Revista americană World Magazine a prezentat mărturia a cinci femei, care au născut copii, diagnosticaţi bolnavi sau cu handicap, în ciuda presiunilor din partea medicilor de a-i avorta. În fiecare zi, aceşti părinţi auzeau informaţii îngrozitoare despre copiii lor, formulate în termeni clinici: „incompatibil cu viaţa”, „nu are calitatea vieţii”, „întreruperea sarincii” ş.a.

Kim Illion este mama lui Cole, un băiat de 5 ani, care a fost diagnosticat cu hidrocefalie, la 20 de săptămâni de sarcină. „Plângeam aproape în fiecare zi”, îşi aminteşte tânăra mamă. Ea susţine că majoritatea medicilor pe care i-a întâlnit au împins-o să facă avort, spunându-i că fiul ei va fi „o legumă, desfigurat, care nu va merge niciodată şi va avea nevoie de un aparat respirator”. Părinţii erau trataţi drept nişte egoişti, de anumiţi medici, când îşi exprimau dorinţa „de a căuta alte opţiuni” [decât avortul]. Un singur neurochirurg a afirmat că "nu era niciun motiv ca fiul lor să nu ducă o viaţă normală”. În sfârşit, acesta „s-a născut şi este perfect”, spune Kim. Cole a fost operat în ziua în care s-a născut, după care, a mai avut încă 12 operaţii. Astăzi, este un copil jucăuş şi cu o sănătate bună. Cuplul Illion a înfiinţat o asociaţie „Hydrocephalus Kids”, pentru a-i face şi pe alţi părinţi să conştientizeze starea unor astfel de copii şi să împărtăşească experienţa lor şi altor părinţi.

La 18 săptămâni de sarcină, copilul lui Mary Mabeus a fost diagnosticat ca fiind purtător de trisomie 13 în mozaic. Ea îşi aminteşte: „Am fost întrebată, vreţi să aveţi un copil cu nevoi speciale? Şi tot doctorul mi-a răspuns, nu, nu înţelegeţi. Acest copil este incompatibil cu viaţa. Nu există speranţă.” Însă întreruperea de sarcină n-a fost opţiunea lui Mary: „Deja îl simţeam mişcându-se. Era copilul meu”. Născut în 2006, fiul său, Samuel, nu putea respira, apoi, a petrecut o lună la îngrijire intensivă. Însă medicii nu i-au descoperit nicio urmă de trisomie 13. La 18 luni, copilul nu prezenta niciun semn al bolii. A murit la 19 luni, după ce a contactat un virus foarte puternic. „Am trăit cu el 19 luni şi jumătate. [...] Era sufleţelul meu perfect, cel mai desăvârşit din câte am cunoscut eu”, spune Mary.

Gabriel, copilul lui JoAnne Cascia a fost detectat cu displazie scheletică tanatoforică, la 20 de săptămâni, o maladie carce afectează coastele şi împiedică plămânii să se dezvolte. Medicii au sfătuit-o să avorteze. Consiliera clinicii de avort, unde a dat telefon, a avertizat-o că bebeluşul s-ar putea să nu fie scos intact, având în vedere stadiul avansat de sarcină. Cu alte cuvinte va fi scos în bucăţi. „Auzind aceasta, am lăsat receptorl şi m-am gândit: nu pot să cred că oamenii aleg să facă asta unui copil. [...]Sunt mama lui. Rolul meu este să-l protejez”. Medicul care-i urmărea sarcina, a refuzat să o mai urmărească. „Am trecut prin 24 de săptămâni de sarcină fără medic”. Cascia a dat naştere lui Gabriel, care a trăit 90 de minute. „[...] Este ciudat, nu a fost o dimineaţă plină de tristeţe, lacrimi şi vaiete. Tristeţea a venit mai târziu. Toată lumea a fost fericită să-şi petreacă doar o oră şi jumătate cu el.”

Monica Rafie din Chicago a citit o lungă discuţie chinuitoare pe internet pe tema „întreruperii de sarcină din motive de boală”, când îl aştepta pe cel de-al doilea copil. Câteva luni mai târziu, medicul ei i-a spus că fetiţa are sindrom de hipoplazie ventricul stâng (ventriculul stâng foarte puţin dezvoltat). Mai târziu, un alt specialist a văzut că diagnosticul era eronat, fiica sa având un sindrom mai puţin important şi având şanse să trăiască. „Chiar dacă copilul meu nu va supravieţui, aş vrea să-mi petrec timpul cu ea, atat cat se va putea”. Monica, împreună cu soţul ei, au ales un tratament intensiv pentru fiica lor Celine, când aceasta s-a născut. Ea a suferit 3 operaţii la 6 zile, la 9 luni şi la 18 luni. La vârsta de 8 ani, astăzi, Celine trăieşte viaţa din plin. Monica a creat site-ul www.benotafraid.net pentru părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil.

În cea de-a 26-a săptămână de sarcină, Liz Ledoux a aflat că fiica sa este atinsă de exencefalie (creierul său era format în afara craniului). Medicul a insistat să avorteze, spunându-i că fiica sa va semăna cu o broască. Cynthia s-a născut şi a trăit 90 de minute. „Fiica mea nu semăna cu o broască. [...] Era frumoasă... Surâsul ei, degetele mici erau perfecte. Dacă a fost dificil? Absolut. Dar nu regret că am născut-o. Am ţinut în braţele mele unul dintre cei mai frumoşi copii, timp de o oră şi jumătate”.(Worldmag.com, 19 iunie 2010)
sursa: http://www.provita.ro/index.php/stiri/39-stiri/1151-femei-care-nasc-copiii-diagnosticai-cu-handicap-in-ciuda-presiunilor-de-a-i-avorta.html