Cine a fost familia lui Iisus ?
Tatal lui Iisus,Iosif se spune ca era tamplar si ca acesta il invatase toate indeletnicirile tamplariei pe parcursul copilariei sale.Istoricii spun insa ca Iosif nu numai era tamplar,era zilier-lucra campul,era zidar,tragea cu plugul-facea toate muncile grele.Cuvantul grecesc care a fost tradus in Biblie-tekton(tamplar) inseamna defapt lucrator cu mainile –adica era zilier.Ca si tatal sau,Iisus trebuia sa fie sociabil cu oamenii,sa umble in diferite parti ca sa obtina un ban pentru familia sa care numara –mama,cei 4 frati ai sai: Iacov (unele surse indica numele Iacob), Iose (Iosif), Iuda si Simion si cele 2 surori.Iisus ar fi avut o copilarie normala,la 8 zile a fost circumscris,practic era clar ca era evreu.Manca,se juca,dormea,ca orice copil.In Israel,parintii ii invatau pe copii sa vorbeasca,sa scrie,sa citeasca si sa zica rugaciuni-practic nu erau niste analfabeti.E surprinzator faptul ca Iisus isi dorea sa invete la templu,la varsta de 12 ani,ca probabil sa devina fariseu,insa parintii nu-si permiteau-educatia la templu era scumpa,iar Iisus provenea dinstr-o familie modesta,desi Maria era fiica unui fariseu.In unele evanghelii gnostice,Iisus este descris ca un copil care avea puteri divine,cunostiinte din Kabbala si alchimie,totusi,aceste lucruri sunt doar povesti.
Un alt text important in care gasim relatari cu privire la copilaria lui Isus este Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului.
Nu putem spune din start ca aceste evanghelii, considerate eretice, sunt false si neadevarate pentru ca nu avem nicio baza pentru a afirma acest lucru. Nu se afla in nicio contradictie cu vreo evanghelie canonica pentru ca in cele canonice nu s-a vorbit nimic despre aceasta perioada a copilariei sale. Probabil tocmai din acest motiv…
Desi aceste carti nu au fost pana acum acceptate, unele din invataturile lor au fost trimise pe cale orala, in ciuda bisericii. Astfel, ne aducem aminte probabil de orele de religie din scoala primara, unde ne-a fost povestit cum Isus a dat viata pasarilor din lut.
In aceasta evanghelie gasim multe intamplari relatate si in Evanghelia lui Pseudo-Toma. Invierea copilului cazut de pe acoperis, vrabiile din noroi, blestemul unui copil care l-a imbrancit pe Isus, intamplarile cu “invatatorul neinvatat” care dorea sa-l invete pe Isus literele alfabetului etc.
Aici mai gasim niste fragmente in care Isus vorbeste despre astronomie, fizica, medicina, despre calitatile trupului, despre tumori si efectele lor si despre altele care “mintea nici unei creaturi nu le-ar putea cuprinde.” Acestea sunt prezentate intr-un dialog cu un filozof de la Templu, in cele 3 zile cat acesta a stat acolo.

Nici aici nu gasim prea multe informatii despre viata lui Isus dupa 12 ani si pana la botezul sau.
“Din ziua aceea isi ascunse minunile tainice si se ocupa cu studiul Legii pana la varsta de 30 de ani.”
Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza multe intamplari din copilaria lui Isus care nu sunt incluse in Evangheliile canonice.

In “Evanghelia lui Pseudo-Toma” sau “Povestirile lui Toma” gasim parca un alt Isus. Acest text enumera o serie de minuni pe care Isus le-ar fi facut in vremea copilariei sale.
Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza o intamplare pe cand Isus avea cinci ani:
“Copilul Isus, pe cand avea cinci ani, se juca dupa ploaie in albia unui suvoi: aduna apele murdare in cateva gropi si le limpezea cu un singur cuvant poruncitor. Framantand apoi cu mainile noroiul moale a plasmuit douasprezece vrabii. A facut aceasta intr-o sambata. Mai mult copii se jucau impreuna cu el. Un iudeu care a vazut ca Isus se juca in ziua de sabat a alergat si l-a parat tatalui sau zicand: Iata, fiul tau se joaca la parau; a facut douasprezece pasari de noroi profanand ziua sabatului. Iosif veni la parau si vazandu-l pe Isus incepu sa-l certe: De ce faci in zi de sabat ce nu este ingaduit? Dar Isus, lovindu-si palmele una de cealalta, striga vrabiilor de noroi: Luati-va zborul! Si pasarile au batut din aripi si s-au indepartat cu mare larma.
Iudeii care erau de fata s-au inspaimantat. Apoi au mers si au povestit mai marilor lor isprava lui Isus.”
Cand un alt copil ii tulbura apa cu care se juca, Isus il usca asemenea unui copac – ceea ce va face multi ani mai tarziu cu pomul fara rod, probabil singurul act de “cruzime” al varstei adulte.

Aceste intamplari ce-l descriu pe Isus ca pe un mic vrajitor cu cunostinte de Kabbalah si alchimie, ce poate da viata pasarilor din lut, dar care si omoara copii nevinovati, pot fi o sursa pentru cei in cautare de senzational. Interesant este faptul ca toti marii fondatori de religii – desi el se pare ca nu si-a dorit sa se enumere printre ei – au coagulat in jurul lor o serie de traditii cu marturisiri fabulatorii, in cadrul carora insusirile personajului principal sunt exacerbate pana la ridicol.
Pe un alt copil, care il imbranceste in fuga, il blesteama, iar copilul se prabuseste mort. Parintii care vin sa se planga blajinului Iosif de cruzimea lui Iisus raman aproape imediat orbi. Nici Iosif, care il mustra, nu scapa de amenintari : “Oare nu stii ca sunt al tau ? De ce ma superi? “ Invatatorii care incearca sa il invete tainele literelor sunt inmarmuriti in fata intelepciunii lui Isus, dar un dascal ce indrazneste sa il loveasca moare in clipa urmatoare. Chiar daca ii iarta la un moment dat pe cei cazuti “sub puterea blestemului” sau, textul nu ne spune daca si cei morti au fost inviati. Un Isus straniu, crud, violent in puterea sa nelimitata, un Mantuitor care se joaca la varsta copilariei cu puterea ce i-a fost data. Intelept, stiind ca este un invatator si ca va trebui sa ii mantuiasca pe ceilalti, nu ezita sa ii pedepseasca insa cu cruzimea unui copil.

Aceste fapte aveau mai tarziu sa-i provoace probleme, din ce in ce mai multi oameni il doreau mort. Mai tarziu Isus va fi dus alungat din Egipt. “Dupa moartea lui Irod, Iosif a iesit din Egipt si l-a dus pe Isus in pustiu pana cand aveau sa se potoleasca cei din Ierusalim, care doreau sa ia viata copilului (Isus).”

Tot in aceasta evanghelie, Isus ii tine lui Zaheu – care incercase sa-l invete literele alfabetului – o predica cel putin ciudata, si este arogant cu invatatorul.

Restul Evangheliei dupa pseudo-Toma (a nu se confunda cu Evanghelia dupa Toma) este o insiruire de minuni realizate de Isus in primii ani ai vietii sale. Persoajul Isus cel crud dispare in ce-a de-a doua jumatate a evangheliei, lasand loc celui cu iubire pentru oameni, care le castiga iubirea prin miracolele sale.
Isus invie un copil care cazuse de pe acoperis, invie un taietor de lemne, il vindeca pe Iacob (probabil este vorba de fratele sau) dupa ce acesta fusese muscat de o vipera, invie un copil rapus de o boala, invie un zidar in timp ce acesta isi construia casa.
Evanghelia lui Pseudo-Toma este destul de ciudata, in prima parte prezentandu-ne un Isus crud si nemilos, ca mai apoi acesta sa devina unul milostiv care-si ajuta aproapele. Sa fie oare adaugari din mituri si legende iudaice sau din alte apocrife crestine?

“Cand avea doisprezece ani parintii sai au mers, ca de obicei, sa petreaca Pastile la Ierusalim. Si dupa ce-a trecut sarbatoarea au pornit inapoi spre casa. Pe drum insa copilul s-a razgandit si s-a intors la Ierusalim. Parintii nevazandu-l, socoteau ca o fi cu alti tovarasi de calatorie.
Trecu o zi. Dupa ce l-au cautat pe la rude si nu l-au gasit, s-au ingrijorat si au hotarat sa mearga iar la Ierusalim. Abia dupa trei zile au dat de el, asezat in Templu, in mijlocul invatatilor pe care-i asculta si intreba despre Lege.
Cu totii priveau si se minunau cum un copil poate sa inchida gura batranilor si invatatorilor poporului, explicand foarte limpede capetele Legii si parabolele profetilor.”