Prima scoală de formare duhovnicească a deprins-o Părintele Cleopa în familie, din fragedă copilărie. Evlavia si lacrimile mamei, bărbătia si statornicia tatălui, ca si autoritatea morală a Preotului Gheorghe Chiriac din satul natal, au pus o adevărată temelie la formarea sufletească a Părintelui Cleopa si a fratilor săi.

Când copiii au crescut mai mari, au început să se apropie si mai mult de Dumnezeu prin rugăciune si fapte bune.

Îndepărtându-se de casa părintească, copiii s-au apropiat duhovniceste de Schitul Cozancea si de Schimo-nahul Paisie Olaru. Cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, au stat sub povătuirea Părintelui Paisie peste 5 ani. În această perioadă de timp, bătrânul i-a învătat să fie ascultători, tăcuti, smeriti si nevoitori, si să practice rugăciunea lui Iisus.

Sământa semănată de Părintele Paisie a căzut în pământul cel bun al inimii lor si a început a da roade. În anul 1929 cei trei frati s-au stabilit la Sihăstria, slujind întru toate lui Hristos, departe de casa părintească. Astfel, au urcat o treaptă duhovnicească mult mai înaltă decât cele de până acum, fiecare dintre ei având ascultarea si nevointa sa personală.

În anii 1931 si 1933, fratii mai mari ai Părintelui Cleopa, Vasile si Gherasim, au plecat la Domnul, fiind foarte sporiti duhovniceste. Constantin, supravietuind, a fost tuns în monahism în 1937 cu numele de Cleopa si crestea din zi în zi prin lucrarea faptelor bune. Din anul 1945, ajungând staret, a făcut multă milostenie la săraci si a salvat pe multi de la moarte în timpul foametei, prin aceasta urcând pe o altă treaptă a vietii duhovnicesti.

După ce Părintele Cleopa s-a retras pentru a treia oară în munti, între anii 1959-1964, cu darul lui Hristos, a ajuns la cea mai înaltă măsură de nevointă, la care putini pot ajunge în zilele noastre. Căci se ruga neîncetat cu rugăciunea inimii, nu vorbea cu nimeni, cugeta permanent la moarte, nu avea nici un fel de avere, nici bani, nici altă mângâiere, decât mila lui Dumnezeu si rugăciunile Maicii Domnului. Acum dobândise si darul lacrimilor si pacea inimii si ar fi dorit să nu se mai întoarcă în mănăstire, căci dobândise dulceata linistii si a rugăciunii. Aceasta a format cea mai înaltă universitate duhovnicească pe care a absolvit-o Părintele Cleopa.

Dar bunul Dumnezeu nu a lăsat cu totul lipsiti de mângâiere pe credinciosii iubitori de Hristos. De aceea, îndemnat de Duhul Sfânt, Părintele Cleopa s-a reîntors în cele din urmă la Mănăstirea Sihăstria, făcând ascultare de Dumnezeu si de oameni, si a continuat aceeasi activitate duhovnicească si misionară, încă 34 de ani, arzând încet-încet pentru Hristos, ca o lumânare de ceară curată, asteptând ziua si noaptea ceasul Învierii.

Când veneau la sfintia sa oameni din înalta societate - profesori, teologi, demnitari - si îl întrebau ce studii are si unde le-a făcut, Părintele Cleopa le răspundea cu zâmbetul pe buze: ''Vezi acolo după usă un băt? Cu acesta am umblat eu cu oile. Vezi traista aceea din cui? În ea purtam cărtile luate de la Mănăstirea Neamt si le citeam la oi. Uite si opincile. Le vezi? Asta este stiinta mea! Si scolile mele sunt la Tăciunele, la Piciorul Crucii, la Răscoale, la Chita Mică, la Chita Mare, la Movila lui Dubău, la Fagii Rari, la Pârâul Solomâzdrelor, la Piciorul Cucului, la Piciorul Rotunzii, la Pârăul Ruginii, la Râpa lui Coroi, la Piatra Dediului, la Poiana lui Iosif, la Poiana lui Serghie, la Poiana Arsitei si peste tot pe unde am umblat cu oile mănăstirii mai mult de zece ani''.

Acestea sunt ''scolile'' si ''universitătile'' în care s-a format duhovniceste Părintele Cleopa în cei 86 de ani ai vietii sale, slăvind pe Dumnezeu, slujind oamenilor si mângâind multimea ucenicilor săi.