ORIGAMI ARTA PLIERII HIRTIEI

Origami constituie arta plierii hîrtiei colorate în modele de creature vii, obiecte neînsufletite sau forme decorative abstracte.Lumea artelor tradiţionale japoneze a reprezentat întotdeauna, pentru occidentali, o fascinaţie, iar discipline precum ikebana- arta aranjării florilor, chanoyu - ceremonia ceaiului, origami - arta plierii hîrtiei si multe altele au simbolizat elemente ale frumuseţii şi perfecţiunii japoneze.
Etimologic, cuvîntul origami, de origine japoneză, este format din „oru „care are sensul de “a îndoi” şi „ kami” cu sensul de “hîrtie”, deci “hîrtie îndoită”. În japoneză cuvântul "hîrtie" şi "Dumnezeu" sunt foarte asemănătoare. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, pîna atunci arta plierii hîrtiei fiind denumită orikata.
Istoricii nu au stabilit cu exactitate dacă istoria origami începe în China sau în Japonia. Unii susţin că origami a apărut în China imedat dupa inventarea hîrtiei şi că a fost dus în Japonia de către călugării budişti. La origini, origami era o tehnică de împăturire a hîrtiei pentru diverse ritualuri. Aşa numitele noshi - modalitati de a împături daruri, de obicei daruri de flori catre zei. Începand cu aproximativ secolul întai al erei noastre, momentul cînd se presupune că a fost inventată hîrtia în China, oamenii acelor meleaguri au îndoit hîrtia în diferite forme şi scopuri. Dar în Japonia secolului al VI-lea hîrtia era un material rar si preţios, astfel plierea hîrtiei a fost practicată la început doar de către familiile nobiliare. Dezvoltarea comerţului a dus la răspîndirea hîrtiei în Japonia, iar origami a devenit o artă accesibilă atît celor bogaţi cît şi japonezilor obişnuiţi. Datorită specificului culturii japoneze, care sublinia respectul pentru cruţarea naturii, practicanţii nu au uitat niciodata să economisească pîna si hîrtia folosita în arta origami, astfel rezultînd impresionante modele miniaturale de origami. În secolul al XVI-lea origami pătrunde în Europa, în Franţa si în Spania sub forma unor mici păsari de hîrtie, cu numele de Cocotte şi respective, pajarita.
Arta modernă a plierii hîrtiei îşi datoreaza existenţa lui Akira Yoshizawa, cel mai influent şi prolific artist japonez de origami al secolului al XX-lea. Începand cu anii ’30 Akira Yoshizawa a creat sute de modele inspirate din viaţa de zi cu zi. El împreuna cu americanul Sam Randlett sunt creatorii sistemului de învaţare a artei origami bazat pe simboluri convenţionale şi scheme din linii continue, întrerupte şi săgeţi.
Astăzi origami e descoperit cu un alt val de interes. Există noi linii de origami şi a domeniului său de aplicare. Matematicieni au oferit mai multe oportunităţi pentru rezolvarea problemelor geometrice şi topologice. Arhitecţii şi constructorii au văzut în origami posibilităţi de design pentru crearea multi-structurala. Pentru profesori origami este ocazie unică de a dezvolta motorica fină a copilului. Pentru psihologi origami - este una dintre acele terapii prin artă, posibilitatea de a furniza ajutor psihologic pacienţilor prin intermediul artelor.
Partea pedagogică a artei origami a fost influenţată în anul 1850 de concepţiile învaţatului Friederich Wilhelm August Fröbel (1782-1852) care a dezvoltat noi metode de folosire a artei origami, ca produs educaţional. Arta plierii hîrtiei facea parte, în gradiniţe, din programul de învaţare prin joacă. Fröbel credea ca scopul educaţiei era să demonstreze unitatea universului printr-un set de activităţi simbolice care să promoveze cooperarea şi nu competiţia, studiul naturii, lucrul manual. În origami el a văzut una din căile de a-şi pune în practică teoria. Mai apoi, concepţiile lui au fost preluate şi de către pedagogii japonezi.
În Moldova arta plierii hîrtiei înca este considerată ca parte componentă a disciplinelor educaţie plastică si educaţie tehnologică uitîndu-se de latura spirituală pe care aceasta artă o are în ţara ei de origine. Cu toate acestea, există profesori care propagă acest spirit, care în activitatea lor profesională încearcă nu numai cultivarea îndemanării elevilor ei ci şi introducerea lor în acel plan spiritual de care dispun artele tradiţionale japoneze.
Origami se încadrează perfect în categoria activitaţilor practice care se desfaşoară în şcoală contribuind la formarea şi dezvoltarea unor abilităţi de pliere prin îndoire repetată a unei suprafete de hîrtie şi la realizarea prin îndoituri succesive a unor jucării simple sau obiecte diverse pentru alte categorii de activitaţi , machete etc.
Aceste activităţi pot fi desfaşurate cu întreaga clasă de elevi , pe grupuri mici , în cadrul activitaţilor pe centre de interes sau chiar individual atunci cînd există mai multe etape pentru realizarea unei figurine sau copilul necesită ajutor în acţiunea de pliere a hîrtiei. În principiu, putem numi origami orice forma de împaturire a hîrtiei, de la coiful zugravului pîna la figuri complexe, cum ar fi dinozauri sau chiar reproduceri tridimensionale arhitecturale şi modele aerodinamice.
Pe lînga valoarea estetică, arta origami mai are în viaţa cotidiană şi una utilitară în vestimentaţie (broşe, ornamente de păr) şi decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemanarea meştesugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, şervetele ornamentale. Formele tradiţionale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaşte, berze, baloane şi corăbii.Origami dezvoltă răbdarea, deprinderea de a păstra echilibrul fizic şi psihic, ajută la insuşirea notiunilor de corectitudine şi dreptate , toate aceste elemente fiind necesare dezvoltarii spiritului.
Singurul material necesar pentru origami este o bucată de hîrtie. Aproape orice bucată de hîrtie poate fi folosită pentru origami; există însa şi hîrtii speciale, foarte fine, dar care împăturite pot sta ferme şi care sunt taiate în patrate de 10 - 15 cm. Hîrtia este unul din cele mai accesibile şi ieftine materiale pentru creativitate. Copilul face cunoştinţă cu hârtia mai devreme decât cu orice alt material. Hîrtia este accesibilă , uşor supusă modificărilor. Origami poate fi practicat de oricine , indiferent de statutul social, vîrstă, educaţie. Origami nu are nevoie de dispozitive speciale, echipamente la locul de muncă. Prin urmare se practică peste tot, în orice situaţie. . Această caracteristică permite ca origami să se practice în activităţile cu copiii în spitale, tabere de vacanţă pentru copii, în drum lung.
Unul din avantajele pentru a face origami este costul relativ mic al materialelor necesare. Cel puţin la inceput se poate folosi hîrtie care nu este foarte scumpă, ca de exemplu hîrtie de ziar, cea din cărţile vechi de telefoane. Pentru început cele mai indicate sunt foile din caietele de matematica, acestea fiind de mare ajutor pentru ca au linii deja trasate ajutînd la o pliere a hîrtiei cu mai multă acurateţe. Cele mai deosebite sunt hîrtiile special concepute pentru aceasta artă. Luminoase, frumos pastelate, produc atractive modele origami.Hîrtia în nuanţe deschise pastelate este recomandata sa fie folosită pentru construirea de jucării ,iar unele dintre ele pentru modele de animale. Cele mai folositoare ustensile pentru arta origami sunt: cuţit de hîrtie (cuter), set de foarfece, set de creioane (eventual creion ), radiera, trusa geometrică (rigla si echer, în special).
Hîrtia pentru origami are un design special conceput pentru a realiza plieri exacte şi ,de obicei, este colorată doar pe o singură parte. Tradiţia japoneză cere ca pe parcursul elaborării unei forme să nu se folosească lipici, de asemenea, nu se admite nici folosirea foarfecelor sau a creioanelor colorate.
În ceea ce priveste împaturirea exista cîteva metode stricte de obţinere a diferitelor modele sau figuri, prin alăturarea unui colţ de altul sau a unei parţi de alta etc. Pe lîngă acestea există posibilităţi largi de exprimare liberă a sentimentelor sau emoţiilor creatorului, prin modificarea suprafeţei hîrtiei sau a unghiurilor de împaturire etc. Pe acestea din urma se bazează origami modern care are asemănări cu pictura abstracţionistă, figurile fiind nedefinite oferind imaginaţiei privitorului plăcerea de a le defini dupa voie. Adevărata frumuseţe a artei origami este simplitatea care constă în abilitatea de a exprima caracteristicile esenţiale ale obiectelor, urmarindu-se simplificarea formelor spre limitele cele mai pure..
Cum se învaţă arta origami? Primul lucru care trebuie învatat sunt simbolurile care ne arată sensurile de împaturire a hîrtiei. Sunt 9 simboluri cu nume sugestive, precum împăturirea în vale sau împăturirea în munte, plierea împotriva îndoiturii. Apoi formele de bază. Pentrum fiecare figură există diagrame care descriu modul în care trebuie împăturită hîrtia. Există cîteva reguli care trebuie luate în seamă la împaturirea hîrtiei:
• Figurile se vor împaturi mereu pe o suprafaţa neteda şi plată.
• Hîrtiile se masoară şi se decupeaza de fiecare dată foarte exact.
• Îndoiturile arătate se vor executa cu multă grijă.
• Întai se va împaturi forma de bază care aparţine figurii respective.
• Etapele de lucru nu trebuie privite separate, ci in ansamblu, în legatură cu etapa anterioară şi cu cea care urmează.
Obiectele realizate prin aceasta tehnică pot fi utilizate în cadrul activitaţilor de educarea limbajului, ca suport ilustrativ pentru familiarizarea copiilor cu conţinutul unor texte literare, pentru povestiri create pe baza unor jucarii; se pot realiza machete la activitaţile de cunoaşterea mediului înconjurător; jucăriile pot fi puncte de pornire în învatarea unor cîntece noi. Produc o mare plăcere copiilor atunci cînd obiectele realizate de ei sunt folosite ca decoruri în crearea unui mediu educaţional adecvat, pentru o stimulare continuă a învaţării spontane a copilului. Se recomandă în procesul lucrului cu preşcolarii şi elevii mici cât mai des de a realiza activităţi practice :de modelare, de cusut, să cânte la instrumente muzicale. Origami în acest sens are un cîmp larg- mişcările fine nu numai că sunt numeroase, ele sunt, de asemenea, variate. Este foarte important ca atunci când figurile sunt pliate copilul lucrează simultan cu ambele mîini. Majoritatea copiilor şi chiar maturilor realizează totul cu o singura mînă, cu mâna dreaptă. Şi acest lucru conduce la dezvoltarea disproporţionată a emisferei stangi a creierului care controlează mâna dreaptă. Origami armonizează activitatea emisferelor cerebrale pentru că facem totul cu două mâini. Şi aceasta ajută la dezvoltarea potenţialului creativ a copilului. Origami este de mare importanţă în dezvoltarea gândirii constructive a copiilor, imaginaţiei lor creatoare, gustului artistic. Origami familiarizaeza copiii cu conceptele de bază geometrice (unghi, lateral, pătrat, triunghi etc.), se dezvoltă spiritual de observaţie , se îmbogăţeşte vocabularul cu termeni specifici. . Origami activează procesul de gândire. În procesul de construire este necesar pentru a realize legatura dintre simbolurile vizuale (a etapelor de pliere ) cu verbale (o explicaţie a metodelor de pliere) şi transpunerea valorile lor în acţiuni, şi anume, executarea independentă de acţiuni. Şi bineînţeles dezvoltă straduinţa , precum şi realizarea muncii minuţioase. Origami contribuie la dezvoltarea atenţiei , deoarece impune o mobilizare asupra procesului de realizare a lucrării.

Lidia Stupacenco
Conferenţiar universitar