Sf Ioan cel Nou de la Suceava
» Ori de cate ori ne incearca minciuna
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Un om rau este, inevitabil si indiscutabil, un om mincinos. Oamenii rai nu sunt sinceri, nu pot fi sinceri, ei mint, ei traiesc in minciuna, precum viespea cazand in miere, crede c-a dat de viaţa, in realitate pierzania fiindu-i aproape... Minciuna este prima fiica a diavolului, acesteia urmandu-i intriga, barfa, para (intr-un termen actual, turnatoria), fiecare avand propria dulceaţa ucigatoare. Asa a fost ucis Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, in anul 1332, pe 2 iunie. A fost un negustor cinstit, credincios, rugator rasaritean. Este parat de un occidental, tot crestin, stapanitorului turc din Cetatea Alba, cum ca ar vrea sa-si lepede credinţa pentru a se face musulman. Dregatorul turc s-a bucurat, fara a banui vreodata ca este vorba de o intriga. L-a chemat la el: nici prin gand nu i-ar fi trecut tanarului Ioan sa-si comercializeze sufletul. Turcul s-a aprins de manie, crezand ca Ioan, cel indrazneţ cu duhul, ţine la preţ. Nici vorba, raspunsul acestuia a fost limpede, precum ortodoxia: Cum, sa ma lepad de Hristos-Dumnezeu, facatorul fapturilor, si sa ma inchin la acestea (la Soare, Luna sau la alte stele?!).
A fost batut cu toiege pline de ghimpi si legat apoi de coada unui cal salbatic, a fost tarat pe uliţele Cetaţii Albe, inrosind-o cu sange de martir. Crestinii au ingropat trupul sfantului. Binecredinciosul voievod Alexandru cel Bun l-a adus, in 1402, la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei. Astfel, nu s-a inchis, ci s-a deschis o prima fila din miile care aveau sa fie scrise cu sange intr-un adevarat Martirologiu romanesc, pricinuit de cumplite si satanice intrigi. Caţi oameni nu au murit in inchisori, fiind paraţi pentru sfantul lor Crez... Din pacate, nu am invaţat nimic: condamnam, dar nu iertam, acuzam, dar nu recunoastem, defaimam, nimic folosind; barfa a ajuns pe buzele tuturor, este rujul care invineţeste sufletele. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca placerea pe care o da raul este scurta, durerea pe care o naste este vesnica. Ce cumplita amagire: sa minţi, sa parasti, sa barfesti... In aceste rele Dumnezeu nu este prezent si acolo unde nu este Dumnezeu, nu mai exista nici om, nici omenie. Este timpul sa ne oprim si sa ne lasam condusi de condacul: Aparatorului si sprijinitorului crestinataţii, impotrivitorului si surpatorului paganataţii, mucenicului celui de curand aratat, ostasul lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit, si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cantari de mulţumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos! Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava reprezinta PUNCTUL care scrie o carte. Sa o recitim ori de cate ori ne incearca minciuna! pr. Sever NEGRESCU |
|
|