Intrat in legenda citadina romaneasca dupa o singura proiectie, si aceea extra-ordinara, neinregimentata nici unui festival, nici circuitului cinematografic, absent din reteaua video-discurilor, filmul produs in 2001 de Gruzia-Film, "Antim Ivireanul" / "Antim Iverleli", dedicat sfantului carturar sfideaza orice precept al comunicarii mediatice institutionalizate. Pentru a ajunge la credinciosi, sfintii n-au nevoie de advertising – iata, se pare, explicatia perenitatii in memoria pleromei a proiectiei-surprinza oferite pe Cinemateca Romana pe 27 octombrie 2002, cu ocazia sarbatoririi organizate de manastirea bucuresteana care ii poarta numele, a zece ani de la canonizarea ierarhului martir.
Si chiar daca exceptionala fresca istorica nu a impulsionat genul atat de firav al hagiografiei cinematografice (cineastii de pe ambele tarmuri ale Marii Negre fiind preocupati, atunci, ca si acum, de definirea propriei lor identitati), ori, poate ca mai ales de aceea, adica pentru unicitatea sa, filmul merita readucerea aminte.
"Fiti atenti ca faceti un film despre un mucenic! Filmarea lui va fi o mucenicie!" – ii avertiza pe la inceputul anilor 90, Vrednicul intru pomenire Prea Fericitul Patriarh Teoctist, pe entuziastii realizatori de la Studiourile Gruzia-Film, inca inainte ca micul stat caucazian sa se prabuseasca in marasmele politico-economice ale tranzitiei (mult mai dramatice ca cele romanesti). Si asa a fost. Conceput initial ca o superproductie, filmul a trebuit sa-si restranga treptat din buget, traversand chiar perioade de "moarte clinica", fapt ce si-a spus cuvantul asupra rezultatului final. A fost nevoie de zece ani de la primul tur de manivela, de multa obstinatie si vointa din partea producatorilor si regizorului Ghiuli Ciohonelidze (la vremea lansarii peliculei, un venerabil heptagenar, cineast consacrat al scenei georgiene), pentru ca filmul sa ajunga pe ecrane, iesind astfel din lista marilor abandonuri din industria cinematografica... Este un "drum al patimirii" comparabil cu "mucenicia" filmului "Andrei Rubliov".
Si chiar daca, din motive de buget, filmul sufera de o usoara neomogenitate, vizibila mai ales in scenografia secventelor finale, prestatiile excelente ale actorilor, spectaculozitatea dramei si, mai ales, vraja atmosferei sfarsit-mediaevale a "Portilor Orientului" il inscriu printre productiile istorice de referinta ale cinematografiilor est-europene.
Epopeea regizata de Ghiuli Ciohonelidze dupa un scenariu de Vaja Ghigasvili restituie, pornind de la putinatatea si eterogenitatea datelor istorice existente, destinul viitorului ierarh Antim, incepand cu copilaria petrecuta intr-o Ivirie hartuita de turci, continuand cu robia la Marea Poarta si cu rascumpararea tanarului sculptor, pictor, caligraf, traducator si tipograf, cu primirea hainei monahale, cu sosirea in Tara Valaha, in slujba Sfantului domnitor Constantin Brancoveanu si cu urcarea treptelor ierarhice, pana la aceea de mitropolit al Tarii Romanesti si culminand cu finalul martiric cunoscut.
Eroul principal, care polarizeaza in jurul sau intreaga dramaturgie a filmului, este intruchipat, la cele trei varste ale vietii, de trei actori diferiti. Copilul Andrei, cel ce va fi devenit monahul Antim, are de traversat o pruncie greu lovita de vitregia istoriei (mama este ucisa de turci), apoi primeste harul de mire al Domnului si botezul strainatatii, urmand sa isi asume cu darzenie slujirea si calauzirea intru credinta a altui popor crestin. Tanarul monah Antim e intruchipat de Lasel Okrosidze, un actor capabil sa redea simultan sensibilitatea si fermitatea, curajul si daruirea, cu valente certe pentru interpretarea unor personaje de mare puritate si incarcatura spirituala. Varsta maturitatii si a arhieriei poarta semnatura interpretativa a regizorului – actor de notorietate in Georgia, cu peste saizeci de roluri la activ, impunator prin sobrietate si putere de concentrare, ce alcatuiesc o harisma aparte.
Expresivitatea nobila a chipului georgian, de o frumusete austera si viguroasa, purtatoare a unei armonii spiritualizate, a putut fi admirata intr-o galerie de personaje, interpretate de mari actori ai ecranului georgian. Aceste valente si-au dat deplina masura mai ales in redarea autentica mediului monahal medieval (performanta extrem de rara in cinema), axata pe intelegerea si asumarea inaltimii de credinta a inaintasilor, iar nu pe o emfatica etalare a gesticii si vesmintelor. A aduce pe ecran evlavia nu poate decat cel ce o cultiva in suflet, pana la a o inscrie in ordinul firescului.
Bogata si diversa paleta de personaje se proiecteaza pe o atmosfera de descalecat, ingemanata cu basmele, minutios modelata regizoral si atent surprinsa vizual de directorii de imagine A. Maisuradze si I. Iozadze, colorata cu detalii specifice universurilor de civilizatie investigate (de la dantelariile de piatra ale bisericilor gruzine, parand o continuare a stancariilor albe pe care sunt durate, la prafuitul si luxuriantul Stambul, pana la eleganta Mogosoaia si cancelariile brancovenesti). Filmul impresioneaza prin plasticitatea arida a peisajului gruzin, cu aerul sau ancestral, prin senzualitatea mistica a gradinilor princiare bizantine, brazdate de pauni si brocarturi imperiale, ce se vor imprima pe retina talmacitorului-pelerin, prin alaiul zgomotos al balciurilor de pe malul Bosforului, unde se vinde orice, de la papagali vorbitori, la sclavi gruzini si valahi. Efectele crizei de productie mai sus enuntate se resimt spre final, in momentul investigarii spatiului nord-dunarean, cand atmosfera pierde din autenticitate, scenografia se simplifica pana spre stilizare, iar noile personaje sunt expuse mai sumar – fapte ce nu stirbesc, insa, farmecul si anvergura de ampla fresca istorica a peliculei si, mai ales pentru noi, calitatea exceptionala de document dedicat unuia dintre marii sfinti-civilizatori ai Rasaritului de Europa crestina.
Exista personalitati care, prin puterea jertfelnica a spiritului iubitor de Adevar, reintorc istoria cu fata spre Dumnezeu. Aceasta turnura, insa, nu este iertata de cultivatorii minciunii, fapt pentru care eroul restaurator va avea de platit cu viata. Iata de ce, pentru primul Liturghier in limba romana din Valahia si pentru miile de pagini tiparite in romaneste, Sfantul Antim, misionar al unui "iluminism crestin carpato-caucazian", nu a putut fi iertat de cei pentru care cristalizarea constiintei de sine a neamului romanesc era o piedica in dominarea acestuia. Odata cu indepartarea de la tron si uciderea de catre turci a Sfantului Constantin Brancoveanu (†1716), Ierarhul din Iviria cade in dizgratie si devine victima a acelorasi uneltitori, sfarsind prin acelasi martiriu ca si domnitorul pe care il slujise.
La intrebarea: "Cum este posibil, din punct de vedere artistic, sa aduci pe ecran evlavia, fara sa cazi in desuetudine si formalism?", raspunsul lui Ghiuli Ciohonelidze (nepot de episcop gruzin) a fost simplu si dezarmant: "Noi, gruzinii, suntem crestini de paisprezece secole, mergem la biserica… Pentru noi, lucrurile acestea tin de firesc. Timp de saptezeci de ani de comunism i-am aratat pe preoti ca pe niste caraghiosi. Dar poporul a ramas credincios, chiar daca era interzis sa mergi la biserica…".
Neagreata de televiziuni si de marile festivaluri, pelicula zace in studiourile Gruzia-Film din Tbilisi, neexistand fonduri pentru transpunerea ei pe suport digital. Si daca ignorarea din partea distribuitorilor occidentali este, intr-un fel, de inteles, ea este cu totul de neinteles, cand vine din partea beneficiarului spiritual direct al acestui cadou de suflet si urias travaliu artistic, care este Romania. Este deplorabil si uimitor: din 2002 si pana acum, producatorii de la Tbilisi nu au reusit sa convinga nici un partener de la Bucuresti sa achizitioneze pelicula, asta dupa ce cu un deceniu inainte, in vremea primei legislaturi iliesciene, Bucurestiul refuzase sa participe financiar la productie. Sper sa vina cat mai curand vremea cand vom recupera aceasta pata de pe obrazul proverbialei noastre ospitalitati, pe care "tranzitia de… moravuri" risca sa o transforme in vorbe goale.
Tocmai am aflat, printr-o conjunctura neasteptata, ca venerabilul regizor a plecat la Domnul pe 25 decembie 2008. Luminoasa sa-i fie trecerea, binecuvantata sa-i fie sosirea in ceata celor dimpreuna-patimitori si slavitori cu Sfantul Ierarh Antim! (Elena Dulgheru)

Doamne ajuta, unde pot sa gasesc si eu aces film?

Ne-ati putea pune la dispozitie o locatie de tip arhiva pentru a descarca acest film?