Rugaciune de pocainta catre Domnul nostru IISUS HRISTOS,

a Sfantului Anastasie Sinaitul (din Apanthisma)



Sa stie tot crestinul, ca daca aceasta rugaciune o va zice in fiecare seara, cu umilinta si cu durere in suflet pentru pacatele facute, chiar de ar veni asupra lui infricosatul ceas al mortii, in aceasta noapte, se va izbavi de muncile iadului cu mila Milostivului si Bunului Dumnezeu.



Indurate si Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, Cel ce ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu, miluieste-ma pe mine mai inainte de sfarsitul meu.

Stiu ca infricosata si strasnica judecata ma asteapta pe mine, inaintea a toata zidirea, cand si toate lucrurile mele cele intinate si spurcate, aratate se vor face. Ca neiertate cu adevarat si nevrednice de iertaciune sunt; ca cele ce covarsesc cu multimea nisipul marii.

Pentru aceasta indraznesc, o ! Stapane, a face cerere de iertare pentru ele. Ca mai mult decat toti oamenii am gresit Tie; mai mult decat curvarul, in desfrau am vietuit. Mai mult decat cel cu zece mii de talanti, dator Tie m-am facut. Mai mult decat vamesul, rau am vamuit. Mai mult decat talharul, pe sine-mi m-am omorat. Mai mult decat desfranata, eu iubitorul de curvie am curvit. Mai mult decat ninivitenii, fara de cainta am gresit.

Mai mult decat pe Manase, faradelegile mele au covarsit capul meu, si ca o sarcina grea s-au ingreunat peste mine, si m-am chinuit, si m-am garbovit pana in sfarsit.

Ca pe Duhul Tau Cel Sfant L-am mahnit. Ca poruncile Tale nu le-am ascultat. Ca bogatia Ta am risipit-o. Ca darul Tau l-am manjit. Ca arvuna care mi-ai dat-o mie, intru faradelegi am cheltuit-o. Ca sufletul meu, lucrul cel mai cinstit dintre lucrurile Tale, l-am spurcat.

Caci vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocainta, cu vrajmasii Tai impreuna am vietuit-o. Ca nici o porunca a Ta nu am pazit. Ca haina mea, cu care m-ai imbracat, cu totul am intinat-o. Ca faclia dreptei socoteli am stins-o. Ca fata mea, pe care ai stralucit-o, intru pacate am facut-o netrebnica. Ca ochii mei, pe care i-ai luminat, de voie i-am orbit. Ca buzele mele, pe care de multe ori cu dumnezeiestile Taine ale Tale le-ai sfintit, cu cuvinte de rusine le-am spurcat.

Si stiu ca am sa stau cu adevarat inaintea infricosatului Tau scaun ca un osandit, eu preaspurcatul. Stiu ca atunci toate cele lucrate de mine, se vor vadi si nimic nu se va ascunde inaintea Ta.

Pentru aceasta ma rog Tie, Preaindurate si Multmilostive, iubitorule de oameni, Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine. Nu zic sa nu ma certi, caci cu neputinta este aceasta pentru faptele mele, ci cu mila Ta sa ma mustri pe mine.

Voi dobandi aceasta de la Tine, daca nici cu mania Ta, nici cu urgia Ta, nu ma vei certa pe mine, nici le vei arata pe acestea inaintea arhanghelilor si a oamenilor, spre rusinea si ocara mea.

Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine. Daca mania vreunui imparat stricacios nimenea nu o poate suferi, cu cat mai vartos nu voi suferi eu, ticalosul, mania Ta, a Domnului meu. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.

Stiu pe talharul, ca a cerut, si indata a dobandit iertare de la Tine. Stiu pe desfranata, ca din tot sufletul s-a apropiat si s-a iertat, Stiu pe vamesul, ca din adanc a suspinat, si s-a indreptat. Iara, eu preaticalosul, pe toti covarsindu-i cu pacatele, nu voiesc sa le urmez lor cu pocainta.

Pentru ca nici n-am lacrimi cu pocainta; nu am marturisire curata si adevarata; nu am suspin din adancul inimii; nu am suflet curat; nu am dragoste dupa Dumnezeu; nu am saracie duhovniceasca; nu am rugaciune neancetata; nu am infranare de patimi in trup; nu am curatenie a gandurilor; nu am vointa placuta lui Dumnezeu.

Deci, cu care fata sau cu ce indrazneala voi cere iertare? Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine. De multe ori, Stapane, m-am fagaduit sa ma pocaiesc. De multe ori in biserica umilindu-ma, cad la Tine, dar afara iesind, indata ma poticnesc in pacat.

De cate ori m-ai umilit, iara eu Te-am maniat. De cate ori indelung ai rabdat, iar eu nu m-am intors. De cate ori m-ai ridicat, iar eu iarasi, alunecand, am cazut! De cate ori pe mine m-ai ascultat, iara eu pe Tine nu Te-am ascultat. De cate ori m-ai dorit, iara eu nicidecum nu Ti-am slujit Tie. De cate ori m-ai cinstit iara eu nu Ti-am multumit. De cate ori, ca un Bun Parinte, pe mine, cel ce pacatuiam, m-ai rugat si ca pe un fiu m-ai sarutat si bratele deschizandu-mi-le mie, ai strigat :

„Scoala-te, nu te teme, stai, iarasi vino, nu te infruntez, nu Ma scarbesc, nu te lepad, nu ingaduiesc sa fie impietrita zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mainile Mele si M-am imbracat intru el ; pentru care Mi-am varsat sangele.

Nu ma intorc dinspre oaia cea cuvantatoare ce s-a pierdut, cand vine catre mine ; nu pot sa-i iau cinstirea cea dintai ; nu pot sa n-o numar cu cele nouazeci si noua de oi. Ca numai pentru aceasta M-am pogorat pe pamant si am aprins faclia, adica trupul meu, si am maturat casa, si am chemat prietenii, pe puterile ceresti, sa ne veselim pentru aflarea ei“.

Deci pe toate unele ca acestea, ca un Bun si iubitor de oameni mi le-ai daruit mie, Stapane. Iar eu ticalosul, pe toate defaimandu-le, in tara straina si departata a pierzarii m-am dus.

Ci Tu, Preabunule, iarasi ma intoarce si sa nu te iutesti asupra mea, ticalosul, Doamne ; nici cu mania Ta sa nu mustri Milostive, ci mai ingaduieste-ma inca. Nu te grabi a ma taia ca pe smochinul cel neroditor, nici a porunci sa ma secere inainte de vreme din viata aceasta ; ci da-mi soroc al vietii ; si ma povatuieste la pocainta, Doamne ; si nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, Stapane, nici cu iutimea Ta sa ma certi.

Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt cu sufletul, cu gandul, cu socoteala si cu vointa. Ca a lipsit taria mea ; a lipsit vremea mea, au lipsit intru desertaciune zilele mele toate si sfarsitul a sosit.

Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat si nu-mi inchide mie usa milostivirii Tale. Ca de vei inchide Tu, cine-mi va deschide ? De nu ma vei milui Tu, cine-mi va ajuta ? Nimeni altul, nimeni, fara numai Tu, Cel din fire milostiv si indurat.

Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt. Pentru ca m-a slabit vrajmasul si neputincios si zdrobit m-a facut. Iar cel neputincios si zdrobit nu poate sa se scoale singur ; nu poate sa se vindece singur cel zdrobit, nu poate sa-si ajute luisi. Deci, miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt.

Vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat si s-a zdrobit sufletul meu. Deci, cel zdrobit cu oasele nu poate sa se scoale si sa caute pe doctor ; nu poate sa alerge si sa scape de vrajmas. Tu dar ma cauta, Stapane, Cel ce ai venit sa cauti oaia cea pierduta. Tu ma cerceteaza pe mine cel ce am cazut intre talhari, ca nu numai ranit, ci cu totul mort m-au lasat.

Deci, vindeca-ma Doamne, ca neputincios si putred m-a facut vrajmasul. Iar cel neputincios si putred cu totul zace jos ; cu totul este aruncat ca un starv ticalos ; numai cat cheama pe doctor ; numai cat striga pe el, Cel ce vindeca pe cei zdrobiti cu inima si indrepteaza pe cei suparati, si mantuieste pe cei deznadajduiti.

Vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele, si sufletul meu s-a tulburat foarte. Tulburarea trupeasca si sufleteasca m-a cuprins pe mine, Stapane. Ca in patimi trupesti am cazut, ca trupul si sufletul batjocura dracilor l-am facut.

Vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele cele ce incheie omul cel dinlauntru. Si care sunt acestea : credinta, nadejdea, intelepciunea, dreptatea, infranarea, evlavia, blandetea, smerita cugetare si milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stapane.

Vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele si sufletul meu s-a tulburat foarte. Caci vad de aici ca a sosit ceasul vietii mele si sufletul meu s-a tulburat foarte.

Vad calea cea lunga si grea catre cele de acolo si pe mine ca nu sunt pregatit pentru dansele ; si sufletul meu s-a tulburat foarte. Vad pe Judecatorul ca imi cere si nu pot sa-I platesc ; si sufletul meu s-a tulburat foarte. Vad pe vicleanul ca-mi scrie zapisul meu si pe muncitori ca scrasnesc asupra mea ; si sufletul meu s-a tulburat foarte.

Vad multi parasi, iar partinitori nici unul ; si sufletul meu s-a tulburat foarte. Caci cu totul si tot m-am umplut de tulburare si intunecare, ma infiorez, si ma cutremur, si ma infricosez, si mi se rup cele dinlauntru si nu stiu ce sa fac sau cu ce fata sa vad pe Judecatorul meu. Ma intunec, ma tulbur, ma necajesc si nu ma pricep si de aceea sufletul meu s-a tulburat foarte.

Miluieste-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele, si sufletul meu s-a tulburat foarte. Vicleanul nu inceteaza a ma supara ; vrajmasii mei nu slabesc de a ma lupta ; razboiul cel dintru mine, al trupului, ma aprinde totdeauna ; gandurile cele viclene, nicidecum nu se astampara.

Si Tu, Doamne, pana cand ? Iata vezi, Doamne, toate cele ale mele sunt nedumerite si ticaloase. Iata vezi impotrivirea aceasta a mea si razboiul trupului si cuptorul patimilor si slabiciunea puterii sufletului meu. Pentru aceasta, Doamne, pana cand nu Te milostivesti ; pana cand nu izbandesti ; pana cand nu grabesti ; pana cand nu cauti ; pana cand treci cu vederea ? Doamne, intru mila Ta, miluieste-ma ! Nu ma trece cu vederea pe mine nevrednicul, pentru mila Ta. Caci trecerea cu vederea a Ta se face cadere a mea, Stapane.

Pentru aceasta, intoarce-Te, Doamne, izbaveste sufletul meu si ma mantuieste pentru mila Ta. Ca un Indurat, miluieste-ma. Ca un Milostiv, indura-Te. Ca un iubitor de oameni, mantuieste-ma, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele ca sunt rele. Nu pentru ostenelile mele ca sunt neputincios ; nu pentru gandurile sau cuvintele mele, ca sunt spurcate si necurate ; ci pentru mila Ta, Multmilostive, Doamne, mantuieste-ma.

Daca voiesti sa Te judeci cu mine, Stapane, eu mai intai aduc asupra mea ca sunt vrednic de moarte. Deci, mantuieste-ma pentru mila Ta. La iubirea Ta de oameni scap Preabunule. Nu am ce sa-Ti aduc Tie vrednic.

Milostenie cer, sa nu-mi ceri pretul ei. Adu-Ti aminte de cuvintele Tale, Doamne ; cum ca se pleaca gandul omului cu dinadinsul spre cele rele din tineretile lui si omul, desertaciunii s-a asemanat si zilele lui ca umbra trec. Si nimenea nu este curat de intinaciune. Si cum ca intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca de vei lua aminte la faradelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne.

Pentru aceasta mantuieste-ma pe mine nevrednicul robul Tau pentru mila Ta, iar nu pentru lucrarile mele. Ca de vei milui pe cel vrednic, nu este nici un lucru minunat ; de vei mantui pe cel drept, nu este nici un lucru strain.

Mantuieste-ma pe mine pentru mila Ta. Peste mine fa minunata mila Ta, Doamne. La mine arata milostivirea Ta, Stapane. Spre mine mareste mila Ta de oameni, Sfinte. Arata peste mine milele Tale cele dintru inceput, Doamne, ca pe cei drepti si pe cei pacatosi miluiesti. Sa nu biruiasca rautatea mea pe bunatatea Ta, Doamne, nici sa intri la judecata cu robul Tau. Ca de vei voi sa Te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavand ce sa graiasca, sau ce sa raspunda.

Pentru aceea, sa nu intri la judecata cu robul Tau, nici sa cumpanesti pacatele mele cu ingrozirea Ta si intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Si ma mantuieste pentru mila Ta, Doamne. Si mila Ta sa-mi urmeze in toate zilele vietii mele ; sa-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui rau, care m-am abatut de la Tine, cela ce de-a pururea fug de la Tine si catre pacat de-a pururea alerg.

Aceasta numai cer si ma rog si ma smeresc : mantuieste-ma pentru mila Ta. Mantuieste-ma mai inainte de a merge la judecatile cele de acolo, sau mai vartos sa zic adevarul, la muncile cele de acolo ; unde nu este pocainta, nici marturisire. Ca in iad cine se va marturisi Tie ?

Pentru aceea, mantuieste-ma pentru mila Ta, ca nu este intru moarte cela ce te pomeneste pe Tine, nici in iad cela ce se marturiseste Tie. Ca acolo nu este pocainta, nici nu este iertare celor ce aici nu se pocaiesc, nici nu se marturisesc.

Pentru aceea, mantuieste-ma pe mine nevrednicul robul Tau care ma pocaiesc Tie si marturisesc ; pentru mila Ta, Doamne, iar nu pentru lucrurile mele. Ca Tu ai zis, Doamne, cautati si veti afla ; bateti si se va deschide voua ; si oricate veti cere, crezand, veti lua.

Pentru aceea, mantuieste-ma pentru mila Ta, iubitorule de oameni, Stapane. Ca si intru mine sa se slaveasca numele Tau Cel Preasfant si Preaslavit, Doamne, Dumnezeul meu, ce pentru mine Te-ai facut ca mine. Ca si eu impreuna cu toti sfintii numarandu-ma, sa Te slavesc pe Tine, Iisuse Hristoase, Preabunule si Iubitorule de oameni, Doamne, Dumnezeul meu, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput, si cu prea Sfantul si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin !