Biblia
Ioan era conştient că fără educaţie creştină în familie si şcoala a tinerei generaţii, fără Evanghelia lui Iisus Hristos în viaţa de fiecare zi, România işi va continua criza în istoria ei modernă. Generaţii întregi, de o jumatate de veac , s-au scufundat în nepăsare şi materialism conduşi de ideologii ateismului bolşevic. Am consemnat cu diferite ocazii in ziarul Renasterea mai multe notite ale poetului despre importanta Bibliei si a invataturii crestine.
“Cartea ce ne-a zămislit ca neam cu limbă proprie din adâncurile indefinite ale tăcerii şi recunoştinţei pe noi românii, ca şi pe celelalte popoare ale Europei, Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, a fost eliminată din viaţa noastră socială, de pe băncile şcolilor, din Universităţi din toate instituţiile ţării. Scriitorii noştri cei mai de seama în Duhul şi splendoarea evangheliilor s-au format de la Varlaam şi Antim Ivireanu, de la Dosoftei şi cronicari la Arghezi, Goga, Voiculescu la Crainic si Iorga, Galaction care a tradus-o încă odată. Este cartea de căpătâi a scrisului românesc, iar reaşezarea ei, a Bibliei în locul de cinste ce i se cuvine în viaţa intimă şi publică, a caselor noastre, a poporului nostru este acuma mai urgentă ca oricând. Ambiguitatea, boala cuvintelor limbii române nu va fi cu putinţă să înceteze fără întoarcerea lor la matca din care au izvorât, la statutul de slujitoare ale sufletului neamului nostru.În acest sens suntem îndreptăţiţi a cere ca viitorul preşedinte al ţării, dimpreună cu guvernul să depună jurământul pe Evanghelie şi pe cruce, cum se întâmplă în ţările civilizate cu trecut asemanator nouă.”
Când în Parlament s-a ivit problema pe ce şi cine jurăm pentru reaşezarea şi reintrarea României în lumea civilizată Ioan Alexandru a prezentat în plenul Camerei Deputaţilor urmatorul discurs:
„Ca un jurământ să implice straturile cele mai profunde ale conştiinţei, ca martorul invocat în acele clipe solemne să devină nu numai partenerul ci şi dezvăluitorul adevarului, popoarele vechi şi apoi Europa creştină inclusiv ţara noastra au depus jurământ în faţa lui Dumnezeu. El cel ce singurul se jura numai pe sine însuşi, cum ne spune Biblia, întrucât nu există cineva mai mare decât El. Dumnezeu în Sfânta Treime Cel ce este isvorul şi izbăvitorul vieţii fiecăruia, în faţa Lui stă sau cade marturia conştiinţei noastre spre binele şi indreptarea fraţilor noştri.De aceea Europa dar şi America şi acum până adânc în Asia şi Africa jurământul se depune acolo unde populaţia este majoritar creştină pe Sfânta Scriptură şi pe cruce.Indiferent de convingerile personale ale unui lider politic ales de popor acesta se cuvine să se supună rânduielilor , pentru a dobândi investitura reală a bunei credinţe a celor mulţi, atingând cu dreapta sa cartea de căpătâi a neamului românesc cea în duhul căreia ne-am născut ca grai şi popor şi aceasta este Sfânta Scriptură asternută pe crucea morţii şi Învierii lui Iisus Hristos.Prea mari sunt jertfele ce au adus România la starea de faţă pentru a nu fi la înălţimea istoriei şi a împlini cele cuvenite mai ales în instituţia de frunte a ţării care este Parlamentul.Iar asupra tricolorului trebuie să se astearnă albastră aşa cum este înstelata de la Sf. Constantin Crucea aşa cum a fost întotdeauna.Aşa să ne ajute Dumnezeu !
25 iunie 90”
Ioan Alexandru a fost cel care a iniţiat proiectul educaţiei religioase în şcoli.A venit vremea , spunea Ioan , să începem atragerea în ceea ce gândim şi făptuim a puterilor uriaşe, întru edificarea spiritului, dăruite de prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu şi rugaciunii în viaţa de zi cu zi:
“ Şcolilor române le revine această misiune acum de-a elibera copiii noştri de sub influenţa nefastă a evoluţionismului darvinist adeverit ca o eroare şi de-a aşeza în matca reală creaţionismului şi învăţăturile Bibliei.”
Sfanta Scriptura era prezenta in litera si spirit la Ioan din timpul perioadei dictaturii comuniste pana a inchis ochii. In amfitetrul Universitatii spunea ca Dumnezeu are doua mari cărţi : Cartea naturii şi Sfânta Scriptură:
„Prin natură ajungi la o cunoaşterea abstractă a lui Dumnezeu. Ca să-l cunoşti personal trebuie să ai contact cu textele unde se revelează El.
În fiecare cuvânt al Lui din Sfânta Scriptură simţi pulsul Dumnezeului celui Viu.Biblia este Cartea Cărţilor, este cea mai scumpă comoară pe care o avem. În ea dăm de El, Iisus Hristos. În ea Dumnezeu este surprins acţionând în istorie prin oameni luminaţi de Duhul Sfânt. Dumnezeu se revelează, iar oamenii i-au surprins înfăţişarea până în clipa când însuşi a aplecat cerurile şi a pogorât în carne şi oase prin fecioara Maria , Iisus Hristos Dumnezeu întrupat în istorie…
Biblia este cartea imnica a lumii, starea de adoraţie şi laudă aduse Dumnezeului revelat în Istorie. În Duhul ei am început sa ne scriem istoria naţională şi să consemnăm faptele din istorie ale celor ce şi -au închinat viaţa lui Dumnezeu şi a neamului…
Avem aşadar persoana Lui şi cuvintele Lui ; două izvoare eterne din care se revarsă viaţa veşnică. În al treilea rând avem Biserica, oamenii, fraţii noştri care trăiesc din persoana Lui, din cuvintele Lui şi depun mărturie asupra Lui că este viu, în puterea Duhului Sfânt al cărui nucleu de foc vestitor este Iisus Hristos cel înviat aşezat de-a dreapta Tatălui şi în inima noastră.”
Ioan a folosit din abundenţă puterea şi autoritatea Cuvântului. Izvorul acestei puteri era Cuvântul Întrupat, Logosul Divin sau Iisus Hristos care după Înviere a spus : „Datu-mi-sa toată puterea în cer şi pe pământ.” Învăţătura sa mergea totdeauna la esenţa Sfintei Scripturi care se descoperă ca fiind însăşi Persoana mântuitoare a lui Iisus Hristos a cărui genealogie este pomul vietii cresut în istoria vechiului popor Israel, irigat şi altoit de Dumnezeul cel viu, Creatorul şi Dătătorul de viaţă :
„Biblia este de fapt Cartea genealogiei lui Iisus Hristos, Fiul omului şi a lui Dumnezeu, Cel care a acumulat cele trei învestituri pământeşti de care se vorbeşte în Scripturi: Cea Profetică, cea Regească şi cea Preoţească.
L-au prevăzut profeţii Vechiului Testament, l-au străvăzut toate religiile şi filosofia lumii înainte de venire, iar după Întruparea Sa l-au recunoscut toate minţile luminate în inima cărora şi -a revărsat mila…
Aceasta-i taina lui Dumnezeu: să se întâlnească cu omenirea prin Hristos.”
A consemnat Silviu Despa