BISERICA MANASTIRII BUCIUM

Biserica Manastirii Bucium a fost construita în anul 1871, ca un paraclis, fiind sfintit de catre Înalt Prea Sfintitul Calinic Miclescu, Mitropolitul Moldovei (1863-1865 loctiitor; 1865-1875). Acest paraclis a fost ridicat într-o casa având o dimensiune mult mai mica decât cea actuala, întrucât aici nu prea veneau credinciosi si nici vietuitori nu erau multi, deoarece locasul functiona ca metoc, iar atributiunile metocarului erau acelea de a colecta fonduri si alimente pentru Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos.

ACATISTE si PARACLISE

Slujbele în acest paraclis cu hramul ,,Sfintii Athonului" se tineau numai ca pravila pentru parintii vietuitori si, rareori, soseau credinciosii aici, deoarece în jurul metocului nu erau case prea multe, iar din orasul Iasi nu aveau mijloc de transport.
Casa, care avea înglobat si paraclisul, a fost acoperita, pâna în anii 1937, cu tigla, iar Parintele Hrisostom Apostolache, staretul din aceea perioada al Schitului Bucium, a acoperit-o cu tabla, deoarece începuse ca tigla sa se degradeze si sa ploua prin ea.

În aceasta casa a functionat pe lânga paraclis si alte trei chilii pentru vietuitori, însusi metocarul; mai târziu staretul si economul ocupau doua dintre ele.
În anul 1952, Parintele Hrisostom Apostolache, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei si Sucevei (1950-1956) , se apuca de reconstruirea paraclisului, dupa un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea, din Bucuresti.
Schitele pentru reconstruire au fost mai multe, dar paraclisul a fost construit dupa o îmbinare a tuturor elementelor din aceste schite, admitându-se chiar ca, de acum nu mai era un mic paraclis, ci chiar o bisericuta.
Aceasta biserica a fost încorporata în vechea casa care adapostea paraclisul, dar nu la dimensiunile vechi, ci unele mult mai mari. S-a constatat ca Biserica nou construita a fost ridicata din caramida cu mortar de nisip si ciment.
Vechea constructie a fost facuta tot din caramida, dar a avut ca aliaj de sustinere al acestora, lutul . Casa în care a fost inclusa noua biserica si-a pastrat zidurile, dar unele dintre ele au fost reparate prin înlocuirea unor caramizi montate haotic, având ca aliaj mortarul de ciment si nisip, neexistând între ele o legatura de durata în timp.
Zidurile de sustinere din interiorul camerelor dinspre nord si sud a cladirii, nu au fost legate prin centura de beton. În concluzie, aceste ziduri ale vechii constructii de la casa nu au suferit o reparatie capitala, ci numai au fost reparate pastrându-se configuratia si arhitectura vechii case.
Biserica cea noua nu s-a construit în totalitate din caramida si beton, folosindu-se la bolti si la absidele de la strane constructia din rabit (scândura cu rabit din trestie); nu se stie care au fost motivele folosirii acestor materiale usoare.
În anul 1955, s-a terminat constructia Bisericii si renovarea vechii constructii care a fost încadrata în complexul bisericii, pastrându-se configuratia casei, cât si a spatiilor locuibile din cadrul ei, fiind sfintita mai înainte, la data de 19 decembrie 1954, de catre Înalt Prea Sfintitul Sebastian Rusan .
Constructia Bisericii a durat trei ani , iar dupa unii, trei luni , la constructia ei a participat cu unele materiale si Centrul Eparhial Iasi. Tot atunci Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian Marina a donat din cheltuiala proprie un ,,policandru în valoare de lei 4945" .
Terminându-se lucrarile de constructie a Bisericii, se înainteaza de catre Înalt Prea Sfintitul Tit Simedrea, vicepresedinte al comisiei de pictura a Bisericii Ortodoxe Române, ,,Devizul si proiectul iconografic pentru pictarea Bisericii Schitului Prodromu de la Bucium Iasi", fiind aprobat cu nr. 9374 din 6 noiembrie 1956 si comunicat Mitropoliei Moldovei si Sucevei cu nr.15168 din 14 noiembrie 1956.
Acest deviz recomanda conducerii schitului unele modificari cu privire la arhitectura Bisericii, cum ar fi: închiderea unor ferestre dinspre partea de rasarit; asezarea pervazului de la fereastra cu vitraliu la nivelul peretelui interior;
mutarea unor ferestre care erau la absidele de la strane, în turla etc. Unele dintre aceste modificari recomandate s-au efectuat, dar au aparut si altele care au schimbat mai mult sau mai putin arhitectura.
În anul 1961, pe data de 20, ale lunii iunie, se cere binecuvântarea pictarii Bisericii de la Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei si Sucevei (1957-1977) , prin egumenul Paraclisului Sfintei Mitropolii, Parintele Hrisostom Apostolache , conform Devizului de pictura întocmit de catre Înalt Prea Sfintitul Tit Simedrea.
Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Iustin Moisescu ia la cunostinta despre aceasta si hotaraste în 1965, sa se mai efectueze o serie de modificari la actuala Biserica, dupa unele schite întocmite de catre arhitectul Berechet, din Bucuresti. Modificarile facute au tinut seama si de utilitatile Bisericii, astfel: s-a ridicat turla; s-a înaltat podul daruindu-i bisericii o suplete; s-a darâmat o magazie existenta lânga biserica cu intrare din aceasta; în pod s-au facut gauri spre interior, în care au fost montate oale de lut, facute special, pentru ca Biserica sa aiba ecou; iar în partea de nord-vest a chiliilor din cadrul complexului Bisericii a fost amplasata, pe zidul exterior, Clopotnita cu un clopot mic.
Configuratia finala a Bisericii prezinta gruparea complexului bisericesc prin situarea în mijlocul unei cladiri patrulatere, fiind construita potrivit predaniei apostolice, în forma crucii trilobat, cu absidele de la strane circulare în ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai în exterior.
Sprijinite pe umerii a doua arcade, boltile apar în lungime dreptunghiulare, iar în înaltime semicirculare. Bolta centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular.
Interiorul bisericii, privit în întregime, prezinta eleganta, simplitate si justete în proportii. Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa.
Pe partea dinspre nord a Bisericii sunt amplasate doua camere, chilia staretului si o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasata camera economului care avea o mica camara cu baie si un hol.
Legatura dintre biserica si cele doua chilii de pe partea dinspre nord se facea printr-un hol despartitor, iar cea dintre camera economului (situata pe partea dinspre sud) cu holul care ducea în Sfântul Altar se facea printr-un cerdac, închis pe partea exterioara cu glasvand de corniere de fier cu sticla, acoperit cu tabla.
Lucrarile de pictura a Bisericii au început în anul 1964, iar Biserica a fost sfintita în anul 1967, cu hramul Tuturor Sfintilor Athonului.
Dupa decesul Parintelui Hrisostom Apostolache, la 22 iulie 1979, cele doua chilii de pe latura nordica sunt folosite numai pentru necesitatile Bisericii (una pentru vesmântar si cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, dupa transferarea staretului Partenie Manescu, de la Bucium la Schitul Bradicesti, la data de 27 februarie 1992.
Fiind necesara vinderea de lumânari si efectuarea de slujbe pentru cei adormiti în afara Bisericii, pentru protejarea picturii, în anul 1995 cu binecuvântarea Prea Sfintitului Calinic Dumitriu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, se alipeste de vechea constructie, pe latura de rasarit, un mic Pangar si o Sala de praznuire, închise cu glasvand de corniere de fier, în ton cu glasvandul de la holul de la intrarea din spate a Bisericii.
Constatându-se degradarea unor pereti interiori la camerele dinspre nord si sud din cadrul complexului bisericesc, în anul 2002 s-a reparat interiorul Cancelariei desfiintându-se camara si baia. În locul camarii, s-a facut Casieria si, în locul baii renovate, s-a facut Arhiva Manastirii Bucium.
În acelasi an, s-a încercat repararea peretilor interiori ai celor doua camere dinspre latura de nord, iar când s-a dat tencuiala veche jos, a cazut tot peretele despartitor deoarece nu avea nici un sprijin de sustinere, iar tavanul era deja încovoiat din cauza greutatii acoperisului si a lemnelor vechi care au fost folosite la constructie în anul 1954.
Înainte de caderea peretelui interior s-a avut în vedere ca destinatia care se va da camerelor sa fie pastrata, dar constatându-se ca, de fapt, trebuie avuta o mai mare grija asupra renovarii capitale a celor doua încaperi, s-a facut una singura pastrându-se configuratia celor doua si totodata i s-a dat destinatia de Biblioteca.
Zidurile Bibliotecii au fost consolidate pe interior, prin înlocuirea caramizilor macinate si prin injectarea de lapte din ciment în locurile deteriorate, peste care s-a consolidat cu plasa sudata de fier beton de 0,8cm, administrându-se apoi mortar din ciment si nisip.
La tavan s-a folosit ca material de constructie regipsul pentru a elimina greutatea prea mare a altor materiale, în care au fost montate spoturi de lumina electrica cu becuri de halogen.
Totodata s-a turnat sapa de beton cu izolatie pe care s-a montat parchet de fag, iar pe peretele dinspre rasarit, cele doua geamuri s-au închis formând doua nise unde au fost asezate sfinte icoane.
S-au confectionat dulapuri pentru carti si s-a introdus încalzire centrala proprie pe gaz metan, montându-se în Biblioteca o centrala termica de 25 kw, care deserveste întreg complexul bisericesc.