|
Postat 22:11 pe 19.08.2009
|
|
Nicolae Steihardt: Transformarea infernului in paradis
Nicolae Steinhardt este un martir modern. La fel cum, in Antichitate, martirii erau cei care se sacrificau pentru credinta lor, acceptand adesea sa fie ucisi in chinuri, in acelasi chip Nicu Aurelian Steinhardt a acceptat sa resemnifice traumatizanta experienta a inchisorilor comuniste, transformand-o intr-o ocazie de expiere si de mantuire.
„Conditia umana este teologala“, ii spune el unui prietem care l-a intrebat care este sensul vietii. Cu alte cuvinte, omul s-a nascut pentru a-l cauta pe Dumnezeu... Pentru Nicolae Steinhardt, revelatia religioasa a fost centrala existentei sale si a dat un sens absolut si pozitiv unei experiente prin definitie negative: inchisoarea. Pana la urma, este suprema resemnificare a unui eveniment traumatizant si nu este accesibila oricui. Credinta puternica, umilinta (smerenia, in sens religios) si iubirea calda si calma fata de aproape sunt valori ilustrate de biografia lui Nicolae Steinhardt din momentul convertirii si pana la moarte.
Loialitatea fata de prieteni este o alta atitudine in care Steinhardt a crezut la modul absolut. In 1959, refuza sa depuna marturie impotriva prietenului sau Constantin Noica. Drept consecinta, va fi acuzat de conspiratie impotriva regimului si trimis la inchisoare pentru 13 ani. In inchisoare, va fi botezat crestin ortodox, moment in care bucuria lui in fata vietii si a oamenilor incepe sa se manifeste intens.
Isi va ierta dusmanii din viata particulara si pe cei care l-au trimis in inchisoare. De fapt, pentru Nicolae Steinhardt, inchisoarea prefigureaza inchisoarea interioara, a celui „mort pentru lume”, adica a calugarului. Jurnalul fericirii, cea mai celebra carte a sa, este un lung eseu literar si filozofic despre marile teme ale gandirii, filtrate de experienta si de revelatiile sale de o factura cu totul particulara: capacitatea de a vedea in infern un paradis interior.
Talentul stilistic al scrierilor lui Steinhardt este un alt detaliu pe care l-a retinut istoria literaturii. Umor, asociatii suprinzatoare si silogisme sclipitoare, toate acestea fac din Jurnalul fericirii o carte intemporala, si nu doar o confesiune a unei experiente limita.
Nicolae Steihardt: Transformarea infernului in paradis
Nicolae Steinhardt este un martir modern. La fel cum, in Antichitate, martirii erau cei care se sacrificau pentru credinta lor, acceptand adesea sa fie ucisi in chinuri, in acelasi chip Nicu Aurelian Steinhardt a acceptat sa resemnifice traumatizanta experienta a inchisorilor comuniste, transformand-o intr-o ocazie de expiere si de mantuire.
„Conditia umana este teologala“, ii spune el unui prietem care l-a intrebat care este sensul vietii. Cu alte cuvinte, omul s-a nascut pentru a-l cauta pe Dumnezeu... Pentru Nicolae Steinhardt, revelatia religioasa a fost centrala existentei sale si a dat un sens absolut si pozitiv unei experiente prin definitie negative: inchisoarea. Pana la urma, este suprema resemnificare a unui eveniment traumatizant si nu este accesibila oricui. Credinta puternica, umilinta (smerenia, in sens religios) si iubirea calda si calma fata de aproape sunt valori ilustrate de biografia lui Nicolae Steinhardt din momentul convertirii si pana la moarte.
Loialitatea fata de prieteni este o alta atitudine in care Steinhardt a crezut la modul absolut. In 1959, refuza sa depuna marturie impotriva prietenului sau Constantin Noica. Drept consecinta, va fi acuzat de conspiratie impotriva regimului si trimis la inchisoare pentru 13 ani. In inchisoare, va fi botezat crestin ortodox, moment in care bucuria lui in fata vietii si a oamenilor incepe sa se manifeste intens.
Isi va ierta dusmanii din viata particulara si pe cei care l-au trimis in inchisoare. De fapt, pentru Nicolae Steinhardt, inchisoarea prefigureaza inchisoarea interioara, a celui „mort pentru lume”, adica a calugarului. Jurnalul fericirii, cea mai celebra carte a sa, este un lung eseu literar si filozofic despre marile teme ale gandirii, filtrate de experienta si de revelatiile sale de o factura cu totul particulara: capacitatea de a vedea in infern un paradis interior.
Talentul stilistic al scrierilor lui Steinhardt este un alt detaliu pe care l-a retinut istoria literaturii. Umor, asociatii suprinzatoare si silogisme sclipitoare, toate acestea fac din Jurnalul fericirii o carte intemporala, si nu doar o confesiune a unei experiente limita.
|
[Utilizator Sters]
|
Postat 15:54 pe 30.08.2009
|
|
"Jurnalul fericirii" este o capodopera din toate punctele de vedere:teologic,filozofic,literar etc.Este o carte "vie"care iti vorbeste,care te fascineaza,care te mangaie,care iti readuce bucuria de a trai,de fi crestin,care te scoate din "intunericul deznadejdii"si te aduce la lumina bucuriei si a invierii.Aceasta este cartea care mi-a schimbat viata,care mi-a calauzit pasii spre Rohia,spre parintele Serafim Man(duhovnicul lui Steinhardt care mai traieste inca si care acum spre bucuria sufletului meu este si duhovnicul meu).
"Jurnalul fericirii" este o capodopera din toate punctele de vedere:teologic,filozofic,literar etc.Este o carte "vie"care iti vorbeste,care te fascineaza,care te mangaie,care iti readuce bucuria de a trai,de fi crestin,care te scoate din "intunericul deznadejdii"si te aduce la lumina bucuriei si a invierii.Aceasta este cartea care mi-a schimbat viata,care mi-a calauzit pasii spre Rohia,spre parintele Serafim Man(duhovnicul lui Steinhardt care mai traieste inca si care acum spre bucuria sufletului meu este si duhovnicul meu).
|
|