Sfântul Alexandru (238-336)
Patriarh al Constantinopolului

Sfântul Alexandru a trăit în vremea ereticului Arie, pe care de altfel l-a şi biruit cu rugăciunea. Pe motivul vârstei înaintate, Patriarhul din acea vreme al Constantinopolului, Sfântul Mitrofan, l-a trimis pe Alexandru în locul său să participe la primul Conciliu de la Niceea. Aici, Alexandru a apărat dreapta credinţă, în special împotriva ereziei lui Arie. După încheierea Sinodului, în timp ce Alexandru se întorcea acasă, un înger i-a apărut Patriarhului Mitrofan, ce i-a spus: "Peste zece zile îţi vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc să-l ia, în locul tău, Alexandru, slujitorul tău". Astfel a ajuns Alexandru Patriarh al Constantinopolului.

Un episod aparte povestit în istoriile vieţii sale este cel al confruntării cu filosofii, a doua categorie cu care se lupta, pe lângă arieni. Aceştia, având trecere pe lângă împăratul Constantin, încercau să-l convingă să se întoarcă la legile romane şi greceşti şi să se lepede de credinţa cea nouă în Cristos. Ei s-au declarat gata chiar să îl înfrunte pe Patriarhul de Constantinopol, drept pentru care împăratul Constantin i-a trimis la Alexandru. Acesta a acceptat, deşi nu cunoştea deloc filosofia elinilor. A cerut însă ca filosofii să îşi numească un reprezentant: "Altminteri nu voi putea eu, un singur om, să vă dovedesc la toţi, când veţi striga şi vă veţi gâlcevi; de aceea voi, filosofii, să alegeţi pe care îl ştiţi că este mai înţelept".

Filosofii au ales unul care a mers în faţa Patriarhului Alexandru, în timp ce ceilalţi stăteau pe lângă el, dornici să urmărească dialogul. Alexandru i-a surprins însă pe toţi, spunând filosofului: "În numele Domnului meu Isus Cristos, îţi poruncesc să taci!" Şi îndată i s-a legat limba filosofului şi a rămas mut, neputând zice nimic. Filosofii s-au ruşinat atunci. Unii s-au convertit la creştinism şi s-au botezat imediat, alţii au fugit înspăimântaţi.

Dar Patriarhul Alexandru a rămas în istorie mai ales ca biruitor al lui Arie, ca omul care l-a ucis cu rugăciunea sa. Arie, izolat de Biserică pentru erezia sa, a mers la împăratul Constantin, pe care cu vorbe meşteşugite l-a convins că credinţa sa este cea a Sfinţilor Părinţi. Constantin l-a trimis atunci pe Arie la Alexandru, pentru a fi împărtăşit, ca un dreptcredincios. Aceasta ar fi trebuit să se întâmple într-o duminică. În noaptea de sâmbătă spre duminică, Alexandru a început să se roage lui Dumnezeu în faţa altarului să îi ia sufletul numai să nu trebuiască să îl împărtăşească pe ereticul Arie. Rugăciunea i-a fost ascultată, numai că Domnul nu l-a luat pe Alexandru ci l-a pierdut pe Arie dintre cei vii.

A doua zi, duminică, Arie venea mândru, înconjurat de reprezentanţi ai împăratului Constantin, pentru a participa la slujbă şi pentru a primi Sfintele Taine. Pe drum însă, Domnul l-a lovit şi ereticul a murit cu moartea lui Iuda (vezi Fapte 1,18). Întâmplarea a fost spre ruşinarea ereticilor şi spre întărirea în credinţă a creştinilor, chiar şi a împăratului, care a susţinut cu şi mai mare tărie hotărârile Conciliului de la Niceea. Mai târziu, Sfântul Grigore avea să spună credincioşilor din Constantinopol: "Adevăr vă zic vouă, deoarece sunteţi ucenici ai preaalesului Alexandru, ai marelui ierarh şi propovăduitor al Preasfintei Treimi, care, cu cuvântul şi cu lucrul a gonit rătăcirea ereticească. Aduceţi-vă aminte de rugăciunile lui cele la fel cu ale Apostolilor, prin care a pierdut pe începătorul şi povăţuitorul necurăţeniei".

Apropiindu-se de sfârşitul vieţii sale pământeşti, Alexandru a fost întrebat pe cine lasă în locul său pe scaunul Patriarhiei de Constantinopol. Arătând spre preotul Pavel şi spre diaconul Macedonie, Sfântul Alexandru le-a spus: "De voiţi să aveţi păstor învăţător şi strălucit prin fapte bune, alegeţi-l pe Pavel; iar de voiţi să-l aveţi numai frumos la faţă şi cu podoaba din afară cinstit, atunci alegeţi-vă pe Macedonie!" Istoria ne spune că lui Alexandru i-a urmat Pavel, care a dus de asemenea o viaţă sfântă, ca predecesorul său.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Episcopiei Ortodoxe a Romanului