MIRACOLUL DE LA IONEȘTI

În urmă cu mai bine de 10 ani, apariţia chipului Mântuitorului în albia unui pârâu din apropierea localităţii Ioneşti a făcut ca mii de credincioşi să ia cu asalt zona. Se crede că apa de aici are puteri vindecătoare iar vestea despre acest miracol a făcut înconjurul lumii

Chipul mântuitorului apare în albia unui râu

Locul, aflat în cătunul Prodăneşti, comuna Buzoeşti, judeţul Argeş, este încărcat de spiritualitate şi istorie. Semnele divine nu au încetat niciodată să apară pe aceste meleaguri sărace. Câteva echipe de radiestezişti au sosit aici să se încarce cu energie pozitivă şi să facă măsurători cu ansa. Nu demult, trei copii din zonă au zărit un fel de icoană, în albia unui râu: apăruse chipul Mântuitorului înconjurat de peşti şi având coroană de spini pe cap. Ion Marin, un om serios din localitate şi cu o familie mare, zice că în 1998 a avut o viziune a Preacuratei: „Văzui un fum alb, ca un abur, explică nea Marin. O lumină puternică mă orbi şi apăru Măicuţa Domnului care zise să-i ridic un lăcaş al credinţei, pentru că ea cutreieră prin lume şi nu găsi decât spurcăciune. Mă speriai rău!” Dar revelaţiile lui nea Marin s-au repetat câteva seri la rând, mereu cu acelaşi mesaj. Omul s-a dus glonţ la preotul paroh Corneliu Popescu şi s-a spovedit. Gând la gând cu bucurie, pentru că şi părintele avusese o viziune înaintea unei slujbe de Sf. Vasile. A visat un mozaic înfăţişând Judecata de Apoi de la Voroneţ. Preotul nu ştia ce să facă. A postit, s-a rugat, apoi s-a sfătuit cu consiliul parohial. Au hotărât să ridice sfântul lăcaş. „Biserica se află pe locul mănăstirii Butoiu unde în anul 1792, pe vremea împărătesei Maria Tereza, călugării au ars de vii în chilii pentru că n-au vrut să-şi lepede credinţa, spune parohul. Scrum s-au făcut. A rămas doar clopotul, pe care îl avem şi azi.”

A scăpat de draci

Azi, trupul noii bisericii se înălţă spre cer, din trudă amestecată cu bucurie şi lacrimi. Încă nu e gata, dar vin oameni din toată ţara şi din străinătate ca să se roage sau să-şi găsească tămăduirea. Apa care izvorăşte de lângă biserică vindecă multe boli sufleteşi şi trupeşti. Tot aici sunt aduşi şi posedaţii de diavol. Unul dintre ei, un tânăr din Medgidia care îşi dorise să devină preot, a început să se tăvălească pe jos, să facă spume la gură şi să strige, atunci când i se făcea exorcizarea: „Aaa! Luaţi-mă de aici, că pământul pe care stau e sfânt!” Minunile apar mereu. Pe locul unde trebuia să fie construită biserica a fost pusă o cruce din marmură albă. Dar nu se ştie cum şi de ce, ea a devenit roz. Oamenii s-au minunat şi au crezut că e semn ceresc. De Bobotează, pe un frig de-ţi îngheţau şi măselele în gura închisă, trei porumbei albi au planat deasupra capetelor credincioşilor cât a durat slujba. „Am văzut şi foarte multe situaţii în care s-au împlinit rugăciunile de zămislire a pruncilor ori de cununie, povesteşte părintele Popescu. Nepoata mea, nemăritată la 40 de ani, şi-a găsit un soţ bun. Un caz cutremurător e al unei fete de 23 de ani, bolnavă de cancer în ultima fază. A visat-o pe Fecioară că o chema: Liliana, vino la Mine la Ioneşti! Şi tânăra, a fost adusă pe braţe de părinţii ei. Avea dureri înfiorătoare, iar trupul îi mirosea urât. La sf. Maslu, Liliana a deschis ochii larg, s-a ridicat de jos şi a mers pe picioarele ei ca să se roage la icoană. A murit, după câteva zile, fericită, cu crucea în mână. Nu mai mirosea. Mi-am dat seama atunci că mai mare decât vindecarea de cancer este minunea pocăinţei şi a iertării.”