Interviu cu Pavel Lungin despre filmul „Tarul“
Din toata perioada domniei lui Ivan cel Groaznic dumneavoastra ati retinut un singur episod: conflictul care l-a opus mitropolitului Moscovei, Filip… Aceasta confruntare este emblematica pentru actiunile lui: pentru a-si impune puterea de esenta divina, Ivan al IV-lea trebuia sa-l sacrifice pe acest ierarh. El traia intr-un vis apocaliptic, convins ca sfarsitul lumii era aproape, iar Filip era un obstacol pentru ca intruchipa adevarul absolut, un adevar religios care il sufoca si care concura cu adevarul sau. Pentru ca puterea lui venea de la Dumnezeu, Ivan al IV-lea avea certitudinea ca nu avea nevoie sa semneze vreun contract cu supusii sai. Singurul registru posibil era cel al adorarii. Daca recoltele erau sarace, daca razboiul era pierdut, toate acestea se intamplau pentru ca poporul nu il iubea suficient pe suveranul sau. Si lipsa de iubire aducea dupa sine o pedeapsa. Pentru tar, toti erau vinovati, toti erau tradatori, deci putin conta sa se gaseasca si sa se pedepseasca adevaratii responsabili. Concret, se putea tortura si decapita primul venit. Mitropolitul Filip, care s-a opus in mod deschis acestei idei de adorare oarba a puterii, trebuia sa fie din acel moment eliminat. Filip intruchipeaza acele fiinte care, chiar si in cele mai sinistre epoci, sunt gata sa-si sacrifice viata. Mitropolitul apare de asemenea ca un om deschis si indreptat spre viitor… Este un om al Renasterii. Am descoperit ca nu era doar inginer, ci si un stralucit inventator si arhitect. Ivan cel Groaznic a ramas pana la moarte un om al Evului Mediu care refuza orice schimbare politica, culturala, estetica… Din cauza lui, Rusia a ratat perioada Renasterii. In plus, mai mult sau mai putin, noi nu am mai iesit niciodata din Evul Mediu. Tarul pe care il descrieti pare a fi in acelasi timp un rege pagan si un suveran crestin… Pentru mine, era un eretic. El s-a indepartat de religia ortodoxa. Dar membrii garzii sale personale erau imbracati ca niste calugari. A creat o biserica ciudata in palatul lui si slujea Liturghia noaptea, de la miezul noptii pana la ora 5 dimineata, inconjurat de razboinicii lui. Ivan al IV-lea adora teatrul si deghizarea. Cum a fost primit filmul dumneavoastra in Rusia? Patriotii, care sunt un grup eterogen de comunisti, de monarhisti si de nationalisti de extrema-dreapta, atasati unei puteri absolute, au dispretuit si au manifestat pentru interzicerea rularii acestui film. Rusia nu este o tara care traieste in Istorie, ci in Mitologie. Nimeni nu se intereseaza de fapte. Oamenii nu vor sa cunoasca realitatea domniei lui Ivan cel Groaznic. Acesta a generat acest mit tipic rusesc, care vrea ca puterea sa fie implacabila, feroce, in interesul natiunii. Cel de-al doilea mit vrea ca Rusia sa fie inconjurata de tari inamice care concureaza la pierderea ei si ca Occidentul sa dispretuiasca Rusia. Pentru rusul obisnuit, un guvernant european sau american nu se gandeste decat la un lucru: cum sa faca rau Rusiei! Si sa nu incercati sa-l convingeti contrariul… Putere de esenta divina contra putere religioasa, delir paranoic contra credinta crestina… un duel tumultuos care se intruchipeaza in doi actori puternici. Jocuri de priviri, confruntari verbale, Piotr Mamonov si Oleg Yankovski fac acest duel si mai captivant. Tarul vorbeste de asemenea despre eterna lupta dintre bine si rau. In acest sens, mitropolitul este aproape dublul tarului: figura umila si pioasa pe care ar fi vrut sa o intruchipeze suveranul, dar pe care a renegat-o, pentru a deveni un tiran. |
|