Pomul de Craciun este simbolul puterii vietii care invinge moartea; al renasterii; a reintoarcerii luminii – radacinile traditiei datand (se crede) din timpul Saturnaliilor romane, cand se impodobea casa, la „moartea“ vechiului an si „nasterea“ Noului An, cu ramuri de dafin (Laurus nobilis) si diferite conifere - plante care sunt intotdeauna verzi, vitale, indiferent de anotimp, credinta fiind ca ele aduceau sanatatea in casa.

La solstitiul de iarna, in cadrul cultului lui Mithra - ca zeu al luminii si soarelui, este atestata impodobirea unui pom „intotdeauna verde”.

Inca din Evul Mediu exista obiceiul ca la diferite festivitati sa se faca Pomul de Mai, se presupune a fi o traditie legata de cultura falica, ca simbol a fertilitatii, unele speculatii l-ar pune in legatura cu Menhirii din piatra, obeliscurile egiptene, simbolistica samanismului la popoarele eurasiatice – simbolul Arborelui Axus Mundi, care face legatura dintre cele trei lumi.

La sarbatoarea Nasterii Domnului, se puneau in biserici pomi (foiosi) impodobiti cu mere – ca simbol al fructului oprit si pacatului ancestral stramosesc, de care omenirea a fost mantuita prin nasterea si jertfa lui Iisus. In acest sens, traditia a fost pastrata pana in sec. XIX, astfel in nordul Germaniei, pomii de Craciun erau impodobiti cu figurine din lemn, care reprezentau pe Adam si Eva, precum si Sarpele mitic.

La popoarele nordice ramurile de brad cu care se impodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta impotriva demonilor si duhurilor rele, care, se credea ca in perioada rascrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodata, faptul ca ramaneau intotdeauna verzi, era o speranta in renasterea luminii si venirea primaverii.

Asupra datei exacte si locului unde s-a facut primul pom de Craciun, parerile sunt impartite.

Se crede ca prima mentionare a unui Pom de Craciun ar data din anul 1419, si anume in Freiburg, unde o congregatie a brutarilor, a impodobit un brad cu numeroase dulciuri, fructe si nuci poleite, copiii avand voie sa le ia, dupa ce se serba Anul Nou.

In Germania, cea mai veche descriere a decorarii casei cu ramuri de brad, dateaza din 1494 si se datoreaza umanistului Sebastian Brants si cartii sale "Narrenschiff", unde, in 113 capitole se descriu obiceiurile timpului, carte tradusa in limba latina si raspandita in toata Europa.

Incepand cu reformatorii Martin Luther (1515), Philipp Melanchthon, Ulrich Zwingli, Martin Bucer si Johannes Calvin si pana la mijlocul sec. XIX-lea, bradul a fost simbolul Craciunului pentru protestanti, asa precum ieslea este simbolul pentru catolici, de abia la sfarsitul sec. XIX a fost adoptat si de catolici si ortodocsi.

Ceva mai tarziu, intr-o cronica a timpului datand din1535, se relateaza ca in Strassburg, camera mare (sufrageria) era decorata de sarbatorile Craciunului, cu crengute sau chiar pomisori de tisa, buxus si laur.

Intr-o alta versiune, o corporatie mestesugareasca din Brennen a impodobit pentru prima oara un Christbaum (pomul lui Christos in traducere fidela, de fapt Pomul de Craciun) la sarbatoarea Craciunului in 1597.

In 1605, in Strassburg, pomul a fost impodobit cu merisoare, dar fara lumanari. Acestea au aparut mai tarziu in 1611 in Silezia, cand ducesa Dorothea Sybille von Schlesien, l-a decorat pentru prima oara cu 12 lumanari, reprezentand lunile anului. Johann Wolfgang von Goethe, a vazut pentru prima oara in 1770 – la Strassburg, un Pom de Craciun, pe care l-a descris in „Suferintele tanarului Werther”(1774).

In Berlin, primul pom s-a facut in 1780, iar in Viena a fost facut pentru prima oara in 1816 de catre Henriette von Nassau-Weilburg, sotia protestanta a arhiducelui Karl von Österreich, fratele mai mic al lui Franz II, ultimul imparat al Sfantului Imperiu Roman de natiune germana, autoincoronat in 1804 ca Franz I - primul imparat al Austriei.

Evident, doar o anume patura sociala isi putea permite acest lux, restul populatiei folosind vechea traditia a impodobirii caselor cu ramuri verzi, mai tarziu – in a doua jumatate a sec. XIX folosindu-se pomii coniferi.

Multa vreme, biserica a fost impotriva acestei traditii „pagane”, datorita faptului ca ea poseda paduri intinse, care, in timpul sarbatorilor erau practic devalizate.

In Anglia, pomul de Craciun a fost cunoscut de abia in 1840, in epoca victoriana, dupa ce regina Victoria s-a casatorit cu printul saxon Albert von Sachsen-Coburg und Gotha, care a adus cu el traditia germana. Cel mai reprezentativ exemplar, este asezat anual in Trafalgar Square – Londra.

Ceva mai tarziu, datorita marinarilor germani, traditia a ajuns in Olanda, Rusia (mai ales St. Petersburg si Moscova), apoi Italia.

In Romania, bradul de Craciun a fost adus de studentii romani care au mers sa studieze la Viena si Berlin, iar din 1866 - cand s-a instaurat dinastia de Hohenzollern in Tarile Romane, a devenit o traditie preluata la curtile boierilor bucuresteni, apoi raspandita peste tot, indiferent de starea sociala.

In Franta, Bradul de Craciun se face doar in nordul tarii. Obiceiul a fost adus pentru prima oara in iarna lui 1870 de catre soldatii care au luptat in „Guerre Franco-Allemande“, razboiul cu Germania ( 1870/71)

In 1870 ducesa Helene von Orleans a facut primul pom de Craciun la palatul Tuileries din Paris, imitata imediat de catre ultima imparateasa a Frantei - Eugénie de Montijo, sotia lui Napoleon III.

In Spania si Portugalia, Pomul de Craciun este mai recent si putini si-l pot permite, deoarece brazii sunt foarte scumpi. Obisnuit este „Ieslea de Craciun“ o reprezentare a Sfintei Familii in grajdul de la Bethlehem, cu personajele dramei crestine: Josef, Maria, pruncul Iisus, cei trei magi, un bou, un magar, oite, ingerasi si Steaua magilor. Aceasta iesle in care se afla animalele, se aseaza in prima duminica a lunii decembrie. In fiecare duminica care urmeaza, sunt introduse celelalte figurine – Josef cu Maria, Steaua magilor, si in final pe 24 decembrie - pruncul Iisus si cei trei crai.
In Islanda, traditia Pomului de Craciun este relativ noua, de cca 40 de ani. Cum pe insula nu exista multi pomi, deci trebuiau importati, s-a gasit o solutie practica: sa se taie din placaj forma unui brad, sa fie vopsita in verde si pe el sa fie puse lumanarile.

In Australia, pomii de Craciun sunt din fibra sintetica. In Sydney, traditia este identica in fiecare an - aici este ridicat
cel mai mare Pom de Craciun din toata emisfera sudica, inalt de 26 m. si impodobit cu 21.000 de beculete, 4000 de globuri aurii si 1.500 m. panglici aurii si verzi.

In America traditia pomilor de Craciun a fost adusa de emigrantii germani, primul pom a fost facut in 1833 in Illinois de catre emigrantul german, naturalizat ca american - Gustav Körner, avocat, judecator, general de brigada, diplomat, ambasador al Americii in Spania si viceguvernator in Illinois.

In 1891 a fost facut primul pom iluminat la Washington, in fata Casei Albe. De fapt de la sfarsitul sec. XIX au inceput sa se faca in America pomi de Craciun din...gheata.

Pentru prima oara in cultura Emiratelor Arabe, se va face in 2006 un pom de Craciun, in fata hotelului Grand Hyat din Dubai. Bradul a fost adus din Frankfurt am Rhein, are 6 m. si 260 kg. (Maria Cristea)