SCHITUL IEZERUL
» Drumul spre Iezer
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Drumul spre Iezer
Printre stâncile pietroase, Mergând prin pădure dus, Duhul Sfânt parcă te-ndeamnă Ca să urci mereu mai sus. Acolo, într-o stâncă tare O chilie şi-a săpat Şi mulţi ani, şi multe zile Un călugăr s-a rugat. Antonie se numeşte, Iară locul cel de preţ Este Iezerul de Vâlcea Haideţi toţi să îl vedeţi! Cine ajunge acolo Nu va regreta, Ajutor şi binecuvântare, Sfântul îi va da. El, nespus, în toată viaţa Pe Hristos mult a iubit. Pentru slava Lui cea mare Pe sine s-a tot jertfit. Pe un altar foarte mic, El cerul a coborât, Căci acolo săvârşea Liturghia, în chip smerit. Pe pământ el nu mai este, Dar s-a dus la Domnul sus Şi de-acolo se tot roagă Pentru oameni, lui Iisus. Chiar şi râul ne şopteşte Că există Dumnezeu Şi tot pomul ce foşneşte Lăudându-L tot mereu. Iară frunze colorate Într-un fel foarte firesc, Te aruncă fără ştire În ‘cel rai dumnezeesc. Noi creştinii mult dorim Pe Domnul să-L lăudăm, La cele bune gândind, Pe semeni să-i ajutăm. Pentru că eu nu am lacrimi Ca să-L plângă pe Iisus, Nici pentru Sfântul cel mare Care dintre noi s-a dus, Picături de apă cad, Nu din ochi, ci vin de sus, Vin din nou ca să-L mai plângă Pe Preabunul Domn Iisus. |
|
|