|   | 
        
        | Postat 15:05 pe 25.09.2011 |  |  
          
            Canonisirea împiedicată de cei adormiţi
 La un Preasfinţit Episcop
 au venit din eparhie
 plângeri contra unui preot
 cu năravul la beţie.
 
 Şi precum aceste plângeri
 stăruiau necontenit,
 s-a găsit de cuviinţă
 să-l oprească de slujit.
 
 S-a alcătuit scrisoare
 spre a lui canonisire,
 ca prin asta parohia
 şi cei mari să aibă ştire.
 
 Dar când dă să iscălească
 Preasfinţitul la sfârşit,
 s-a făcut un vuiet mare,
 mii de glasuri s-au pornit:
 Sf. Ioan Hozevitul
 Sf. Ioan Hozevitul
 
 „Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”
 auzit-a din văzduh,
 şi scăpând din mână pana
 tulburatu-s-a la duh.
 
 Cugetând puţin bătrânul
 s-a gândit că-i o părere,
 căci îi ţiuie urechea
 uneori de priveghere.
 
 Deci, apucă iar condeiul
 ca să facă iscălire,
 dar în clipa-aceea iarăşi
 se aude glăsuire!
 
 „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”
 se aude lămurit,
 şi de frică Arhiereul
 a lăsat de iscălit.
 
 Dar venindu-şi iar în fire,
 vrea să termine de scris,
 socotind acele glasuri
 nălucire ca de vis.
 
 Dar a treia oară, mâna
 a-nceput a-i tremura,
 căci potopul cel de glasuri
 mai năvalnic răsuna.
 
 Aruncând din mână pana
 a lăsat neiscălit
 şi chemând pe cel cu vina,
 cu blândeţe i-a grăit:
 
 „Preacucernice Părinte!
 Iată, am aceste ştiri,
 Adevăr ne scrie lumea,
 Ori sunt goale uneltiri?”
 
 „Toate sunt adevărate,
 Preasfinţitul meu stăpân,
 mă înşel cu băutura
 şi de rău cu drept mă ţin!
 
 De la alte patimi rele
 Dumnezeu m-a izbăvit,
 dar năravul băuturii
 deseori m-a biruit.”
 
 „Dar, (îi zice lui Vlădica)
 slujba cum ţi-o împlineşti?
 căci de-acuma ai pedeapsă
 şapte ani să nu slujeşti!”
 
 „Preasfinţite, eu din ziua
 întru care m-ai sfinţit,
 n-a rămas în parohie
 nici un om nepomenit.
 
 Mai cu seamă eu, smeritul
 foarte mult mă sârguiesc
 ca pe cei trecuţi din viaţă
 pururea să-i pomenesc.”
 
 Auzind Vlădica asta
 a-nţeles cine striga,
 şi rupând scrisoarea, zice:
 „Mergi la parohia ta!
 
 Eu asemenea persoane
 nu le pot canonisi,
 căci atunci pe mii de duhuri
 aş putea nedreptăţi!
 
 Cei din viaţă cer pedeapsă
 după faptul arătat,
 iară cei din altă lume
 solitor te-au câştigat!
 
 Am aicea zeci de plângeri
 scrise doar ca să te cert,
 dar din ceruri, mii de glasuri
 strigă astăzi să te iert!
 Moaştele Sf Cuvios Ioan
 Moaştele Sf Cuvios Ioan
 
 Mergi la slujba ta în pace,
 dar să nu mai faci sminteli.
 Şi să nu mă uiţi pe mine
 la a slujbei rânduieli!”
 
 (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, Bucureşti 2000, p. 140-142)
 Canonisirea împiedicată de cei adormiţi
 La un Preasfinţit Episcop
 au venit din eparhie
 plângeri contra unui preot
 cu năravul la beţie.
 
 Şi precum aceste plângeri
 stăruiau necontenit,
 s-a găsit de cuviinţă
 să-l oprească de slujit.
 
 S-a alcătuit scrisoare
 spre a lui canonisire,
 ca prin asta parohia
 şi cei mari să aibă ştire.
 
 Dar când dă să iscălească
 Preasfinţitul la sfârşit,
 s-a făcut un vuiet mare,
 mii de glasuri s-au pornit:
 Sf. Ioan Hozevitul
 Sf. Ioan Hozevitul
 
 „Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”
 auzit-a din văzduh,
 şi scăpând din mână pana
 tulburatu-s-a la duh.
 
 Cugetând puţin bătrânul
 s-a gândit că-i o părere,
 căci îi ţiuie urechea
 uneori de priveghere.
 
 Deci, apucă iar condeiul
 ca să facă iscălire,
 dar în clipa-aceea iarăşi
 se aude glăsuire!
 
 „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”
 se aude lămurit,
 şi de frică Arhiereul
 a lăsat de iscălit.
 
 Dar venindu-şi iar în fire,
 vrea să termine de scris,
 socotind acele glasuri
 nălucire ca de vis.
 
 Dar a treia oară, mâna
 a-nceput a-i tremura,
 căci potopul cel de glasuri
 mai năvalnic răsuna.
 
 Aruncând din mână pana
 a lăsat neiscălit
 şi chemând pe cel cu vina,
 cu blândeţe i-a grăit:
 
 „Preacucernice Părinte!
 Iată, am aceste ştiri,
 Adevăr ne scrie lumea,
 Ori sunt goale uneltiri?”
 
 „Toate sunt adevărate,
 Preasfinţitul meu stăpân,
 mă înşel cu băutura
 şi de rău cu drept mă ţin!
 
 De la alte patimi rele
 Dumnezeu m-a izbăvit,
 dar năravul băuturii
 deseori m-a biruit.”
 
 „Dar, (îi zice lui Vlădica)
 slujba cum ţi-o împlineşti?
 căci de-acuma ai pedeapsă
 şapte ani să nu slujeşti!”
 
 „Preasfinţite, eu din ziua
 întru care m-ai sfinţit,
 n-a rămas în parohie
 nici un om nepomenit.
 
 Mai cu seamă eu, smeritul
 foarte mult mă sârguiesc
 ca pe cei trecuţi din viaţă
 pururea să-i pomenesc.”
 
 Auzind Vlădica asta
 a-nţeles cine striga,
 şi rupând scrisoarea, zice:
 „Mergi la parohia ta!
 
 Eu asemenea persoane
 nu le pot canonisi,
 căci atunci pe mii de duhuri
 aş putea nedreptăţi!
 
 Cei din viaţă cer pedeapsă
 după faptul arătat,
 iară cei din altă lume
 solitor te-au câştigat!
 
 Am aicea zeci de plângeri
 scrise doar ca să te cert,
 dar din ceruri, mii de glasuri
 strigă astăzi să te iert!
 Moaştele Sf Cuvios Ioan
 Moaştele Sf Cuvios Ioan
 
 Mergi la slujba ta în pace,
 dar să nu mai faci sminteli.
 Şi să nu mă uiţi pe mine
 la a slujbei rânduieli!”
 
 (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, Bucureşti 2000, p. 140-142)
 |