|
Postat 06:48 pe 17.08.2011
|
|
Mesterul Toma este autorul picturii de la biserica din Dobrovat
In anul 1960, am vizitat pentru prima data Biserica "Sfintul Gheorghe" din Hirlau, zidita de voievodul Stefan cel Mare in anul 1492, in cadrul curtii domnesti si pictata de Petru Rares in anul 1530. Acolo, in tabloul votiv, se afla pictat in fresca chipul Mariei-Voichita, cea de-a treia sotie a lui Stefan cel Mare. Se stie ca Stefan cel Mare, invingind pe Radu cel Frumos in 1471, la Soci, s-a intors la Suceava cu sotia acestuia, Maria Despina si fiica ei, Maria-Voichita, o copila tinara, frumoasa, pe care voievodul s-a gindit sa o creasca in palatul sau de la Suceava. In 1476, Stefan cel Mare era casatorit cu Maria de Mangop si "ochii frumosi ai celeilalte Maria, farmecele ei il subjugasera si rivalitatea intre aceste doua femei, intre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragostea stingherita, de a se vedea parasita cind tocmai avea mai multa nevoie de sprijin, de-o vorba buna, din pricina doliului ei – aceste toate au dus desigur in mormint pe tinara Domnita de neam imparatesc. Ea moare in anul 1477, in luna decembrie, in postul Craciunului, dupa abia cinci ani de casnicie. A ingropat-o Voda Stefan cu alai si cinste multa, la manastirea Putnei, noua lui ctitorie. Stefan s-a insurat cu Voichita, abia trei ani mai tirziu. Aceasta casnicie a tinut 24 ani, pina la moartea lui Stefan, in 1504" (C. Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, editia I, pagina 43). Portretul Mariei-Voichita, din interiorul Bisericii "Sf. Gheorghe" de la Hirlau, este cel mai frumos portret de "Domnita" in fresca, din perioada medievala, ce s-a pictat vreodata in Moldova. In anul 1960, cind am vazut pentru prima oara interiorul acestei biserici, m-am oprit un moment la tabloul votiv. Maria-Voichita, care se afla sub "negrelile timpului", era fermecatoare, te subjuga si te oprea din mers ca sa o privesti: parul ondulat, ochii mari, adinci si graitori, gura mica, barbia discreta, nasul mic, sprincenele mari si fruntea larga, asezate in linia curba a fetei, ce le cuprindea intr-o armonie perfecta. Realizarea se datoreaza "pictorului Toma", care in timpul voievodului Petru Rares era "pictorul curtii" si locuia in Palatul Domnesc, bucurindu-se de toate onorurile. Maria-Voichita i-a supravietuit sapte ani lui Stefan cel Mare, dar batrina fiind, locuia in Palatul de la Suceava, alaturi de "Toma pictorul". Acesta a avut prilejul sa-si intipareasca in minte figura acestei Doamne, care pe linga ca era frumoasa la o virsta destul de inaintata, se deosebea de alte femei si prin tinuta ei de femeie ce se tragea din parinti frumosi. Un pictor inteligent, talentat si indeminatec poate executa un portret din imaginatie, marginindu-se sa-l fi vazut o singura data. "Toma pictorul" a facut portretul Voichitei la Hirlau, dupa 16 ani (in 1530). In 1529, acest Toma a pictat cu sirguinta jumatate din biserica de la Dobrovat (ctitoria lui Stefan cel Mare). Inscriptia de sub tabloul votiv este incompleta. Dupa alte documente citate de neobositul intelectual si jurist Ion Alecu Iacobuta, pictura s-a facut in anul 1529, de catre voievodul Petru Rares. Bisericile de la Hirlau si Dobrovat au fost pictate de "Toma pictorul", dar in cea din urma biserica, numai naosul este pictat de el. In trecut, o serie de cercetatori au afirmat ca pictorul de la Dobrovat este anonim, insa investigatiile sistematice, minutioase si comparative ale unor specialisti, printre care si Vasile Dragut, facute pe parcursul mai multor ani, au dovedit ca sint asemanari si identitati in executia ambelor picturi. Constantin Radinschi
Mesterul Toma este autorul picturii de la biserica din Dobrovat
In anul 1960, am vizitat pentru prima data Biserica "Sfintul Gheorghe" din Hirlau, zidita de voievodul Stefan cel Mare in anul 1492, in cadrul curtii domnesti si pictata de Petru Rares in anul 1530. Acolo, in tabloul votiv, se afla pictat in fresca chipul Mariei-Voichita, cea de-a treia sotie a lui Stefan cel Mare. Se stie ca Stefan cel Mare, invingind pe Radu cel Frumos in 1471, la Soci, s-a intors la Suceava cu sotia acestuia, Maria Despina si fiica ei, Maria-Voichita, o copila tinara, frumoasa, pe care voievodul s-a gindit sa o creasca in palatul sau de la Suceava. In 1476, Stefan cel Mare era casatorit cu Maria de Mangop si "ochii frumosi ai celeilalte Maria, farmecele ei il subjugasera si rivalitatea intre aceste doua femei, intre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragostea stingherita, de a se vedea parasita cind tocmai avea mai multa nevoie de sprijin, de-o vorba buna, din pricina doliului ei – aceste toate au dus desigur in mormint pe tinara Domnita de neam imparatesc. Ea moare in anul 1477, in luna decembrie, in postul Craciunului, dupa abia cinci ani de casnicie. A ingropat-o Voda Stefan cu alai si cinste multa, la manastirea Putnei, noua lui ctitorie. Stefan s-a insurat cu Voichita, abia trei ani mai tirziu. Aceasta casnicie a tinut 24 ani, pina la moartea lui Stefan, in 1504" (C. Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, editia I, pagina 43). Portretul Mariei-Voichita, din interiorul Bisericii "Sf. Gheorghe" de la Hirlau, este cel mai frumos portret de "Domnita" in fresca, din perioada medievala, ce s-a pictat vreodata in Moldova. In anul 1960, cind am vazut pentru prima oara interiorul acestei biserici, m-am oprit un moment la tabloul votiv. Maria-Voichita, care se afla sub "negrelile timpului", era fermecatoare, te subjuga si te oprea din mers ca sa o privesti: parul ondulat, ochii mari, adinci si graitori, gura mica, barbia discreta, nasul mic, sprincenele mari si fruntea larga, asezate in linia curba a fetei, ce le cuprindea intr-o armonie perfecta. Realizarea se datoreaza "pictorului Toma", care in timpul voievodului Petru Rares era "pictorul curtii" si locuia in Palatul Domnesc, bucurindu-se de toate onorurile. Maria-Voichita i-a supravietuit sapte ani lui Stefan cel Mare, dar batrina fiind, locuia in Palatul de la Suceava, alaturi de "Toma pictorul". Acesta a avut prilejul sa-si intipareasca in minte figura acestei Doamne, care pe linga ca era frumoasa la o virsta destul de inaintata, se deosebea de alte femei si prin tinuta ei de femeie ce se tragea din parinti frumosi. Un pictor inteligent, talentat si indeminatec poate executa un portret din imaginatie, marginindu-se sa-l fi vazut o singura data. "Toma pictorul" a facut portretul Voichitei la Hirlau, dupa 16 ani (in 1530). In 1529, acest Toma a pictat cu sirguinta jumatate din biserica de la Dobrovat (ctitoria lui Stefan cel Mare). Inscriptia de sub tabloul votiv este incompleta. Dupa alte documente citate de neobositul intelectual si jurist Ion Alecu Iacobuta, pictura s-a facut in anul 1529, de catre voievodul Petru Rares. Bisericile de la Hirlau si Dobrovat au fost pictate de "Toma pictorul", dar in cea din urma biserica, numai naosul este pictat de el. In trecut, o serie de cercetatori au afirmat ca pictorul de la Dobrovat este anonim, insa investigatiile sistematice, minutioase si comparative ale unor specialisti, printre care si Vasile Dragut, facute pe parcursul mai multor ani, au dovedit ca sint asemanari si identitati in executia ambelor picturi. Constantin Radinschi
|