ÎNĂLŢAREA DOMNULUI ŞI DUMNEZEULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Glasul Celui Ce a strălucit din mormânt cu slavă se aude în urechile cele înţelegătoare ale inimii: Lepădaţi vălul întristării, ucenici iubiţi, căci iată Eu M-am îmbrăcat în haina firii omeneşti pentru voi, iar acum merg la Tatăl ca să vă înalţ şi pe voi întru slavă. Astăzi bucuria să răsară, căci merg să vă trimit vouă putere de sus. Pacea Mea am aşternut în sufletele voastre, ca să pot scrie cu condeiul Duhului în cartea inimilor cuvintele Mele cele dumnezeieşti de mărturisire a iubirii Tatălui. Astăzi bucuria este mai aproape ca oricând, pentru că Eu merg la cel de sânurile Căruia nu M-am despărţit niciodată. Dar vă voi trimite vouă hrana cea înţelegătoare a înţelepciunii Lui, ca să fiţi şi voi uniţi cu mine întru aceeaşi legătură a iubirii.
Pe nor Te-ai suit Împărate, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, ca să ne trimiţi nouă ploaia darurilor Tale. Pace ai dăruit ucenicilor Tăi, ca să rămână ei neclintiţi în mijlocul valurilor deşertăciunilor lumii. De pe munte Te-ai înălţat, Cel Ce ai sfărâmat munţii păcatelor noastre şi Ţi-ai descoperit frumuseţea slavei Tale pe Tabor. În mijlocul nostru ai făgăduit să fii, Cel Ce ocârmuieşti lumea cu înţelepciune şi trimiţi ploaia milostivirii şi razele smereniei ca să culegi din via Ta roadele virtuţilor. Inimile ucenicilor le-ai întărit cu făgăduinţa Duhului Tău Celui Sfânt şi întru toţi toate le lucrezi după bună plăcerea Ta spre mântuirea sufletelor noastre. Îngerii Te priveau cu uimire, Mântuitorule, la Tine, Cel pe Care Îl ştiau şezând pe scaunul slavei împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Porţile cerurilor s-au deschis la porunca Duhului şi Cel Ce nu a stricat porţile fecioriei Celei fără de Prihană a fost contemplat în oglinda minţilor îngereşti. Toată zidirea în cer şi pe pământ laudă minunile Tale prin care ai lucrat mântuirea neamului omenesc. Adam saltă de bucurie, văzându-Te pe Tine, Cel Ce L-ai scos din întunericul chinurilor, iar Eva căreia i-ai oprit izvoarele întristării Te întâmpină cu curgeri de cuvinte de laudă.
Nu se pricepe nimeni în cer şi pe pământ a lăuda mulţimea milostivirii Tale, dar ca să nun e arătăm nemulţumitori purtării Tale de grijă cu glasuri smerite strigăm: Slavă Ţie, Înălţimea neajunsă a gândurilor noastre, cu mâna Ta Cea tare scoate-ne din adâncul deşertăciunilor lumii şi aşează paşii gândurilor noastre pe muntelşe înţelepciunii Tale !

Chipul văzut al slavei Tatălui, Cel Ce aprinde focul iubirii în inimile întunecate de gânduri pământeşti, Soarele Cel Ce izvorăşte razele darurilor, adunându-i pe toţi întru aceeaşi unitate a iubirii strălucite în adâncul tainei Treimii, Cel Ce înfrumuseţează cerul inimii cu norii darurilor dumnezeieşti şi aşează cu mâna Sa dumnezeiească pe bolta minţii stelele gândurilor înţelepciunii îngereşti, Cel Ce adapă toată zidirea cu ploaia milostivirii Sale părinteşti, Cel ce cu gândurile rugăciunii sapă pământul neroditor al inimii, Cel Ce trimite suflarea Duhului Său deschizând ochii inimii cei adormiţi în păcat, Cel după Care suspină toată făptura aşteptând dezlegarea din legăturile pământeşti, Cel ce ne-a strălucit pe pământ icoana desăvârşirii, HRISTOS, DUMNEZEUL NOSTRU, să ne cuprindă pe toţi în braţele Sale dumnezeieşti în legănările Duhului Sfânt şi să ne grăiască cuvântul Său dumnezeiesc ce înviază sufletele întru lumina bucuriei, închizând uşa minţii tuturor cugetărilor pământeşti. Astfel, străbătând şi noi cu gândul toate cerurile, să ne învrednicim a călători împreună cu Hristos pe aripile rugăciunii, care ascunzând întrânsa cheia Duhului să ne deschidă porţile Împărăţiei şi să ne aşeze în cămările cereşti făgăduite de Hristos celor iubiţi ai Săi. Pentru aceştia Mântuitorul nostru a gustat paharul morţii, a răbdat intrarea în temniţa întunecată a iadului, apoi S-a înălţat ca să mijlocească pentru ei la Tatăl revărsarea pe pământ a darurilor Duhului Sfânt. Lumea cerească şi lumea pământească se întâlnesc, căci Hristos acum le descoperă tainele unora altora. Îngerii saltă de bucurie, văzând firea omenească ce era stricată prin păcat strălucind acum în înălţime cereşti. Oamenii se veselesc şi gândul lor se înfricoşează văzând frumuseţea îngerească şi primind făgăduinţa primirii darurilor Duhului, prin care sunt făcuţi fii ai Împărăţiei. Deci, înălţându-ne cu gândurile către Hristos-Nădejdea mântuirii noastre- să strigăm şi noi într-un glas cu cetele îngereşti: Tu eşti Hristoase, Viaţa şi Bucuria noastră, Lumina îngerilor şi Înălţarea oamenilor pe norul smereniei ! Cel Ce S-a înălţat întru slavă şi ne-a aruncat nouă scara iubirii dumnezeieşti, pe care urcându-o până la capăt aflăm hotarele negrăite ale desăvârşirii firii noastre omeneşti, ce a fost ţinută în legăturile păcatului, ca Cel Ce a înfrumuseţat toate treptele ierarhiilor îngereşti cu strălucirea slavei Sale, să ne învrednicească şi pe noi a ajunge la capătul îndumnezeirii, ce prefigurează o înviere permanentă a sufletului pe trepte de lumină tot mai înalte pe care gustăm neîncetat din paharul darurilor dumnezeieşti ce ne veselesc inimile cu apa cea vie a Cuvântului. Cel Ce cu razele cuvintelor Sale a aprins inimile ucenicilor cu dorirea cunoaşterii tainelor cereşti şi i-a întărit în propovăduirea cuvântului Său prin trimiterea Mângâietorului, să vină cu cetele îngereşti la prăznuirea trecerii pe o nouă treaptă a înţelegerii duhovniceşti şi aşezându-Se pe scaunul smerit al inimii, ca un Împărat al slavei să întărească gândurile noastre şi cu razele glasului Său dumnezeiesc să umple de lumină cămara inimii prefăcându-o în biserică în care se aduce neîncetata jertfă a rugăciunii. Iată ! Hristos e în mijlocul nostru ca un Împărat şi totodată ca Piatra cea dumnezeiască din care izvorăsc râurile pururea curgătoare ale smereniei Sale desăvârşite. Acesta înviază sufletele cu ploaia iubirii Sale cereşti, întărindu-le în lupta cea neîncetată cu ispitele vieţii pământeşti, prin cuvintele: ,,Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva
voastră !".