Biserica Sfantul Nicolae Domnesc

Biserica Sfantul Nicolae Domnesc - Iasi

Biserica Sfantul Nicolae Domnesc este cunoscuta drept cea mai veche biserica din Iasi, deoarece documentele nu amintesc de nici o alta biserica inainte de Biserica Sfantul Nicolae Domnesc. Au mai fost biserici din lemn sau piatra, dar au disparut. Biserica a fost ridicata in afara curtii domnesti, in imediata ei vecinatate, numita Biserica Sfantul Nicolae de langa Curte.

Biserica Sfantul Nicolae Domnesc a fost construita in perioada 1 iunie 1491 - 10 august 1492 de catre Stefan cel Mare (domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504), in stil specific moldovenesc cu arhitectura moldoveneasca. Dupa zidirea bisericii, ea a fost inconjurata de un zid de piatra, ale carui ramasite se vad pana astazi. Cu toate acestea, biserica nu facea parte din incinta curtii domnesti. Biserica Sfantul Nicolae Domnesc isi avea intrarea sa prin coltul dintre ulita Sfintei Vineri, spre apus.



In anul 1593 un calator rus a scris ca biserica avea o clopotnita din piatra deasupra intrarii care nu fusese construita de Stefan cel Mare. Tot atunci se pare ca biserica a fost pictata in exterior dupa obiceiul vremii care se generalizase, domnitor fiind Alexandru Lapusneanu in a doua domnie (1563-1568). Tot Alexandru Lapusneanu adauga bisericii un nartex, destinat ingroparii voievozilor si un turn. Alta adaugire a fost si o inaltare a peretilor bisericii, turla a suferit prefaceri din aceeasi epoca.

De-a lungul vremii, pictura exterioara s-a deteriorat si peretii au fost tencuiti si varuiti. Episcopul Mechisedec Stefanescu nu aminteste de vreo pictura exterioara. Antonie Voda Ruset a facut demersuri pentru reconstruirea bisericii, caci era descoperita si clopotnita stricata datorita focului si ploilor. S-a reconstruit clopotnita si s-a construit o fantana in zidul bisericii de catre Abaza clucer.



Zidul despartitor dintre naos si pronaos s-a desfiintat in timpul lui Antonie Ruset, sau mai devreme, inlocuit cu doua coloane ce creeaza trei arcade. Biserica Sfantul Nicolae Domnesc a inceput a fi repictata de Antonie Voda Ruset in anul 1677. Lucrarea s-a terminat in primavara anului 1680 de catre Gheorghe Duca. Tot atunci s-au restaurat si cele doua altare din partile laterale ale bisericii, construite dupa 17 martie 1693, sau dupa anul 1762 datorita influentelor grecesti.

In timpul Mitropolitului Gavriil Callimachi in cele trei altare ale bisericii se savarseau slujbe in greceste (altarul din partea dreapta-sud inchinat Sfintei Mucenite Varvara), in romaneste (altarul din biserica) si in ruseste (altarul din partea stanga - nord, inchinat Sfantului Arhidiacon Stefan). Era singura biserica din Moldova cu trei altare, dupa marturisirile cronicarilor.



Antonie Ruset a adus din Polonia doua sfesnice din arama si mai multe obiecte din argint, pentru Sfantul Nicolae Domnesc. Mitropolit in acea perioada in Moldova era Dosoftei. Antonie Ruset si-a construit si o gropnita la Sfantul Nicolae Domnesc, dar nu a putut fi inmormantat aici, deoarece aici a fost inmormantat Cantemir Voda (Constantin Cantemir tatal lui Dimitrie Cantemir), la 17 martie 1693. El a fost mutat ulterior la Manastirea Mira, din tinutul Tutova, zidita de el.

Inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea, biserica servea drept Catedrala Mitropolitana si pana la 15 iunie 1695 aici era si resedinta mitropolitana. Dupa aceasta, in timpul domniei lui Vasile Lupu, biserica Sfantul Nicolae Domnesc nu mai este Mitropolie, ci aceasta se muta la Biserica Manastirii Trei Ierarhi. De aici resedinta Mitropolitana se muta la Biserica Alba (pe locul actualei Mitropolii).



Dupa domnia lui Vasile Lupu in biserica Sfantul Nicolae Domnesc se faceau, odata cu ocazia intronarii lor si ungerile de domn, dupa stilul ungerii imparatilor bizantini. Ultimul domnitor, caruia i s-a facut ceremonia de ungere in biserica Sfantul Nicolae Domnesc, a fost Grigore Al. Ghica, la 2 octombrie 1849. Biserica a fost repictata (1743) de Ioan Mavrocordat.

Distinsul carturar Dosoftei a fost primul Mitropolit al Moldovei care a locuit in chiliile de la Sfantul Nicolae Domnesc construite de catre voievodul Antonie Ruset. Aici el a intemeiat o tipografie. Ca sa poata pune in functiune tipografia a adus o parte din materialul tipografic de la Manastirea Uniew. Nefiind multumit de literele tipografiei, adreseaza o scrisoare Patriarhului Ioachim al Moscovei, sa-i trimita un teasc tipografic si litera necesara.



Patriarhul moscovit i-a indeplinit rugamintea daruindu-i o tipografie intreaga, pe care a adus-o in tara capitanul Ionasco Bilevici, fiind instalata la biserica Sfantul Nicolae Domnesc, din Iasi. Dupa plecarea Mitropolitului Dosoftei din Iasi, tipografia de la "Sfantul Nicolae Domnesc" s-a risipit. Ea a fost reinfiintata mai tarziu, abia prin anul 1753 de catre Mitropolitul Iacob Putneanul, dar de aceasta data nu la Sfantul Nicolae Domnesc, ci in curtea actualei Mitropolii.

In Moldova se constata, inca de la inceputul sec. al XVIII-lea incercari de reorganizare a invatamantului public. Constantin Mavrocordat si Mitropolitul Nechifor au colaborat in aceasta directie. Din ordinul lor biserica Sfantul Nicolae Domnesc a fost transformata in scoala, unde au fost adusi preotii nestiutori de carte. In anul 1749 s-a hotarat ca la bisericile Sfantul Nicolae Domnesc, Sfanta Vineri si Sfantul Sava din Iasi sa fie adusi chiar copiii poporului, de la varsta de trei ani in sus si pusi sa invete catehismul.



La scoala de la Biserica Sfantul Nicolae Domnesc urmau sa invete si copii de negustori si nobili. Copiii preotilor aveau sa urmeze scoala pana la 20 ani si chiar mai sus.
Scoala de la Sfantul Nicolae Domnesc a fost reorganizata de catre Mitropolitul Iacob Putneanul ajungand astfel una din cele mai renumite scoli din Moldova, alaturi de cele de la Manastirile Neamt, Barnovschi, Sfantul Sava, Putna etc.

La 9 martie 1753 izbucneste un incendiu de la o casa din apropiere care cuprinde si Biserica Sfantul Nicolae Domnesc. In anul 1774 Mitropolitul Gavriil Callimachi a restaurat clopotul de la Biserica Sfantul Nicolae Domnesc. Probabil dupa incendiul din 1753 are loc o reparatie in anul 1790.



Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a pus, in anul 1776, Scoala Moldoveneasca de la Sfantul Nicolae Domnesc, sub controlul Epitropiei Scolilor, care urma sa plateasca si salariile profesorilor. Enache Alboteanu, ca profesor la scoala de la Sfantul Nicolae Domnesc, a introdus, pentru prima oara bancile in clase si a inlaturat din scolile Moldovei vechiul obicei de a invata toti elevii de diferite grade intr-o singura camera si a citi toti cu glas tare deosebitele lor lectii.

Dupa infiintarea Seminarului de la Socola, Enache Alboteanu a fost numit director de studii. Scoala normala de la Biserica Sfantul Nicolae Domnesc a functionat in anul 1818 cu doua clase.



Intre 1806-1812, bisericile iesene au avut de suferit stricaciunile razboiului si ale neingrijirii. Are loc un cutremur de pamant la 12 martie 1814 in timpul lui Scarlat Alexandru Calimah Voievod. Pentru reparatiile bisericii, Mitropolitul Veniamin Costachi a randuit pe Arhimandritul Inochentie Burghele.

Focul din vremea eteristilor din 1821 si cel de dupa acesta 1822, toate au afectat Biserica Sfantul Nicolae Domnesc, si cele doua altare, dar mai ales acoperamantul ei si pe dinafara. In urma acestor intamplari si stricaciuni, biserica si cele doua altare au fost reparate la 29 martie 1826. Printre ctitorii de seama ai Paraclisului Sfintei Varvara gasim pe Protopsaltul Mitropolie, Dimitrie Suceveanu si sotia sa Ecaterina.



Intre 1884 - 1904 are loc o importanta restaurare, condusa de arhitectul francez Antoine Lecompte du Nouy. In vara anului 1885 se darama nartexul. In 1888 se trece la daramarea din temelie a bisericii, lucru considerat de unii vandalism. Lucrarile de reconstruire au fost terminate la 2 octombrie 1904, desi fusesera incepute inca din anul 1884.

Biserica a fost repictata in intregime in exterior si in interior la restaurarea din 1884 - 1904 Pictura exterioara cuprinde si cateva portrete de filosofi. Peretii turlei sunt din caramida aparent rosie. Pictura exterioara s-a aplicat numai la ocnite si firide, deosebindu-se de picturile exterioare moldovenesti. Pictura a fost executata de J.J. Antoine Lecompte du Nouy, fratele arhitectului restaurator.



Biserica este construita in plan treflat (cu altarul si absidele semicirculare), cu pronaosul supralargit, cu mai multe siruri de ocnite, unele mai mici altele mai mari. Usile si ferestrele sunt specifice secai XVII - lea. Din cauza principiului care a fost urmat si pastrat de vechea coloratie, fondul albastru, biserica este destul de intunecoasa.

Tot mobilierul lucrat in stejar aurit, precum si policandrele, sfesnicele, candelele de bronz etc. sunt facute de familia regala. Pe actualele trepte ale bisericii a stat toata Casa Regala, cand s-au citit rugaciunile de sfintire ale biserici, cu prilejul sarbatoririi a 400 de ani de la moarte lui Stefan cel Mare (2 iule 1504 - 2 iulie 1904).



Orice modificari i s-au facut bisericii, cert este ca planul actualei biserici este acela al lui Stefan cel Mare. Baza turlei este ortogonala cu cate doua ocnite pe fiecare latura. Sfantul Nicolae Domnesc este una dintre numeroasele biserici cladite de eroul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, si care reproduc acelasi tip bizantino-roman, tip mult intrebuintat in tara, in care se gaseste deja elementul gotic aplicat mai cu deosebire la incadrarea deschizaturilor, precum sunt usile si ferestrele.

"Toata podoaba acestui oras este multimea bisericilor, care ating numarul de 60, cat si sapte manastiri mai vestite, pe langa cele ce se vad in afara orasului [...]."
Paul Beke

La restaurarea bisericii Iasul a suferit o mare pierdere arhitecturala. Biserica Sfantul Nicolae era atat de cunoscuta in lumea ortodoxa deoarece "la aceeasi ora dinaintea acelorasi ochi se oficia Sfanta Liturghie a ortodoxiei in trei limbi, in trei capele la rand: in mijloc se slujea in limba veche greceasca, de o parte in limba slavona, de alta parte in limba romana, cele trei limbi principale ale ortodoxiei vorbeau deodata in lauda Domnului". A fost construita din vointa lui Stefan cel Mare intre 1 iunie 1491 si 10 august 1492.
Datorita vechimii sale a infruntat o multime de incendii, cutremure si vicisitudini care au adus-o intr-o stare grava de ruinare. Descoperita si ruinata ramanea astfel pana la domnia lui Antonie Ruset care prin 1676 incepea repararea ei.
Astfel se prefacea artexul mai mare decat biserica adaugand la intrare "dinaintea bisericii cladite de Stefan cel Mare o alta biserica, in care se infiinta inca doua altare, la dreapta si stanga vechiului monument" pentru a-i da infatisare mai impunatoare, demna de catedrala mitropolitana (dupa mutarea capitalei la Iasi).
Altarul din dreapta fusese inchinat Sfintei Mucenite Varvara si se slujea in limba greaca, in N era inchinat Sfantului Arhidiacon Stefan slujindu-se in limba slavona si rusa.
Marea atractie o provoca in lumea credinciosilor si icoana Sfantului Mina, facatoare de minuni, la care se rugau mii de credinciosi pentru vindecare de boli.
Datorita celor trei altare si icoane, biserica lui Stefan cel Mare sarbatorea vreo cinci hramuri: Sfantul Niculae, Sfanta Varvara, Sfantul Stefan, Mina si Ecaterina.
Antonie Russet a fost cel care facuse in zidul manastirii si o cismea pentru indestularea credinciosilor cu apa, ca la moscheile turcesti.
Restaurarea radicala o incepe in 1884 arhitectul Lecomte de Nouy. Rezidita cu caramizi si ocnite, lua forma constructiilor vechi moldovenesti iar tabloul familiei domnitorului Antonie Ruset si al familiei domnitorului Gh Duca se inlocuiau cu cele ale familiei regale. Intre anii 1989 si 1993 facandu-se mai multe mici reparatii se trecea si la spalarea picturilor. Biserica restaurata a fost pictata de Boris Bernard, Emilie Mempiot si P. Mauretal.
"Biserica Curtii", "catedrala incoronarii voievodale", biserica a slujit pentru ungerea cu mir a noilor domnitori intre care Despot voda si Al. I. Cuza(1859- 1866) lacasul numindu-se Biserica Domneasca.
In interior se remarca o fresca care o infatiseaza pe Stefania din Kiev, sotia lui Stefan cel Mare si Sfant. Tot aici, intr-una dintre chilii a locuit mitropolitul Dosoftei si a functionat o tipografie si o scoala, pentru invatura preotilor, scoala fiilor de preoti mazili si micul Seminariu - una dintre cele mai renumite din Moldova - reorganizata de mitropolitul Iacov Putneanul.
Sfintirea s-a savarsit in 16 octombrie 1994 de I.P.S Daniel Mitropolitul Moldovei si Sucevei.
Biserica fiind cea mai insemnata din buricul targului, breasla faclierilor(producatori de lumanari)avea sediul aici. In coasta ei se instala o fabrica de lumanari, Sfantul Nicolae fiind patronul negustorilor.
Cea mai remarcabila ctitorie a voievodului Stefan cel Mare si Sfant, in apropierea Curtii Domnesti, biserica este cea mai veche din Iasi.

Biserica “Sfantul Nicolae Domnesc” este situata in zona administrativa a orasului, in partea de nord-est a vechii incinte a Curtii Domnesti.

A fost construita la porunca domnitorului Stefan cel Mare, zidirea incepand, asa cum reiese din pisanie, la 1 iunie 1491 si sfarsindu-se la 10 august 1492. Prima biserica mentionata documentar, este considerata ca fiind “cel mai vechi edificiu religios din Iasi ce s-a pastrat pana astazi”.
Biserica actuala este cea din 1904, ale carei lucrari de refacere au fost conduse de arhitectul Lecomte du Nouy. Acesta a cautat sa respecte atat stilul, cat si caracteristicile bisericii zidite de voievodul Stefan cel Mare. Arhitectural este in plan triconc, cu altarul si absidele naosului semicirculare in exterior si interior. In interior edificiul este impartit in pronaos, naos si altar. In pronaos, in partea stanga este pictata familia regala: Carol I, Regina Elizaveta, Principele mostenitor Ferdinand, Principesa Maria, (in randul de sus) si Principesa Maria, Principesa Elizaveta, Principele Carol (in randul de jos). Carol I a contribuit la reconstructia bisericii cu bani, obiecte de cult, catapeteasma, stranele si alte odoare.
Peretii si boltile bisericii sunt zugravite mural, in tehnica fresca, pe fond albastru, lucrarea fiind realizata de pictorii francezi Boris Bernard, Emilie Mempiot si P. Mauretal , angajati de arhitectul Lecomte du Nouy.
Biserica “Sfantul Nicolae Domnesc”, lacas de rugaciune si Catedrala Mitropolitana unde se ungeau cu Sfantul mir domnitorii Moldovei, a avut un rol esential in pastrarea si propasirea limbii si culturii nationale. Mitropolitul Dosoftei a infiintat aici o tipografie unde, in 1679, a fost tiparit “Liturghierul”, iar intre 1681-1686, cea mai importanta opera a sa, “Vietile Sfintilor”, traduse din limbile greaca si slava.