Parinti si duhovnici
» Nicolae Steinhardt
Inapoi la Pagina de Discutii
|
"Cred, Doamne, ajuta necredintei mele." (Matei 9, 24)
Nicolae Steinhardt nu-si mai apartinea. El, Sihastrul de la Rohia, era, de fiecare datã când iesea în public, înconjurat de puzderie de lume, de prieteni sau de simpli curiosi. Era o aparitie si o prezentã fascinantã. Pãrea mai degrabã rãcitor printre oamneni, o aparitie insolitã si contrariantã, coborâtoare parcã din alte timpuri. Mai ales tinerii cãutau sã-i fie aproape - îl priveau si-l ascultau cu religiozitate, ca pe un sfânt. Cred însã cã sentimentul era reciproc. Si N.Steinhardt îi agrea pe tineri. Ssi îi fãcea bine prezenta lor. Îi privea cu bucurie si cu o anume religiozitate si el. |
|
|