|
Postat 20:33 pe 9.09.2009
|
|
Muntele Carmel, aflat în partea de nord-vest a Israelului, mai sus de oraşul Haifa, oglindindu-se în apele albastre ale mării Mediterane, este deseori amintit în Vechiul Testament ca loc de reculegere şi rugăciune. Pe una dintre crestele lui, proorocul Ilie a adus jertfa prin care a dovedit adevărul credinţei şi al misiunii sale (1Rg 18, 20-40), şi tot de aici a privit norul mic ridicat din apele mării, nor ce a prevestit încetarea secetei şi ploaia dătătoare de viaţă (1Rg 18,41-45). Este uşor de înţeles că evenimentele petrecute pe înălţimile Carmelului şi liniştea peşterilor şi a pădurilor i-au atras încă din primele veacuri ale creştinismului pe pustnicii doritori de purificare şi înălţare spirituală. Ei erau numiţi carmelitani şi aveau ca deprindere comună cinstirea Preacuratei Fecioare Maria, „floarea Carmelului", simbolizată şi prevestită în norul contemplat de către proorocul Ilie. Mai târziu, prin secolul al X-lea, ei acceptă o formă de viaţă mănăstirească organizată, constituind Ordinul Călugăresc al Carmelitanilor. Acest ordin călugăresc, unul dintre cele mai vechi în istoria Bisericii, deşi îl consideră pe proorocul Ilie ca patriarh şi model, nu are propriu-zis un fondator, dar are o mare iubire: devoţiunea către Sfânta Maria, numită şi cinstită ca „Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel". Cardinalul Piazza, el însuşi călugăr carmelitan, spunea: „Carmelul există pentru Maria şi Maria este totul pentru Carmel, în originea şi istoria lui, în viaţa lui de luptă şi triumfuri, în viaţa lui interioară şi spirituală". Proorocul Ilie şi Maria sunt amintiţi împreună într-o istorisire amestecată şi cu frânturi de legendă. „Liber institutionum", cartea orânduirilor de temelie ale primilor monahi, relatează: „În amintirea vedeniei prin care i s-a arătat profetului venirea acestei Fecioare sub chipul norului mic ce se ridica din mare şi se îndrepta spre Carmel (1Rg 18,41-45), monahii mai sus-numiţi au distrus casa lor veche şi, în onoarea acestei Fecioare, cea dintâi făptură omenească consacrată cu totul lui Dumnezeu, au construit o capelă pe muntele Carmel, alături de fântâna lui Ilie".
Muntele Carmel, aflat în partea de nord-vest a Israelului, mai sus de oraşul Haifa, oglindindu-se în apele albastre ale mării Mediterane, este deseori amintit în Vechiul Testament ca loc de reculegere şi rugăciune. Pe una dintre crestele lui, proorocul Ilie a adus jertfa prin care a dovedit adevărul credinţei şi al misiunii sale (1Rg 18, 20-40), şi tot de aici a privit norul mic ridicat din apele mării, nor ce a prevestit încetarea secetei şi ploaia dătătoare de viaţă (1Rg 18,41-45). Este uşor de înţeles că evenimentele petrecute pe înălţimile Carmelului şi liniştea peşterilor şi a pădurilor i-au atras încă din primele veacuri ale creştinismului pe pustnicii doritori de purificare şi înălţare spirituală. Ei erau numiţi carmelitani şi aveau ca deprindere comună cinstirea Preacuratei Fecioare Maria, „floarea Carmelului", simbolizată şi prevestită în norul contemplat de către proorocul Ilie. Mai târziu, prin secolul al X-lea, ei acceptă o formă de viaţă mănăstirească organizată, constituind Ordinul Călugăresc al Carmelitanilor. Acest ordin călugăresc, unul dintre cele mai vechi în istoria Bisericii, deşi îl consideră pe proorocul Ilie ca patriarh şi model, nu are propriu-zis un fondator, dar are o mare iubire: devoţiunea către Sfânta Maria, numită şi cinstită ca „Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel". Cardinalul Piazza, el însuşi călugăr carmelitan, spunea: „Carmelul există pentru Maria şi Maria este totul pentru Carmel, în originea şi istoria lui, în viaţa lui de luptă şi triumfuri, în viaţa lui interioară şi spirituală". Proorocul Ilie şi Maria sunt amintiţi împreună într-o istorisire amestecată şi cu frânturi de legendă. „Liber institutionum", cartea orânduirilor de temelie ale primilor monahi, relatează: „În amintirea vedeniei prin care i s-a arătat profetului venirea acestei Fecioare sub chipul norului mic ce se ridica din mare şi se îndrepta spre Carmel (1Rg 18,41-45), monahii mai sus-numiţi au distrus casa lor veche şi, în onoarea acestei Fecioare, cea dintâi făptură omenească consacrată cu totul lui Dumnezeu, au construit o capelă pe muntele Carmel, alături de fântâna lui Ilie".
|