|
Postat 13:01 pe 24.05.2010
|
|
În vara lui 1989, este atacat pe la miezul nopţii de 8 spre 9 iulie, legat şi bătut întreaga noapte. Pretextul ar fi fost - chipurile - banii, dar de fapt se căutau manuscrise recente de-ale părintelui, scrieri subversive împotriva guvernului (deşi spiritualitatea şi teologia dansului nu au prea multe în comun cu ordinea socială şi politică). „Am fost martorul personal, alături de întreaga Biserică Sf. Silvestru, a modului exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă şi înţelegere infinită faţă de agresorii săi. «Sărmanii de ei... îmi era milă de ei că îşi fac păcate...». Mi se pare o datorie de suflet să reamintesc, chiar în puţine cuvinte purtarea părintelui, care se cheltuia pe sine însuşi, până târziu în noapte, pentru binele celor care apelau la ajutorul său. Nu de puţine ori se descălţa pe străzile Bucureştiului şi venea desculţ acasă, pentru a-şi dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viaţă care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor Săi.” O mărturia sa apărută în publicaţiile B.O.R. „Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu renunţare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruieşte mama o banană copilului său!" - Părintele Galeriu
În vara lui 1989, este atacat pe la miezul nopţii de 8 spre 9 iulie, legat şi bătut întreaga noapte. Pretextul ar fi fost - chipurile - banii, dar de fapt se căutau manuscrise recente de-ale părintelui, scrieri subversive împotriva guvernului (deşi spiritualitatea şi teologia dansului nu au prea multe în comun cu ordinea socială şi politică). „Am fost martorul personal, alături de întreaga Biserică Sf. Silvestru, a modului exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă şi înţelegere infinită faţă de agresorii săi. «Sărmanii de ei... îmi era milă de ei că îşi fac păcate...». Mi se pare o datorie de suflet să reamintesc, chiar în puţine cuvinte purtarea părintelui, care se cheltuia pe sine însuşi, până târziu în noapte, pentru binele celor care apelau la ajutorul său. Nu de puţine ori se descălţa pe străzile Bucureştiului şi venea desculţ acasă, pentru a-şi dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viaţă care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor Săi.” O mărturia sa apărută în publicaţiile B.O.R. „Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu renunţare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruieşte mama o banană copilului său!" - Părintele Galeriu
|