BISERICA CU HRAMUL"IZVORUL TAMADUIRII"- MANASTIREA DALHAUTI

Aceasta modesta si veche asezare calugareasca dateaza inca din secolul XV , cand s-a construit o mica biserica cu hramul ,,Izvorul Tamaduirii", 1464-1469. Altii socotesc intemeierea Manastirii Dalhauti la inceputul secolului al XVII-lea.

La cativa metri de prima biserica din caramida, se ridica a doua biserica de lemn, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, care are urmatoarea inscriptie:

,,Aceasta sfanta si dumnezeiaca bisrica s-au facut din temelie in zilele staretiei sfintiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfintiei sale staretului Dionisie, s-au mai innoit si s-au impodobit cu catapeteasma sapata si poleita, cum si altarul si tinda si slonul. S-au zugravit, dupa cum se vede, in zilele mariei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfintiei sale Chiru Chir Kesarie, episcopul Buzaului, la leat 1827, iulie 20".

In acesta mica biserica manastireasca se afla un odor de mare pret: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, renumita In toate satele si orasele din Tara de Jos a Moldovei si in judetele Buzau, Prahova, Ialomita etc.

Scurt istoric

Originea acestei sfinte icoane nu se cunoaste decat din traditie. Calugarii batrani, localnicii, ca si ,,Istoricul Manastirii Dalhauti" din anul 1932, pag. 9-11, marturisesc ca icoana ar fi
de origine chiar apostolica, o copie dupa icoanele pictate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.
Staretul acestei sihastrii, anume Anufie monahul, ducandu-se la Ierusalim, a luat de binecuvantare o icoana a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclastilor, apre a o aduce in Romania. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, a fost prins de o ceata de turci, care I-a furat tot, iar icoana a batjocorit-o cum nu se poate descrie si apoi a asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa grajdul a inceput a vui, caii din el s-au omorat intre ei, muscandu-se si lovindu-se cu picioarele.

Grajdarii care intrau la cai erau omorati. In acest timp, Anufie se odihnea afara pe niste paie si, vazand minunile, a spus turcilor de icoana, dar acestia au vrut sa-l omoare. Condamnat la moarte, a fost dat unui ienicer sa-l execute, dar ienicerul era un roman robit. Acesta I-a dat drumul sa plece in tara, cu conditia sa nu mai vina la Constantinopol. Anufie s-a intors acasa trist ca a pierdut sfanta icoana. Aici a gasit un frate mai mic, scapat cu viata. Turcii ii omorasera parintii. Dupa putin timp a plecat pe malul Marii Negre sa-si aline durerea. Pe malul marii a intarziat pana seara.

Dintr-odata a zarit o lumina mare pe apa , care se apropia de el. A doua zi a venit iar la locul cu pricina si nu mica I-a fost bucuria cand, in locul luminii, a vazut sfanta icoana a Maicii Domnului , plutind in picioare pe mare. Recunoscand sfanta icoana Anufie a sarit intr-o barca, a vaslit pana la icoana si a adus-o la mal. Aici a observat ca fata icoanei Maicii Domnului si a Pruncului Iisus fusese zgariata de turci cu iataganele in vreo trei locuri. Marginile zgarieturilor se astupasera ca o rana in carne, cum se vad si astazi.

Astfel , Anufie a adus icoana In casa parintilor, unde era fratele mai mic. Apoi au vandut amandoi mostenirea, au dus sfanta icoana la Manastirea Dalhauti si au pus temelia bisericii ,,Izvorul Tamaduirii" in 1464-1469.

Icoana este de o rara frumusete. Maica Domnului tine Pruncul in partea drepta, spre deosebire de cele mai multe icoane care au Pruncul in partea stanga. Capul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este lasat foarte mult asupra Fiului cu duiosie, iar fata ei revarsa o lumina profund divina. Putine icoane ale Maicii Domnului din tara noastra inspira atata evlavie si inaltare sufleteasca.

Ca toate celelalte icoane facatoare de minuni,icoana este asezata in partea stanga a naosului, intr-o strana speciala din lemn sculptat. Marimea icoanei este de circa 0,90 X 1,25 m. Ea a fost ferecata in argint aurit in anul 1843.

In curgerea veacurilor, numeroase si felurite au fost minunile facute la icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti. Cele mai obisnuite minuni savarsite de acesta icoana sunt vindecarile de tot felul de boli.Marturisesc credinciosii si parintii batrani ca veneau pana nu demult, bolnavi din toate partile Buzaului, Ialomitei, Focsanilor si Tecuciului, ca sa capete sanatate la aceasta sfanta icoana.

Ca de obicei li sde facea bolnavilor Sfantul Maslu, dupa ce isi marturiseau fiecare pacatele. Apoi li se mai citeau rugaciuni si molifte speciale, si unii din cei mai credinciosi se vindecau. Altii capatau mangaiere sufleteasca, intarire in credinta, rabdare in suferinta, liniste in familie, implinirea dorintelor de folos etc. Toate acestea au intretinut o deosebita evlavie a credinciosilor pentru icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti. Numai Dumnezeu stie cate inimi zdrobite s-au mangaiat aici, cate suferinte omenesti s-au vindecat, cate boli s-au usurat si cate lacrimi de pe fata oamenilor s-au prefacut in bucurii si sperante.

Acesta sfanta icoana a fost renumita dintodeauna si pentru ajutor in caz de seceta. In verile secetoase, alergau satenii de prin imprejurimi, in frunte cu preotii, cereau icoana de al staretul manatirii si o purtau in procesiune, prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post, rugaciune si molifte de ploaie. Si intodeauna Maica Domnului mangaia poporul cu ploi manoase si binecuvantate. Cea ce este mai dureros, este ca nici una din aceste minuni facute la icoana Maicii Domnului din Manastirea Dalhauti nu s-au scris, ca, dealtfel, peste tot.
In prezent Manastirea Dalhauti este manastire de maici.

Fie ca rugaciunilor smeritilor calugari care s-au rugat de-a lungul veacurilor la icoana Maicii Domnului din Manastirea Dalhauti sa ne fie si noua de ajutor si mangaiere.

Sursa: Liga Tineretului Ortodox Mizil