Sfanta Veronica
» Viata Sfintei Veronica
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Potrivit tradiţiei, ea a fost tămăduită de Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani (Matei 9, 20). În semn de recunoştinţă şi slavă adusă Bunului Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitor ţinând mâna unei femei prosternate înaintea Lui. Sfânta Veronica a aşezat statuia în faţa casei ei, astfel încât toţi trecătorii să o cinstească. La picioarele statuii - unde pe o placă se pucea citi: Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii - creştea o plantă vindecătoare de boli.
După o altă veche scriere apocrifă, Sfânta Veronica, înainte de a purta acest nume, se numea Faustina. Ea a fost sfătuitoarea de taină a împăratului Tiberiu, contemporan cu Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli. Cât timp împăratul Tiberiu nu a ieşit din cuvântul Faustinei, treburile în imperiu mergeau bine, dar când Tiberiu a căzut sub influenţa unor slujitori făţarnici, dornici de mărire, acesta a luat-o pe drumul desfrâului şi beţiei, care l-au dezechilibrat psihic. Nemaisuportând viaţa de la Curte şi ipocrizia din jurul împăratului, Faustina se retrage la casa părintească, în Munţii Sabini. Într-o zi, în casa ei poposeşte un slujitor al lui Tiberiu, de la care află cu durere despre necazurile împăratului, adăugând totodată că doar o persoană îl mai poate salva. Faustina se întoarce degrabă la Tiberiu şi descoperă că acesta avea lepră - boală incurabilă la acea vreme. Faustina nu mai zăboveşte nicio clipă şi pleacă la Ierusalim, pentru a-L ruga pe Iisus să-l tămăduiască. Însă când ajunge la casa lui Pilat află că Iisus a fost condamnat la moarte, prin crucificare. Faustina pleacă îndurerată spre casă, iar pe drumul de întoarcere întâlneşte un convoi, care ducea un condamnat cu o cruce în spate, spre dealul Golgota. Tânărul ce ducea crucea în spate se prăbuşeşte sub povara acesteia chiar în apropierea ei. Faustina îi şterge faţa cu o năframă, pe care se imprimă chipul osânditului. Apoi convoiul pleacă, Faustina rămânând adânc impresionată de ochii iubitori, îndureraţi ai condamnatului. Întoarsă la palat, îi spune lui Tiberiu că Mântuitorul a murit, dar i-a rămas această năframă. Când ia năframa şi vede pe ea întipărit chipul Mântuitorului, Tiberiu îşi plânge cu sinceritate păcatele, simţindu-şi sufletul inundat de iubire şi linişte... Atunci Faustina îşi dă seama că împăratul este complet vindecat. Minunea săvârşită în faţa ei o determină să-l caute pe Dumnezeul adevărat, lepădându-se de cultul zeilor. Îl întâlneşte pe Sfântul Apostol Petru, care îi vesteşte despre Învierea Mântuiorului, îi împărtăşeşte toate învăţăturile creştinismului şi, în cele din urmă, o botează dându-i numele de Veronica. Ducând o viaţă sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca şi în ceruri să se bucure de Chipul Domnului. |
|
|