Mai de demult lumea era ca si azi, numai ca soare nu era, nici stele pe cer, ci numai luna care lumina pamantul si la lumina, careia lucrau oamenii.

Pe atunci era si un om anume Craciun, care avea nevasta si cateva fete. Craciun era foarte rau isi batea nevasta si fetele in toate zilele, asa ca toate erau betejite si stalcite. Una era schioapa,, alta era ciungita, alta orbita, iar biata Craciunoaie era cu trupul tot numai o rana. Nu se odihnia decat atunci cand Craciun lipsia de acasa.

Intr'un rand, iata vine fugara dela casa parintilor ei ceea ce era sa fie Nascatoare de Dumnezeu, si se ruga pentru adapost.

- Am sa nasc, zise ea si de aceea te rog sa ma primesti la casa dumnevoastra !

Iar Craciunoaie ii raspunse :

- Cu mare bucurie, femeie, dar uite ca am barbat rau care daca pe noi ne-a stalcit precum ne vezi insati, ce-ti va face dumitale, cand va veni acasa si te va vedea ?

Maica Domnului insa tot se ruga si Craciunoaie se invoi ca s'o lese sa stea in adapostul boilor. Acolo nascu pe Isus Hristos si acolo biata gazda o ajuta cum putu.

Intre acestea se vesti pentru intaias data luceafarul de "seara pe cerul pe care pana atunci nu plutia decat luna numai. Si dupa luceafarul acesta incepura sa rasara stelele una cate una, tot mai multe si mai sclipitoare, rasari luceafarul de miezul noptii, iar la urma incepu sa se ridice pragul rasaritului si soarele.

Craciun, vazand toate acestea, de unde se afla, isi zise : - De buna sama sama ca fiicele mele cele netoate s'au apucat si au dat foc casei !

Porni deci spre gospodaria lui.

Intre acestea Craciunoaie mai trimise si fetele, cate una, ca sa vada pe Maica Domnului ce face; merse cea oloaga si ajungand cum putu in adapostul vitelor, ii crescura deodata picioarele; merse apoi cea ciunga si cu blagoslovirea lui Isus Hristos ii crescura la loc mani de aur; merse in urma si cea oarba si-i crescura si ei ochii curati precum ii avusese la inceput- Venind si Craciun si vazand toate cate se intamplasera la casa lui, fu' covarsit de dumne-zeestile minuni si se inchina lui Dumnezeu, multamindu-i ca i-a adus in casa lui pe Maica Domnului, pe care a cinstit-o dupa cuviinta. A noua povestire, asemeni bucovineana, ne spune ca afland Jidovii ca Prea Curata Fecioara este ingreunata, au izgonit-o din loc in loc, pana cand sarmana de dansa a gasit ascunzatoare intr'o pestera, unde a si nascut pe Isus Hristos.

"La ea s'a scoborit soarele, luna si stelele si au venit la rodini". Minunea aceasta a vazut-o si un cioban : a alergat o zi intreaga spre a prinde un miel, l-a prins si l-a adus Maicei Domnului. De aceea se vede pe Icoana lui Isus Hristos si mielului.

A zecea povestire, asemeni bucovineana, suna astfel: - Maica Domnului era fata lui David si slujia la un Jidov. Era fata mare, cinstita si un fecior al lui Craciun tot umbla dupa dansa s'o iea de nevasta.

Intr'o zi vine acest flacau cu niste alamai mirositoare in buzunar: - Ce ai in buzunar, il intreba Fecioara Maria.

- Nite alamai.

- Da-mi si mie una, ca tare mai miroasa frumos !

Flacaul lui Craciun ii dadu una, fecioara o mirosi, dar in­data dupa asta simti ca a purces grea. Nu trece mult in urma si aude pruncul zamislit vorbindu-i si povestindu-i : atunci a inteles Maica Domnului ca acest copil ce se va naste din Duh Sfant, fiu al lui Dumnezeu se va chema si se va chinui de neamul jidovesc la vreme. Dar din prooroci, inca si neamul Iudei, - al Dracului,- stia ca se va naste imparat nou. De aceea cand s'a aflat ca el s'a si nascut, Jidovii au pornit sa ucida pe toti copiii marunti, crezand prin aceasta ca nici pruncul Isus nu va scapa cu vieata si ca astfel proorociile vor ramanea mincinoase.

Maica Domnului insa, vazand pe Jidovi umbland dupa copii, si-a luat pruncul si l-a ascuns intre oi. Atunci berbecii au zis :

- Cele cari au lapte sa-l hraneasca, iar cele ce-s sterpe sa-L incalzeasca !

Oile l-au hranit, l-au incalzit si l-au adapostit bine, iar cand Maica Domnului a venit sa-l vada, l-a intrebat:

- Cum ti-i, dragul mamei, aici?

- Bine, mama ! Dar cum se chiama dobitoacele acestea cari mi-au fost atat de prielnice ?

- Oi se numesc.

- Blagoslovite sa fie ele si sfintit sa fie trupul lor !

Si de atunci oile sunt placute lui Dumnezeu, iar casul de atunci se sfinteste in ziua de Pasti.

Dupa aceasta Maica Domnului si-a luat pruncul si l-a ascuns-intre porci. Porcii l-au hranit si l-au adapostit cum se cade, si cand a venit Sfanta Fecioara, Domnul Hristos a intrebat-o :

- Cum se chiama, mama, dobitoacele acestea ?

- Porci, dragul mamei.

- Blagosloviti sa fie si dansii; cu carnea lor sa se indulceasca oamenii.

Si de atunci a ramas datina ca oamenii sa taie porcii la Craciun.

Cautand mereu Jidovii, si temandu-se ca sa nu-i afle pruncul, Maica Domnului l-a luat si l-a ascuns intre vaci, unde iaras a fost hranit si adapostit. De aceea, cand Hristos a aflat dela Preacurata Maica sa si despre numele acestor vite, pruncul le-a blagoslovit si pe dansele. Numai cand a fost ascuns intre caii cei lacomi, acestia, in nesatiul lor, au mancat si fanul de pe Domnul Hristos, astfel ca l-au descoperit si putin a lipsit ca Jidovii sa nu-l afle.

- Cum se chiama, mama, aceste animale ? a intrebat Hristos.

- Acestia sunt cai, dragul mamei. Iar Hristos i-a blastamat, zicandu-le :

- Flamanzi sa fiti pururi; carnea voastra sa n'o manance de­cat canii si paserile.

Si intocmai asa a ramas de atunci si pana astazi.