirea sa pe aceste teritorii. Ca si ceilalti Apostoli, a rânduit si el episcopi si preoti în cetatile de pe tarmurile Pontului Euxin (Marii Negre), care i-au continuat pe mai departe lucrarea sa misionara de încrestinare a locuitorilor de aici.

Sfântul Apostol Andrei a primit cununa muceniciei în Ahaia – orasul Patras. El a fost rastignit dupa cum zic Sofronie, Gaudentiu si Augustin, pe o cruce în forma de X, în anul 60.

RETINETI!

1. Crestinismul românesc este de origine apostolica.
2. Învatatura crestina a fost cunoscuta în Dacia înca din primele trei secole dupa Hristos, fiind adusa de colonisti, militari si negustori.
3. Încrestinarea poporului român s-a facut odata cu formarea lui, în timp, prin convertiri individuale si nu dintr-odata, printr-un eveniment istoric, cum s-a întâmplat la alte popoare straine din apus. De asemenea, poporul român este singurul popor de origine latina care a pastrat Ortodoxia.
4. O parte din teritoriul României de astazi a fost vizitat, pastorit si evanghelizat acum doua mii de ani de unul dintre ucenicii Mântuitorului, Sfântul Apostol Andrei, numit si Apostolul românilor.

Sf Apostol Andrei apostolul nostru al romanilor ne-a daruit credinta in Iisus,asadar lumina, speranta.