Obiceiurile străvechi legate de serbarea Crăciunului în Franţa sînt extrem de pitoreşti. Un miel viu, împodobit cu panglici, aşezat într‑un coş şi dus de un cioban, urmat de un cortegiu de păstori şi păstoriţe îmbrăcaţi în alb, era dus la biserică. Lăcaşul sfînt era înconjurat de acest cortegiu, care intona cîntece locale de Crăciun, ritualul fiind binecuvîntat apoi de preot. Ulterior, mielul era readus la stînă şi ciobanii aveau grijă ca toată viaţa să fie ocrotit cu mare grijă, pentru a muri de bătrîneţe. Mielul era privit ca un salvator al turmei, iar stăpînul zgîrcit care vindea oiţa aceea trebuia să suporte desconsiderarea întregii comunităţi. La ţară, copiii binecuvîntau cina şi rugul de Crăciun, format dintr‑un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră, focul fiind stropit cu vin fiert. Familia se aşeza apoi la masă şi intona cîntece religioase pînă la miezul nopţii, cînd se duceau la biserică.

GRECII

Crăciunul în Grecia este o serbare gălăgioasă. În Ajun, grecii nu dorm, la miezul nopţii începînd focurile de puşti, pistoale sau rachete. În această noapte, în Grecia domneşte veselia, duşmanii se împacă, iar bogaţii dăruiesc alimente celor mai puţin favorizaţi de soartă.

SPANIOLII

În mijlocul bisericilor spaniole, actorii Misterelor Naşterii Domnului sînt întotdeauna travestiţi, cîntînd la chitară sau la flaut şi dansînd împreună. Actorii se acompaniază cu castaniete şi tamburine, iar în mîini ţin lumînări aprinse, care la sfîrşitul dansului rămîn în biserică. La spanioli, Crăciunul ţine 14 zile, respectiv pînă la Bobotează. La miezul nopţii de 25 decembrie se slujeşte o liturghie la capela Palatului Regal, la care ia parte şi regele. La sfîrşit, se organizează veselă serbare pentru copiii demnitarilor Curţii.

RUŞII

La petrecerile din seara de Crăciun, în faţa samovarului cu ceai, se adună cunoscuţii, care petrec şi se bucură împreună, pe acordurile unei muzici interpretate la mandolină, la armonică şi la cobză. Un grup de fete stau pe scaun şi ascultă, iar stăpîna casei ia un pumn de grîu şi‑l aruncă la picioarele acestora. Apoi, pleacă în curte şi revine cu o găină, căreia îi dă drumul în odaie, acolo unde aruncase grîul mai devreme. Se spune că fata spre care se duce găina va fi prima care se va mărita.

GERMANII

Pomul împodobit este un cult al germanilor, care s‑a extins şi la alte popoare. În seara de Ajun, pomul este împodobit cu daruri şi cu lumînări. În fostele cazărmi germane se făcea pomul şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau amplasate mesele militare, pline de pipe, ţigări, ciorapi, bretele, prăjituri şi fel de fel de produse alimentare. Bineînţeles, nu lipsea butoiul cu bere aşezat între cununi de brad. La sosirea superiorilor, corul de soldaţi intona un cîntec religios, iar apoi un sergent‑major lua un chipiu şi punea în el bileţele cu numere, pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat primea un număr, ca la tombolă, obţinînd astfel darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut, iar petrecerea începea în ritmul unor cîntece vesele.

ENGLEZII

Crăciunul englezilor este o sărbătoare populară în care copiii sînt lăsaţi să facă tot ce vor, chiar şi să strice unele obiecte din casă. Din meniul de Crăciun al englezilor nu lipseşte gîsca friptă. Interioarele caselor sînt împodobite cu coroniţe de dafin, iederă şi măceş. La Curtea Regală engleză, fastul este la mare preţ. Cu cîteva săptămîni înainte de Crăciun, bucătarii întocmesc meniul prînzului, pe care familia regală îl va servi pe 25 decembrie. Renumita prăjitură a reginei se pregăteşte într‑un cazan uriaş, ingredientele necesare pentru acest desert cu totul deosebit fierbînd în rom sau în vin vechi de Madera. Nici capul de mistreţ nu lipseşte de pe masa de Crăciun a familiei regale engleze.

NORVEGIENII

În Norvegia, ca în toate ţările nordice, Crăciunul este considerat urmarea unei vechi sărbători păgîne celebrate în fiecare an. Potrivit unei legende norvegiene, după 35 de zile de întuneric, în care oamenii au stat înspăimîntaţi în colibe, a fost trimis un sol pe cel mai înalt munte pentru a vedea dacă a răsărit soarele. La vestea că lumina se apropia, o mare bucurie îi cuprinse pe nordici şi atunci începea marea sărbătoare. Norvegienii consideră că, de Crăciun, morţii îi colindă pe cei vii. Naşterea Domnului este celebrată prin jocuri şi strigăte de bucurie, cîntece în onoarea noului soare şi cadouri. Donatorul cadoului îl acoperă într‑o legătură de paie sau fîn şi îl ascunde într‑un sac plin cu paie de ovăz. La momentul oportun, se duce şi leagă sacul deasupra uşii persoanei căreia îi este destinat cadoul, iar atunci cînd persoana vine acasă, sacul îi cade deodată în cap, spre bucuria conspiratorilor care stau pe aproape. Găsirea cadoului este urmată de îmbrăţişări şi de urări de bine.

ISLANDEZII

Aceştia au propria lor poveste despre originea Pomului de Crăciun. Demult, doi oameni nevinovaţi au fost osîndiţi la moarte şi li se tăiaseră capetele. Din sîngele lor a răsărit un pom, pe ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui solstiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini.

ITALIENII

La serbările Crăciunului, Il Bambino (iconiţa Pruncului Sfînt, cioplită într‑un trunchi de arbore din grădina Măslinilor) este scos la vedere, veşmîntul său fiind împodobit cu o mulţime de pietre scumpe. Vreme de opt zile, copiii sărbătoresc în felul lor Naşterea Lui Iisus, în faţa unei mulţimi care se închină Pruncului Sfînt. De fapt, în Italia, sărbătorile Crăciunului încep în ultima duminică din post. În acest timp, pe străzi, ziua şi noaptea, se aud cîntece de Crăciun, interpretate la chitară, mandolină, fluier şi cimpoi.

AUSTRIECII

De Crăciun, cîte un băiat îmbrăcat în veşminte lungi şi albe, ce are pe cap o mitră şi în mînă un toiag, îl întruchipează pe Sfîntul Nicolae. El este însoţit de doi îngeri îmbrăcaţi tot în alb, precum şi de o grămadă de draci negri şi încornoraţi. În seara de Ajun, Sfîntul Nicolae începe colinda, cei doi îngeri intrînd prin case, iar dracii aşteptînd afară. Copiii gazdelor sînt chemaţi de Sfîntul Nicolae pentru a fi verificaţi în privinţa cunoştinţelor religioase. Dacă reuşesc la acest "examen", Sfîntul le dăruieşte nuci şi mere, iar dacă nu răspund bine sînt daţi pe mîna dracilor de afară, care‑i sperie.