Sfintele de la Diveevo

Sfanta Maria Egumena

In lume, Sfanta Stareta Maria se numea Elisabeta Alexeievna Usakova. Ea a fost aleasa drept stareta si de fapt a administrat manastirea pustiita in anii dificili. Dupa tulburarile din Diveevo, in 1862 Stareta Elisabeta Alexeievna a fost tunsa in monahism si in acord cu ordinul Sfantului Sinod a fost ridicata la rangul de stareta. Din acel moment, obstea a inceput sa infloreasca. S-a cumparat pamant, au fost construite noi cladiri, au fost reparate bisericile, au fost introduse cantarile pe mai multe voci si a fost creat un atelier de icoane. Sf. Maria insasi a dobandit multe virtuti si a devenit ca o mama adevarata pentru surorile ei. Este cunoscuta inainte-vederea sa si ca prin rugaciunile ei toate problemele complexe legate de administrarea manastirii se rezolvau ca prin minune, de la sine.

Fericita Pelaghia Ivanovna

In lume, purta numele de Pelaghia Ivanovna Serebrennikova. S-a nascut in Arzamas si inca din copilarie era poreclita “nebuna” dupa comportamentul sau iesit din comun. Parintii ei au maritat-o, dar dupa vizita la parintele Serafim, ea a inceput sa-si petreaca noptile in rugaciune si sa faca pe smintita, ca si cum si-ar fi pierdut mintile. A nascut doi baieti. Curand, acestia au murit. Pelagia a suferit lovituri crunte si a inceput sa hoinareasca pe strazi, purtandu-se ca o nebuna si fiind batjocorita si luata in deradere. Isi petrecea fiecare noapte in rugaciune, in pragul bisericii.

In 1837 Pelagia a fost primita in obstea din Diveevo unde si-a continuat viata ascetica asemenea unei “smintite”: traia pe strada intr-o groapa plina de mizerie, spargea geamurile chiliilor, se batea cu capul de peretii cladirilor, intotdeauna mergea descult, isi intepa picioarele in cuie si isi pedepsea trupul in orice fel, hranindu-se numai cu paine si apa, neparticipand niciodata la mesele manastirii. Adeseori, cand mergea pe la chilii sa cerseasca paine, ea indura lovituri, impunsaturi si impingaturi, numindu-se pe sine “smintita” si “nebuna”. Unele surori o cinsteau, altele o socoteau stapanita de un demon inainte-vazator. Fericita Pelagia Ivanovna era cinstita de toate maicile cele binecuvantate din Diveevo: Praskovya Yakovlevna, Praskovya Semenovna, Praskovya Ivanovna, care o strigau “mamica”.

Inca din timpul vietii, Fericita Pelaghia obisnuia sa-i vindece pe toti cei care veneau la ea. Astfel, artistul M.P. Petrov s-a vindecat de paralizia mainii. Ea vedea toata viata oricui si proorocea. Aparea in vise si aduce vindecare. A reusit sa stinga un foc de la distanta. Surorile din obste si insasi egumena se sfatuiau cu fercita inainte-vazatoare. Faima inaintei-vederii sale s-a imprastiat peste tot si binecuvantata era vizitata de multi oameni din toate colturile Rusiei. Cu patru ani inainte de moarte, Pelagia a proorocit raspandirea iacobinismului si a terorismului in Imperiu. Acestea aveau sa duca pina la urma la uciderea Tarului Alexandru al II-lea, pentru care Pelaghia plangea si se ruga neincetat.

Dupa 20 de ani de viata aspra, Fericita Pelaghia, la indemnul lui Serafim care i-a aparut in vis, s-a inchis intr-o chilie, a inceput sa ocoleasca oamenii, a devenit tacuta, statea si plangea pe podea langa usa de la intrare si isi petrecea noptile in rugaciune. Se hranea in principal cu paine neagra, din care facea bilute ce ii serveau drept metanii pentru rugaciunea lui Iisus. Nu s-a spalat si nu si-a taiat unghiile niciodata. Binecuvantata a trait in obste pina la moarte si potrivit Sf. Serafim “multe suflete s-au salvat prin mijlocirea ei”.

Inainte de moartea sa a promis tuturor celor care isi vor aminti de ea ca si ea isi va aminti si se va ruga pentru ei. Fericita Pelagia a adormit intru Domnul la 30 Ianuarie 1884.

Schimonahia Marta

Maria Semenovna Meliukova a avut o legatura duuhovniceasca apropiata cu Sf Serafim si cu ucenicul sau. Ea s-a alaturat obstii in 1823 si la varsta de 13 ani si-a luat asupra-si votul tacerii. „Intotdeauna se afla in profunda si neintrerupta rugaciune” Viata sa ascetica intrecea in strictete cele mai aspre vieti ale surorilor sale si ascultarea sa fata de Sf. Serafim era nestramutata. Era atat de apropiata duhovniceste de Sf. Serafim incat parintele i-a dezvaluit toate tainele despre viitorul manastirii si toate descoperirile primite de la Nascatoarea de Dumnezeu. Dupa moartea sa la 21 august 1829, Sf. Serafim a dezvaluit maicilor din Diveevo ca a tuns-o in marea schima si ca acum „sufletul ei era in Imparatia Cerurilor, alaturi de Sfanta Treime, la tronul Domnului si toti vor fi ajutati prin ea!”

Toti s-au bucurat atunci ca s-a ivit in ceruri o noua mijlocitoare pentru manastire si pentru intreaga lume, in timp ce staretul Serafim a chemat pe toti la inmormantarea schimonahiei Marta, promitandu-le celor prezenti iertarea pacatelor. In timpul inmormantarii, batrana Praskovya Semenovna, sora raposatei, a vazut clar pe usile imparatesti pe Imparateasa Cerurilor si pe maica Marta stand in aer. Praskovia Semenovna a inceput apoi sa faca pe nebuna, sa profeteasca si sa-si rupa hainele. Apoi, toti au auzit tipetele si scrasnetele iesirii demonilor. Cand a aflat acestea, Sf. Serafim a zis: „Acesta a fost Dumnezeu si Imparateasa Cerurilor care au vrut sa preacinsteasca pe Fecioara Maria și pe maica Marta. Si daca eu, sarmanul Serafim, am fost la inmormantare, am vazut cum multi au primit vindecare de la duhul ei!” Mai tarziu, prin Sfantul Duh, Sfantul Serafim a primit inca o data incredintarea ca maica Marta „ se afla in Imparatia Cerurilor, langa Tronul Domnului si langa Imparateasa Cerurilor, alaturi de sfintele fecioare! Este o mijlocitoare pentru toata omenirea!” Si a indemnat pe toti sa se roage la mormantul ei.

Sfanta Maica Elena

Elena Vasilievna Manturova a continuat traditia Maicii Alexandra cu binecuvantarea Sfantului Serafim. Domnul a osebit-o pentru Sine. Avand inca din copilarie „ un caracter extrem de vesel, dragoste de lume, de socializare si o atractie pentru distractie” ea se pregatea sa se marite cand, dintr-o data, fara nici un motiv anume si-a respins mirele. Curand, Domnul si-a condus aleasa in afara lumii, aratandu-i intr-o viziune un sarpe monstruos gata sa o devoreze, dar fu salvata de Maica Domnului. Apoi Elena Vasilievna a fagaduit sa mearga la manastire. A respins viata lumeasca in totalitate, citea mult din operele Sfintilor Parinti, se ruga si muncea. Trei ani a pregatit-o Sf. Serafim pentru intrarea ei in obste, fapt petrecut in anul 1825. El a proorocit calea vietii sale si i-a poruncit sa urmeze intocmai viata maicii Alexandra. Maica Elena petrecea in rugaciune neincetata, in contemplare si tacere deplina. O data, cand Elena o cauta pe sora sa de chilie Ustinia, care era bolnava de tuberculoza, aceasta a fost luata in Rai si i-a spus ca Domnul le gatise loc pentru amindoua.

Viata ei a luat sfarsit intr-un mod minunat: sub ascultarea Sf. Serafim, ea a murit in locul fratelui sau Mihai Vasilievici Manturov. Inainte de moarte, ea a fost dusa in incaperile raiului, unde l-a vazut pe Dumnezeu sub chipul unui foc de nedescris, unit cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu care i-a aratat lotul de pamant al prezentelor, fostelor si viitoarelor maici din Diveevo. Ea a adormit intru Domnul pe 28 mai 1832, iar in timpul inmormantarii a zambit de trei ori in sciriu ca si cum ar fi fost vie. Curand Sf. Serafim a aratat ca Sfanta maica Elena „ se numara printre cei care sunt vrednici sa stea alaturi de Sfanta Treime, ca si fecioară” si ca este in ceata de fecioare a Imparatesei Cerurilor, iar Dumnezeu o daruise pe Sf. Marta cu sfinte moaste nestricacioase pentru ascultarea ei desavarsita.

Fericita Parascheva Ivanovna (Pasa din Sarov)

Fericita Parascheva provenea dintr-o familie de tarani din provincia Tambov si i se spunea Irina. Parintii ei au maritat-o si a trait alaturi de sotul ei timp de 15 ani fara sa aiba nici un copil. 5 ani mai tarziu sotul ei moare si Irina sufera mult. In timpul unui pelerinaj la Kiev, a inceput sa urasca lumea aceasta si a hotarat sa-si dedice viata in intregime Domnului. Din voia Domnului, mosierii au dat-o afara si timp de 5 ani a trait in satul sau natal pe ulite, indurand saracia. Intr-un sfarsit, la Kiev ea a fost tunsa in taina sub numele de Parascheva. A trait timp de 30 de ani in padurea din Sarov intr-o pestera sapata cu propriile maini, suferind multe lipsuri. Inca din acea perioada, ea a inceput sa fie considerata nebuna pentru Hristos si inainte-vazatoare, oamenii cinstindu-o si cerandu-i sa se roage pentru ei. In acea vreme, Domnul a ingaduit sa indure incercarea data si Sfantului Serafim: a fost batuta cu cruzime de hoti, aproape de moarte. Pentru cativa ani Parascheva a trait retrasa in padurea din Sarov, dar cu 6 ani inainte de moarte a inceput sa locuiasca pentru perioade mai lungi in Diveevo, iar dupa trecerea la Domnul moastele ei au fost mutate acolo.

Ea avea grija de niste papusi pentru copii, carora le spunea copiii ei. Isi petrecea noptile in rugaciune si le supraveghea pe surori sa participe zilnic la slujbe si sa se trezeasca la miezul noptii pentru rugaciunea de noapte. Fericita impletea ciorapi in timp ce rostea rugaciunea lui Iisus. De asemenea ea pribegea adesea, umbland dintr-un loc intr-altul, schimband chiliile. Obisnuia sa taie iarba cu o secera, timp in care facea inchinaciuni pina la pamant si se ruga. Fericita Pasa proorocea cu ajutorul papusilor si conform marturiei din „Cronica” au fost atat de multe cazuri de inainte-vedere incat a fost imposibil sa se adune si sa fie scrise toate. Lumea spirituala era deschisa pentru ea si vedea sufletele si gandurile celor care o inconjurau. Deseori era auzita cum vorbea cu sfintii si cu Maica Domnului.

Potrivit cu traditia din Diveevo, in timpul preacinstitei praznuiri a Sf. Serafim din 1903, tarul si tarina au intalnit-o pe fericita Pasa care a proorocit nasterea unui mostenitor, caderea Rusiei si a Dinastiei, precum si devastarea Bisericii si o mare de sange. Dupa aceasta, Maiestatea Sa a cerut sfat pentru toate problemele grave cu care se confrunta. Inainte de moarte, fericita Parascheva a facut metanii in fata portretului tarului, prezicand sfintenia lui. Fericita Parascheva Ivanovna a trecut la Domnul in 1915.

Sfintele cuvioase de la Diveevo cat si numeroasele minuni savarsite le aduc aminte monahilor si tuturor crestinilor adevarati ca Ortodoxia , credinta adevarata nu este din lumea aceasta.

Pe ansamblu, obstea din Diveevo a dat lumii multe femei sfinte, a caror nume sunt cunoscute Domnului. Aceste maici sfinte care au stralucit prin sfintenia vietii lor, prin minuni si inaintevedere, ne-au dat un exemplu a ceea ce inseamna crestin adevarat si viata ortodoxa adevarata.