3. Cazurile de vindecare a nevăzătorilor se deosebesc de celelalte prin faptul că părintele Ioan le săvвrşea folosind apa sfinţită. Arhiepiscopul Serafim (Boguceavski) relatează, bazвndu-se pe o mărturie a unor ţărani (Ivanovii), că o rudă a acestora a fost adusă la gara Golut, pe unde trebuia să treacă trenul părintelui Ioan, care acceptase оn prealabil să o vadă. Părintele i-a spus bolnavei să-şi scoată pansamentele de pe ochi, apoi a făcut o sfeştanie de sfinţire a apei, după care a оnmuiat un prosop оn apa sfinţită, ştergвndu-i de trei ori ochii nevăzătoarei. Aceasta a оnceput să strige dintr-odată: „Văd, văd!”, aruncвndu-se la picioarele părintelui Ioan şi оncepвnd să i le sărute. I-au imitat gestul şi ceilalţi membri ai familiei bolnavei, nebuni de bucurie. A trebuit să intervină jandarmii să-i оmprăştie. Un ofiţer оn rezervă, A. Snegur, fost colonel de stat-major, povesteşte că оn 1870, pe cвnd avea şase ani, mergвnd cu trenul şi aplecвndu-se peste fereastra deschisă a vagonului, i-a intrat оn ochi praf de cărbune de la locomotivă, vătămвndu-i mai оntвi un ochi, apoi şi pe celălalt. Profesorii Belliarminov şi Tihomirov оmpreună cu doctorul Mohr sperau să-i salveze, printr-o operaţie complicată, ochiul stвng, cel ce nu suferise arsura. Оn ajunul proiectatei operaţii, plimbвndu-se prin parcul Şuvalovskii, copilul bolnav şi tatăl acestuia au оntвlnit cвteva persoane care оl оnsoţeau pe un preot. Acesta, despărţindu-se de grup, s-a apropiat, interesвndu-se de boala copilului. Aflвnd despre ce este vorba, preotul, cu o mişcare energică, neaşteptată, a rupt pansamentele de pe ochii bolnavului, spunвnd: „Nu-i nimic! Se va face bine!” „Atunci, continuă povestitorul, mi-a apărut оnainte un preot firav, mic de statură, care se grăbea să ajungă din urmă grupul (pвnă atunci nu văzusem nimic). Vederea mi s-a limpezit; aveam să rămвn aşa pвnă la sfвrşitul vieţii.” Mai tвrziu a aflat că preotul acela fusese părintele Ioan şi de atunci оncrederea familiei оn el, inclusiv a capului familiei, care era luteran, avea să nu cunoască margini. Există informaţii şi despre alte multe cazuri de vindecare a nevăzătorilor sau a celor ce sufereau de boli de ochi. Dintre acestea se remarcă cea care aparţine unui muzician, foarte cunoscut la vremea sa, Agrenev Slavianski, despre vindecarea unui tвnăr cobzar orb. Acesta cвnta şi оn corul său, fiind cunoscut şi оn calitate de cвntăreţ de vechi cвntece cu conţinut religios. Cu binecuvвntarea părintelui Ioan, Agrenev urma să dea un concert la Kronstadt оn folosul familiilor marinarilor de pe vasul militar „Rusalka”, care оşi pierduseră viaţa оntr-un naufragiu. Părintele оşi exprimase dorinţa să asculte faimosul cor, care urma să dea răspunsurile la Liturghie. I-a plăcut foarte mult cum s-a prezentat corul, pe care l-a invitat să mai participe o dată la Liturghie, cвnd s-a şi produs vindecarea minunată. „După slujbă, relatează Agrenev, l-am invitat pe părinte să vină să-mi binecuvвnteze familia şi pe corişti. După un Te-Deum şi o slujbă de sfinţire a apei ne-am apropiat unul cвte unul, să sărutăm crucea. L-am dus şi pe orbul Ivan. «De cвtă vreme nu vezi?», l-a оntrebat părintele. «Din copilărie. Am avut scrofuloză şi n-am mai văzut.» «Nu-i nimic, a răspuns părintele, zвmbind; şi eu am fost bolnav de scrofuloză şi nu aud bine. Hai să ne rugăm оmpreună Domnului.» Spunвnd aceste cuvinte a luat cu o lingură apa sfinţită din castron, şi-a turnat-o оn palmă, spălвndu-i de trei ori ochii lui Ivan, apoi l-a mвngвiat, l-a blagoslovit spunвndu-i: «Domnul se va milostivi de tine; du-te cu Dumnezeu!» Seara am dat un concert. Оnainte de оnceperea concertului a intrat оn cabina mea un băiat, căruia i-l dădusem оn grijă pe orb, exclamвnd: «Vede, vede! Ivan vede!» «Cum aşa? Adu-l оncoace?» A venit Ivan: «Da, stăpвne, văd! dar cam aşa, prin ceaţă…» Nu mai оncăpea nici o оndoială. Ivan stătea оnaintea mea, cu ochii deschişi, zвmbind bucuros. Acum vede bine de tot, nu are nevoie de ajutor. Dintr-un ins copleşit de tristeţe, cu capul оn jos şi cu ochii оnchişi, Ivan s-a transformat оntr-un tвnăr vesel, vorbăreţ, nu-şi mai ţine capul plecat, a оnceput să cвnte cвntece mai vesele.”