MANASTIREA CETATUIA
===================
Gandita si ca loc de refugiu si rezistenta armata, Manastirea Cetatuia a fost ridicata intre anii 1669 – 1672 de catre domnitorul Gheorghe Duca. Din acest motiv zidul exterior are metereze iar in colturi sunt amplasate turnuri.

In incinta se afla chilii, bucataria, staretia cu trapeza, pivnite pentru vinul obtinut din podgoria proprie si casa domnitorului cu baia turceasca. In partea de sud se afla sala gotica “Anastasia Doamna” cu celebrele pivnite de la Cetatuia, despre care se spune ca ar fi fost legate printr-un tunel de Curtea Domneasca. Dar, potrivit istoricilor, aceasta este doar o legenda, iar specialistii in constructii spun ca ar fi fost imposibil de construit un asemenea tunel care ar fi trebuit sa traverseze, pe dedesubt, zona mlastinoasa a Bahluiului, numita si La broscarie.

Din punct de vedere al arhitecturii, Biserica Manastirii Cetatuia este considerata de specialisti drept o copie sobra a Bisericii Trei Ierarhi, ctitorie a lui Vasile Lupu din 1639.

Manastirea Cetatuia.Inauntru se afla mormantul domnitorului Gheorghe Duca, a fiicei sale, Doamana Maria, al fratelui, Saul, si al fiului, Ionita.

In 1682 la Cetatuia a luat fiinta o tipografie unde au fost tiparite carti pentru bisericile din Orient. De functionarea tiparnitei se ocupau calugari care cunosteau limba greceasca, sub supravegherea ieromonahului Mitrofan, care a ajuns apoi episcop de Husi.

Muzeul Manastirii este o alta atractie turistica, alaturi de turnul “Cina Pelerinului” din care se poate admira o panorama a Iasului.

Hramul Manastirii este sarbatoarea Sf. Apostoli Petru si Pavel, pe 29 iunie

Înainte vreme, pe dealul Cetățuia ce domină partea de sud a Iașului se aflau vii, grădini, livezi sau pădure. În vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) a cumpărat acolo, de la mai mulți proprietari, o întinsă podgorie, cu intenția probabilă de a înălța o mănăstire. Fiind mazilit la scurtă vreme se pare că planurile sale au rămas neterminate.

În toamna anului 1668, după revenirea sa pe tron, s-a început construirea unei mănăstiri fortificate ce trebuia să îndeplinească și rolul de cetate de apărare în cazul unor invazii ale Moldovei. Începerea construcției este menționată de Ion Neculce în cronica sa, unde a scris: "Viindu Duca-vodă cu a dooa domnie în țară, arătă-să la hire mai aspru decât cum era cu domnia dintăiu. Și și începu a zâdi mănăstirea Cetățuia, că era țara plină de oameni și cu hrană și agonisită bună".

Ritmul construcției a fost unul foarte alert, în primăvara anului 1669 fiind aproape terminate zidurile bisericii și, după cum reiese din scrisorile domnești pe care le primiseră împuterniciții domnitorului, se căuta achiziționarea de material pentru acoperiș. Într-o scrisoare, stolnicul Nacu, vornicul de Câmpulung și ispravnicul însărcinat de Duca Vodă pentru a conduce lucrările de la Cetățuia, îi cerea birăului orașului Bistrița să-i trimită cât mai curând comanda de 100.000 de cuie "de draniță și de șindrilă". Lucrările s-au făcut probabil de către meșteri moldoveni. În același timp, se comandau la Brașov și Danzig clopote care urmau să fie amplasate în masivul turn clopotniță de la intrarea în mănăstire.

După cum susțin unii cercetători, lucrările de construcție au fost realizate sub conducerea lui Grigore Cornescu , un talentat sculptor și pictor, descris de Ion Neculce ca fiind "un nemiș din ținutul Hotinului, (...) ce era foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri". El este meșterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetății Camenița, pentru ca generalii turci să o analizeze și să vadă ce puncte slabe are. Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea de Argeș (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab.


Biserica Mănăstirii CetăţuiaDupă cum reiese din alte documente și din pisania amplasată pe turnul clopotniță, la 10 iunie 1670 se finalizase deja construcția zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță. Cu toate acestea, sfințirea bisericii a avut loc abia în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de cult.

Deasupra intrării în pronaos a fost pusă o placă cu următoarea pisanie în limba greacă:

„S-a ridicat acest dumnezeiesc locaș, cu hramul Sfinților vestiți și pretutindeni lăudați și înaintemergători Apostoli Petru și Pavel de către iubitorul de Dumnezeu și strălucitul Domn Io Duca Voievod al întregii Moldove, spre mântuirea sufletului său, fiind Patriarh al sfintei cetăți a Ierusalimului Domn Domn Dosithei și păstorind Preasfințitul Mitropolit al Moldo-Vlahiei Domn Domn Dosoftei, în anul de la zidirea lumii 7180, iar al întrupării 1672.”
Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670, când nici nu fusese încă terminată. În 1672, domnitorul Gheorghe Duca a înmormântat în noua biserică pe una din fiicele sale, Maria.

Domnitorul Gheorghe Duca și urmașii acestuia pe tronul Moldovei au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, printre care s-au aflat următoarele: Andrieșeni, Frăsuleni, Moreni, Ruseni, Valea Adâncă, Valea Cozmoaei și Tabăra (jud. Iași), Corni și Siliștea-Băbiceni (jud. Vaslui), o parte din moșia Belcești (jud. Neamț), Fântâna Gerului, Stoicani, Tatarca, Tulucești și o parte din moșia Șendreni (jud. Covurlui), plus veniturile a peste 200 de clădiri din Iași.

Sosit în Moldova în persoană pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea (1648-1687) a urcat la 10 iunie 1672 la Cetățuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, "și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile". Sultanul a fost uimit de măreția construcției. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: "Cât a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?", iar după primirea răspunsului că Duca a plătit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmând că o asemenea construcție nu s-ar fi putut face cu mai puține de 100 de pungi de aur, "numai dacă a făcut-o cu nedreptăți și n-a plătit-o poate să o facă cu 30". El a prevestit atunci că mănăstirea se va prăbuși în următorii 30 de ani ca urmare a faptului că a fost construită pe un teren instabil, dar prevestirea sa nu s-a adeverit. Totuși, pe la începutul secolului al XVIII-lea, zidul din partea de vest s-a prăbușit după ce s-a surpat o porțiune din deal. [5] Plecând de la mențiunea că la asediul din 1717 austriecii nu au putut escalada zidurile mănăstirii, așteptând să le vină scări, după cum este scris în letopisețul lui Ion Neculce și în cronica tradusă de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă.

În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Aici au lucrat călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. Tiparnița a funcționat aici o scurtă perioadă, ultima lucrare tipărită aici datând din anul 1698, când tiparnița a fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Această tipografie era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient