indreptar de spovedanie-IERODIACON VISARION IUGULESCU
» Bunătatea lui Dumnezeu-pr.Visarion Iugulescu
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Bunătatea lui Dumnezeu
Un călugăr, care trecând printr-un sat al Egiptului, a văzut o fată foarte frumoasă, fiica unui popă idolesc şi deodată s-a aprins de dragoste pentru ea. Atunci s-a dus la tatăl ei şi i-a cerut-o de soţie. Iar el răspunzând i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau până nu întreb pe dumnezeul meu!” Dumnezeul lui era diavolul, care stătea într-un idol. Mergând tatăl fetei l-a întrebat pe diavolul care locuia în acel idol, la care se închina el, zicându-i: - Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o dau pe ea?! Şi a răspuns diavolul: - Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc. Întorcându-se popa către călugăr i-a zis lui: - Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el s-a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a văzut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus popa la diavol şi i-a zis: - Iată s-a făgăduit!, dar diavolul i-a răspuns: - Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi spurcatul de popă, a zis călugărului: - Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă iţi ajută ţie! Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns: - Am văzut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu! - Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului. Iată cât de milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult doreşte mântuirea noastră. Noi ca şi călugărul acesta, ne facem vinovaţi de multe ori de întristarea Duhului Sfânt prin păcate şi vicii rele, de stingerea şi neglijarea acestor daruri ale Duhului Sfânt. Părintele Visarion Iugulescu - Praznicul Sfintei Treimi |
|
|