Adrian Paunescu
» "La adio tu..."
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Se află litere şi farduri / Şi nişte munţi sunt între noi / Dosare-nchise, triste garduri / Şi nici n-o să mai vină apoi. / În pragul iernii absolute / Sărută-mi tâmpla albă, hai / Şi-apoi scufundă-te şi du-te / În orizontul altui grai. Nici nu pot nimic să-ţi spun ./ Pe curând sau rămas bun / Apăru, numai nu, la adio tu. De ce să-ţi spun la revedere? / N-aş mai avea nici un motiv / "Adio", drepturile-ţi cere / Că te-am pierdut definitiv. / Şi de la mine pân-la tine / Cuvântul însuşi va-ngheţa / Nici să te strig nu ştiu prea bine / Iubita mea, pierduta mea. Când te-am văzut ultima oară / Ştiai şi tu, plângeai şi tu / Şi ai plecat cu tot cu gară / Nici tren nu mai există, nu. / Eu m-am întors încă o dată / Voiam să vin pe urma ta / Dar unde-i linia ferată, / Parcă a luat-o cineva. Eu ţi-aş mai spune amănunte / Destinul de-aş putea să-l schimb / Iubita mea de peste munte / Iubita mea de peste timp. / Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o / Şi eu, acela, am murit / Sub cinic nuclear adio / Noi, bietul cuplu pârjolit. |
|
|