Un loc incremenit in dezolare

Manastirea Baldana,

Situata pe vechiul drum al hotilor, la cativa km de Targoviste, Manastirea Baldana se ridica maiestuoasa la rascruce de drumuri, povestind parca despre un timp de legenda. Parasita timp de o suta de ani, cetatea monastica a revenit la viata in 1994, cu ajutorul unui om care a crezut ca dintr-o ruina poate sa faca o oaza de lumina... Sfanta Liturghie adunase multa lume in biserica manastirii intr-o dimineata innorata de septembrie. Un glas ingeresc ma determina sa ma ridic pe varfurile picioarelor, peste capetele credinciosilor, pentru a-i zari chipul. Si daca mergi acolo pentru prima data, pelerinule, tot ce s-ar putea sa observi s-ar putea sa fie niste ochi blanzi si mimica plina de iubire a unei fete: "Capetele voastre Domnului sa le plecati!... Tie Doamne!i Este staretul manastirii, Vincentiu Calomfir Gruzea... Incantarea este si mai mare cand vei auzi predica, citita de un baiat de vreo 12 ani. In acea zi, copilul rostea "Predica la duminica a 14-a dupa Rusaliii, despre haina de nunta: "De aceasta haina ni se va cere raspuns in ziua cea mare a judecatii Lui Dumnezeu de la sfarsitul veacurilor. Trebuie sa intelegem ca aceasta haina este insusi Iisus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru...i Un loc incremenit in dezolare Staretul este singurul vietuitor al manastirii si este ajutat de un baiat care se ocupa de gradina. Doar doua suflete au rezistat aici si au facut din locul acesta o gradina a Raiului. Au fost candva si vreo cinci calugari, dar au plecat. Li s-o fi parut prea greu. Or fi fost, poate, alungati de vrajitoarele care-i dau batai de cap parintelui sau poate locul a fost harazit sa fie de maicute asa cum spusese Sfantul Calinic. Cine stie? Credinciosii spun ca, atunci cand parintele staret a venit la Baldana, avea doar 26 de ani si ca locul era invadat de balarii, radacini de copaci de tot felul se intinsesera pe sub pamant, iar biserica, in stare de paragina, nici macar nu mai avea acoperis. Prin curte cantau doar cucuvelele... Cand Preasfintitul Vasile al Targovistei l-a trimis aici, fara sa-i dea prea multe amanunte, parintele a crezut ca vine intr-o manastire de maici, calda si primitoare. Realitatea insa era rece si locul incremenit in dezolare: chiliile, niste ruine fantomatice care marturiseau ca, demult, aici traisera niste maicute; panzele de paianjen si pamantul amestecat cu crengute cazute prin podul de lemn pusesera stapanire pe cele sfinte. Nu a fugit mancand pamantul cum ar fi facut altii... A observat ca tampla este inca buna si ca icoana Maicii Domnului cumparata de ctitorul manastirii, clucerul Hiotu, la 1840, inca mai astepta tacuta un suflet care sa reinvie locul. Privind mai atent, a vazut ca pictura originala a fost protejata de ploi timp de un secol, cat a stat in parasire, tocmai de acel pamant amestecat cu crengute de pasarile cerului. Poate ca asa primisera misiune de la Dumnezeu, si-a spus parintele zambind amar. A preferat sa doarma in biserica neacoperita, in frigul care pana la urma l-a bagat in spital. Si tot nu s-a lasat. De data asta, a construit o baraca intr-un colt si acolo a dormit. Printre pietre si vine de copaci, lama rece a buldozerului a inceput sa scoata la iveala crucile ranite ale maicutelor si a preotului lor, Gheorghe Baldanescu, care nevoisera pe aceste locuri. Nu, oase nu erau. Chiar si asa, parintele a luat crucile si, mai tarziu, le-a expus in curte. Acum ele formeaza muzeul in aer liber impreuna cu Sfanta Masa si alte monumente de aducere aminte. Banii? Acestia au fost stransi din liturghii si lumanari. La un moment dat au fost si cativa sponsori: unii au facut agheasmatarul si altii clopotnita. Muncitorilor le-a dat cat au cerut, pentru ca nu-i sta in caracter sa se tocmeasca. Nu s-a ferit sa puna el insusi mana pe lopata, sa intoarca balastrul pentru fundatia gardului sau sa sape pamantul. Uneori a iesit si in paguba platind oameni care nu au mai vrut sa munceasca. Legenda spune ca in locul agheasmatarului ar fi o comoara "o caruta de bani de aur si odoarei. Numai ca aurul era blestemat si cei care au vrut sa-l fure au platit cu viata. O alta poveste spune despre o femeie care ar fi fost ucisa aici dupa ce a fost jefuita... In urma cu vreo 80 de ani, locul era celebru pentru hotii care jefuiau la drumul mare. Minunile Maicii Domnului In ziua aceea, parintele staret fusese la doua inmormantari. Avea fata alba ca varul si oboseala era evidenta. Ne marturiseste ca nu prea-i place sa mearga la inmormantari... Daca ar fi mers sa se odihneasca, l-am fi inteles. Dar el nu se plange niciodata! Este adevarat, ochii redau starea sufleteasca de un calm inperturbabil, iar stralucirea lor cuminte ne indeamna la o discutie in curte. Auzisem ca icoana Maicii Domnului din biserica face minuni si vrem sa stim mai multe. Da din umeri si tot ce ne poate spune este ca, in urma cu vreo doi ani, a fost adusa o femeie intr-o patura. Era paralizata. In timpul Sfintei Liturghii a stat sub masuta pe care se afla icoana, a fost impartasita apoi a fost dusa acasa, tot in paturica ei. Numai ca duminica urmatoare femeia a venit pe propriile picioare sa multumeasca si, fericita, povestea tuturor cum a alergat singura la autogara dupa autobuz. O alta doamna care avea copilele plecate de acasa, disperata, a venit la parinte, care i-a spus ca nu poate sa o ajute si ca el nu poate face minuni, cum auzise ea. Numai ca, dupa ce s-a rugat la icoana Maicii Sfinte, chiar in aceeasi zi, la miezul noptii, femeia s-a intors sa-i bata la geam, bucuroasa ca, dupa un an de cautari zadarnice, si-a gasit fetele. Drept dovada, le-a adus si pe ele. Atunci, chiar si parintele s-a infiorat de un raspuns atat de rapid. Despre refacerea manastirii spune ca "forma de viata a manastirii i-a dat-o Dumnezeu. El a coordonat totul. Uneori ma minunam si eu cum se aranja totul intr-un timp-record si cu bani putini. Aici am simtit ca Dumnezeu ma ia asa si ma dirijeaza, i-am simtit protectiai. Ne spune ca biserica a fost zidita la 1831, ca a fost resfintita anul trecut in 8 octombrie si ca are trei hramuri: "Adormirea Maicii Domnuluii(15 august); "Sfantul Gheorghei (23 aprilie); "Sfantul Nicolaei (6 decembrie). Pictura este originala, refacuta doar partial. Apoi ne povesteste despre fiecare sfant in parte. Ca, uneori, untdelemnul de la candela Sfantului Nicolae se consuma prea repede si dimineata parintele il mangaie si-i spune: "Buna dimineata, mosule! Da' stiu ca ti-a fost cam sete in seara asta!i. Prin firidele bisericiii se vedea matasea noptii, iar vantul in adierea lui aducea parfum de flori de salcam si mana Maicii Domnului, care inflorisera ca si cum ar fi primavara. Parintele inca ne mai povestea despre picturile votive, ne talmacea pilde biblice sau ne spunea cuvinte de zidire. Spunea ca sansa de a lucra aici este echivalenta cu teza lui de doctorat. Pe chip nu i se mai vedea oboseala, ci doar bucuria marturisirii Lui Dumnezeu, pe care acum o impartasea cu noi: "Ganditi-va ca astazi este cea mai frumoasa sarbatoare si pentru dumneavoastra, si pentru mine...i .