Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi
» Manastirea Sfintii Trei Ierarhi
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Manastirea Sfintii Trei Ierarhi
Monument inconfundabil, veche vatra a culturii si spiritualitatii din Moldova si nu numai, Manastirea Sf. Trei Ierarhi este situata in centrul traditional al Iasului, pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant - fosta Ulita Domneasca - pe partea dreapta venind dinspre Catedrala Mitropolitana, foarte aproape de Palatul Culturii. Biserica "Trisfetitelor" a fost ridicata de catre voievodul Vasile Lupu, intre anii 1637 -1639, ca necropola domneasca, reflectand aspiratia ctitorului spre lumea bizantina, combinand structuri si forme traditionale cu materiale pretioase si o decoratie fastuoasa. Mitropolitul Varlaam a sfintit aceast sfant locas la data de 6 mai 1639, iar doi ani mai tarziu aici au fost asezate moastele Sf. Cuvioase Parascheva. In cadrul acestei manastiri au functionat o tipografie si un Colegiu, viitoarea Academie Domneasca. In anul 1970, manastirea a fost inchisa, slujbe fiind oficiate doar de sarbatoarea hramului si in ziua de 24 ianuarie. Manastirea a fost redeschisa dupa 1989, la initiativa IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Faima monumentului o constituie broderia de piatra a zidurilor exterioare, pastrata in forma originala, in cea mai mare parte. Treizeci de bandouri ornamentale evolueaza succesiv pe intreg spatiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie pana sus la cornisa turlelor, rememorand si prelucrand vechile crestaturi in lemn si broderii nationale, imprumutand insa elemente asiatice si occidentale. O impunatoare torsada constand in impletirea a trei elemente – simbol al Sfintei Treimi – desavarseste complexul arhitectonic al bisericii. Hramul este sarbatorit de Sf. Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur) la 30 Ianuarie. |
|
|
Ctitorul acestui monument singular, construit intre anii 1637-1639, este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei romane, aparator recunoscut al Bisericii Ortodoxe. In timpul primilor ani ai domniei sale, cand Patriarhia de la Constantinopole se gasea intr-o situatie critica - strivita de datorii, dominata de intrigi si lovita de dezordini -, Vasile Lupu intervine si incearca sa restabileasca lucrurile; deasemenea mai tarziu el va achita datoriile Sfantului Mormant si pe cele ale manastirilor de pe Muntele Athos si va face numeroase donatii ca initiator al unor opere de cult si caritate crestin-ortodoxe in Polonia, Bulgaria si Grecia
După cum rezultă și din studiul alcătuit de G. Balș, monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldovenești din secolul al XVI-lea - un plan triconc influențat de biserica din Galata, având totuși o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcție al bolților, cuprinde două registre suprapuse de patru și respectiv opt arce de boltă dispuse oblic și care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reușesc să reducă diametrul clopotniței. În exterior, pe fațade, aranjarea elementelor decorative ne amintește de biserica mânăstirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) și împărțirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influența goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul ușilor, chenarele cu baghete și arce în acoladă. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular și o așează între cele mai originale creații ale artei moldovenești, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate și proporționate, și decorațiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafața celor patru fațade, inclusiv contraforturile și arnivoltele de pe laturi și de la baza clopotnițelor". Ornamentațiile sunt din cele mai variate: nișe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite și în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjază într-o unitate careia lumina pare să-i dea viață. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidență prin aurire, această decorație contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi și-a câștigat-o încă de la construcția sa. Pictura a fost realizată de cei mai vestiți meșteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân și Ștefan. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoțit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenție edificiul, și-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă și publicată la București în 1900, în traducere românească. |
|
|
Gravată în piatră pe fața sudică a bisericii Trei Ierarhi , inscripția votivă ne lasă să citim: "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Dintr-o dată hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinților Părinți ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene, aureolați de cunoștere și renumiți pentru zelul lor. Dacă atunci, în acel frământat al IV-lea secol creștin, cei trei teologi luptaseră pentru a salva unitatea bisericii, iată cum constructorii bisericii ce le poartă numele au reușit douăsprezece secole și jumătate mai târziu să contopească numeroase influențe din lumi distincte într-un singur monument, legat structural tradiției locului. Spațiul ecleziastic astfel constituit și-a câștigat un loc de prim rang în arta românească, în istoria poporului, a țării și în Biserica Ortodoxă. El reușește să ilustreze o perioadă istorică semnificativă cu confluențe benefice și este reprezentativă pentru spiritul creator al unei societăți care, prin realizările ei artistice, e unică.
|
|
|