sanatatea sufletului = sanatatea trupului
» Bucuria-semnul unui suflet inca sanatos
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Capacitatea de a resimţi intens şi pentru perioade mari de timp starea de bucurie este semnul unui suflet sănătos. Cu cît vă puteţi bucura mai uşor cu atît aveţi un suflet mai sănătos. Cu cît motivele pentru care vă puteţi bucura sînt mai simple cu atît sănătatea sufletului este mai bună. Luaţi în serios aceasta corelaţie. Nu este doar o părere sau o simplă idee. Evaluarea stării de sănătate a trupului se poate face printr-o mulţime de mijloace. Sănătatea sufletului se observă prin capacitatea de a trăi starea de bucurie. Tristeţea, blazarea, plicitiseala sînt semnele unor maladii ale sufletului. Dacă nu le trataţi la timp consecinţele acestor "boli" se vor resimţi chiar şi dincolo de mormînt.
Capacitatea de a te bucura cu uşurinţă este totodată semnul unui om plin de virtuţi. Iubirea, iertarea, generozitatea, bunătatea, abnegaţia sînt prezente doar într-un suflet sănătos. Un om fericit, bucuros manifestă cu uşurinţă şi virtuţile. Căutaţi să fiţi bucuroşi cît mai mult timp şi din motive cît mai simple. Astfel vă veţi menţine sănătoşi pînă în ultima clipă a vieţii întrupate şi chiar şi dincolo. E o nevoie mare de oameni bucuroşi în întreaga lume! Împrieteniţi-vă cu Îngerul Bucuriei. Fiţi veseli, fericiţi sau măcar zîmbiţi cît mai mult. Vă veţi face bine vouă înşivă şi multor altora! |
|
Tăcerea - bucuria sufletului
A doua treaptă a postului, după înfrânarea de la carne, lapte şi ouă este postul de cuvinte. Mi s-a întâmplat de multe ori să vorbesc mult şi aiurea, în vorbele mele să mă mândresc vrând să mă fac plăcut cu orice preţ celor ce mă ascultă sau vrând să-i fac să râdă sau să vadă cât de inteligent sau ”nu-ştiu-cum” sunt. Am vorbit cu păcat! Deşi vorbeam şi ceilalţi îmi ţineau hangul, în sufletul meu simţeam cum mă întristez iar conştiinţa îmi spunea că greşesc. Deşi încercam să mă fac plăcut celor ce le vorbeam, eram neplăcut lui Dumnezeu. Şi la un moment dat mă opream din vorbit şi rămâneam doar eu şi sufletul meu, eu în faţa conştiinţei mele, şi simţeam o tulburarea şi un mare gol în inimă. Îmi dădeam seama că Dumnezeu îşi luase harul Său de la mine şi eram trist. Începeam să realizez ce păcătos sunt şi câte prostii am zis. Puteam oricând să mai continui discuţia cu cei de lângă mine dar mă mustra prea mult conştiinţa şi eram supărat. În clipele acelea mă gândeam de câte ori L-am supărat pe Dumnezeu, de câte ori am zis că nu mai greşesc şi iar am căzut, mi-era ruşine să-I cer iertare iar, şi cu sufletul să rămân tot neîndreptat, cu mari şanse ca data viitoare să cad iar. Şi în momentele acelea I-am zis lui Dumnezeu: “Doamne, uite pentru că am vorbit aşa de mult aiurea, vreau să tac 5 minute din gură pentru Tine!” Şi am început să tac pentru Dumnezeu! Şi la câteva momente după ce i-am zis asta lui Dumnezeu am simţit o pace în suflet, simţeam cum mă liniştesc… Era aşa bine… Dumnezeu îmi ascultase rugăciunea şi primea jertfa mea înaintea Lui. Şi minutele treceau şi eram din ce în ce mai bucuros şi-mi părerea rău că mai e puţin şi se termină cele 5 minute. Dar se terminau şi atunci repede îi ziceam iar lui Dumnezeu: “Doamne mai vreau să tac din gură pentru tine încă 5 minute !” |
|
|