SCURT ISTORIC AL MANASTIRII BUCIUM

Pe una dintre colinele Iasului rasare în istorie, "o poarta catre cer", la care de-a lungul timpului, ierarhi, preoti si credinciosi si cel mai adesea smerti monahi, au alergat pentru rugaciune, comuniune si cunoasterea lui Dumnezeu, în Slava Sa din frumusetile naturii cu care El a daruit aceasta "gura de rai" - Manastirea Bucium.

Începuturile acestei manastiri se leaga de Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, cu hramul "Sfântului Ioan Botezatorul", care s-a constituit în anul 1820 în vremea arhipastoririi Mitropolitului Veniamin Costachi, consfintita fiind, însa prin hrisoavele domnesti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica II, voievod al Moldovei la 7 iulie 1853 , de fostul rege al României Carol I la 19 iunie 1871. Ctitori si întemeietori au fost ieromonahii Nifon si Nectarie, în vremea aceea fiind Mitropolit al Moldovei, Înalt Prea Sfintitul Sofronie Miclescu.
Dupa întemeierea propriu-zisa a Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, în anul 1853, cu banii proveniti de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica II, se cumpara în comuna Bucium, lânga Iasi, 4,7 ha teren, spre a avea unde strânge donatiile si a le depozita, pentru ca mai apoi sa le trimita la Sfântul Munte, acestea fiind necesare hranei monahilor moldoveni cât si pentru ajutorarea la constructia schitului athonit. Pe acest teren se afla o vie, o cladire modesta iar mai târziu în aceasta cladire se ridica o mica biserica unde calugarii sa-si poata face pravila zilnica. Capela a fost sfintita în 19 iunie 1871, cu hramul "Sfintii Athonului", întemeietor fiind primul staret al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, ieromonah Nifon Popescu (conform adresei nr.16/13 mai 1942).
Pâna în anul 1918 asezamântul se numea "Metoh" sau "Conacul Bucium". Înalt Prea Sfintitul Pimen Georgescu venea adesea la acest "Metoh" împreuna cu alti arhierei, fapt care a facut sa se schimbe si denumirea acestui asezamânt în Schitul Bucium. În anul 1942 Schitul Prodromu Iasi cumpara de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, descendenta a familiei Grigore Alexandru Ghica Voievod, toata proprietatea din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeti" si "Ateliere de olane si conducte din lut pentru aductiuni".
Odata cu venirea ca Patriarh al României a Prea Fericitului Iustinian Marina s-a schimbat si denumirea de Schitul Bucium în Schitul Prodromu Iasi, deoarece în 1948, prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce apartineau Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos au fost trecute într-o singura administratie ,la Bucium , sub tutela Mitropoliei Moldovei si Sucevei.
În 1948, Schitul Prodromu Iasi avea si alte metoace ca : Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Sorogari, Schitul Arva-Odobesti si Schitul Tifesti-Panciu. Aceste metoace se preocupau cu viticultura ceea ce a adus Schitului Prodromu Iasi un adevarat renume în tara si strainatate. Dupa anul 1954 sub arhipastorirea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, a Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropoliti ai Moldovei, Biserica a fost reparata si extinsa fiind împodobita cu fresca de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 si sfintita în anul 1967.
Biserica este situata în mijlocul unei cladiri patrulatere, paraclisul este construit potrivit predaniei apostolice, în forma crucii "trilobat", cu absidele de la strane circulare în ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai în exterior. Sprijinite pe umerii a doua arcade, boltile apar în lungime dreptunghiulare, iar în înaltime semicirculare. Bolta centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular. Interiorul bisericii, privit în întregime, prezinta eleganta, simplitate si justete în proportii. Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa. Pe partile dinspre sud ale Bisericii sunt amplasate Biblioteca si Cancelaria Manastirii. În partea de nord a Bisericii este amplasata în exterior Clopotnita. În prezent în curtea manastirii exista:
" Casa Roznovanu, construita la începutul secolului al XIX-lea, conform modelului arhitectural al caselor moldovenesti, reparata, consolidata si adaugita cu etaj si mansarda care adaposteste si un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004). Consolidarea casei a durat din martie 2003 pâna în iulie 2004;
" Casa Roznovanu II - construita la începutul secolului XX si care adaposteste chiliile vietuitorilor, renovata în 1959;
" Casa Trapezei - construita în 1965, adaposteste Bucataria, Trapeza pentru vietuitori, o sala de protocol de 60 de persoane, chiliile pentru vietuitori, fiind proiecata de arhitectul G.M.Cantacuzino;
" Depozitul de vinuri al Centrului Eparhial;
" Atelierul de tâmplarie al Centrului Eparhial;
" Casa portarului - situata la intrarea în manastire.
În incinta manastirii se gaseste si Cimitirul Monahal situat în partea dinspre N-E a manastirii. Nici o cladire din incinta manastirii nu prezinta valoare istorica. Ca obiect de valoare istorica si artistica, manastirea are o cruce cu postament în filigran, provenita de la ierodiaconul Nectarie Mironescu-1910. Biblioteca manastirii are un numar de aproximativ 1500 carti de cult datând din anul 1856, dar adaposteste si câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.
Aceasta manastire a fost ridicata la acest rang în anul 1991 de catre Înalt Prea Sfintitul Daniel, formând o comunitate monastica activa numarând 16 vietuitori. Prin grija Centrului Eparhial Iasi în incinta manastirii functioneaza în prezent un Atelier de tâmplarie si Anexa viticola cu Depozit de vinuri. Întrucât hramul manastirii "Sfintii Athonului" se serbeaza în ziua de "duminica a doua dupa Rusalii", numita si "Duminica Sfintilor Români" Înalt Prea Sfintitul Daniel a hotarât sa se dea acestei manastiri si hramul Sfintilor Români care sa fie ocrotitorii acestui Sfânt Locas.
Vatra de rugaciune si meditatie, cu spiritualitate discreta si calma, Manastirea Bucium este un loc în care natura îmbinata cu istoria aduce o raza de frumusete spirituala într-o lume din ce în ce mai secularizata. Pentru ca numele acestui asezamânt este legat de istoricul Icoanei Maicii Domnului numita Prodromita (care acum se afla la Sfântul Munte Athos), putem spune cu multa bucurie ca mergând spre Manastirea Bucium si remarcând peisajul încântator cu vii si pomi roditori, primesti în suflet sentimentul ca aceasta manastire este o gradina binecuvântata a Maicii Domnului.

In anul 1820, in vremea arhipastoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Romanesc Prodromu cu hramul “Sfantului Ioan Botezatorul”, intemeierea sa fiind consfintita prin hrisoavele domnesti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 si ale domnitorului Carol I al Romaniei la 19 iunie 1871. In anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumparat cu banii sai 4,7 ha teren in comuna Bucium, aflata la periferia orasului Iasi, spre a avea unde strange si depozita daniile care urmau sa fie trimise mai apoi la Sfantul Munte Athos, acestea fiind necesare atat hranei monahilor moldoveni, cat si pentru ajutorarea la constructia schitului atonit. In acea perioada, pe teritoriul actual al manastirii se afla o vie si o cladire modesta (care a fost transformata mai tarziu intr-o mica biserica unde calugarii sa-si poata face pravila zilnica). In anul 1863, a fost intemeiat aici Schitul Bucium de catre ieromonahii Nifon Popescu, primul staret al Schitului Prodromu din Sfantul Munte Athos si Nectarie (conform adresei nr.16/13 mai 1942), ca metoh al schitului atonit.
Paraclisul schitului Bucium, cu hramul “Sfintii Atonului”, a fost ridicat intr-o casa avand o dimensiune mult mai mica decat cea actuala si a fost sfintit la data de 19 iunie 1871 de catre mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpararea de catre Schitul Prodromu in anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendenta a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a mosiei sale din Bucium insumand 22 ha teren, “Palatul Roznovanu din Bucium”, “Casa cu chilii pentru muncitori”, “Casa de oaspeti” si “Atelierele de olane si conducte din lut pentru aductiuni”. In ultimii ani s-au efectuat numeroase innoiri gospodaresti si se pregateste construirea unei noi biserici cu hramul “Invierea Domnului”.
Incepand cu anul 2007, staretul manastirii este ieromonahul Irineu Balan, indrumatorul Atelierului de Pictura „Sf. Ioan Damaschin”. Parintele Irineu este licentiat in teologie si in arte plastice – Sectia Pictura icoane, avand in prezent o bogata activitate artistica atat in zona Moldovei, cat si in toata tara. Ansamblul manastirii este format din: Biserica-paraclis – este situata in mijlocul unei cladiri patrulatere, fiind construita potrivit predaniei apostolice, in forma crucii “trilobat”, cu absidele de la strane circulare in ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai in exterior. Boltile sunt sprijinite pe umerii a doua arcade, aparand in lungime dreptunghiulare, iar in inaltime semicirculare. Turla ridicata deasupra naosului are forma octogonala, avand patru geamuri lunguiete. In partea dinspre sud a bisericii se afla Biblioteca si Cancelaria Manastirii. Pe partea dinspre nord a Bisericii sunt amplasate doua camere, chilia staretului si o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasata camera economului care avea o mica camara cu baie si un hol. Dupa decesul parintelui Hrisostom Postolache (la 22 iulie 1979), cele doua chilii de pe latura nordica sunt folosite numai pentru necesitatile Bisericii (una pentru vesmantar si cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, dupa transferarea staretului Partenie Manescu, de la Bucium la Schitul Bradicesti, la data de 27 februarie 1992.
Clopotnita – construita in anii ‘60 ai secolului al XX-lea, amplasata in exteriorul bisericii (in partea de nord-vest), dar formand un corp comun cu aceasta
Casa Roznovanu – a fost construita la inceputul secolului al XIX-lea, conform modelului arhitectural al caselor moldovenesti. In perioada martie 2003 – iulie 2004, ea a fost reparata, consolidata si adaugita cu etaj si mansarda care adaposteste si un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004). Casa Roznovanu II – a fost construita la inceputul secolului al XX-lea si adaposteste in prezent chiliile vietuitorilor. Aceasta cladire a fost renovata in 1959. Casa Trapezei – proiectata de arhitectul George Matei Cantacuzino (1899-1960) si construita in 1965, adaposteste Bucataria, Trapeza pentru vietuitori, o sala de protocol cu 60 de locuri, chiliile pentru vietuitori; Depozitul de vinuri al Centrului Eparhial; Atelierul de tamplarie al Centrului Eparhial; Casa portarului – situata la intrarea in manastire; Cimitirul Monahal situat in partea dinspre N-E a manastirii. Printre obiectele cu valoare istorica si artistica de care dispune manastirea, mentionam o cruce cu postament in filigran, provenita de la ierodiaconul Nectarie Mironescu (1910), aproximativ 1.500 carti de cult datand din anul 1856, precum si cateva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.
Atelierul de pictura a fost infiintat in anul 2003 de catre protosinghelul Ioachim Ceausu, staretul manastirii, care a incercat initial sa ajute un grup de tineri, sa patrunda in tainele iconografiei, obtinand rezultate foarte bune. La aceasta manastire a fost pictata Icoana Maicii Domnului – Prodromita (care acum se afla la Sfantul Munte Athos). Legenda povesteste ca icoana s-a pictat singura in chip minunat in anul 1863. Ctitorii Manastirii Bucium, ieromonahii Nifon si Nectarie, i-au cerut unui pictor batran, Iordache Nicolau din Copou, sa picteze o icoana a Maicii Domnului, pe care voiau sa o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizata dupa randuielile ortodoxiei: pictorul trebuie sa picteze numai in post si rugaciune, sa nu fi mancat nimic in ziua cand picteaza, ci numai dupa terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reusea sa-l picteze. Vazandu-l necajit, cei doi ieromonahi i-au spus ca vor da icoana la o biserica mai mica si nu la Muntele Athos. Atunci pictorul a acoperit icoana cu o panza si s-a dus in camera sa unde s-a rugat Maicii Domnului pentru ca sa-i ierte pacatele si sa-l ajute sa termine pictarea icoanei. Cand s-a trezit a doua zi si a ridicat panza de pe icoana, batranul iconar batranul a vazut ca pictura era finalizata, chipul Maicii Domnului fiind zugravit in chip minunat si nefacut de mana omeneasca.
Auzindu-se de aceasta minune, au inceput sa vina aici o multime de bolnavi in speranta vindecarii. Temandu-se ca domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon si Nectarie au luat icoana cu ei si au spre Muntele Athos. Legenda povesteste ca un pictor de la Episcopia Dunarii de Jos din Galati nu a crezut ca icoana s-a pictat singura, spunand ca sunt basme calugaresti si ca el poate sa faca una si mai frumoasa. In acel moment, Maica Domnului si-a intors fata catre el, iar pictorul s-a speriat. Ajunsi la Muntele Athos, un frate paralizat s-a vindecat numai cand a vazut-o. Tot legenda spune ca icoana isi schimba fata dupa teritoriul unde se afla: in Moldova avea chip de moldoveanca, in Muntele Athos capata chip de grecoaica, in Africa chipul devine negru.