Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata

« Ultima Pagina  |  vizualizare rezultate 1-10 din 13  |  Urmatoarea Pagina »
Postat 09:15 pe 30.09.2015
originale.
Postat 09:37 pe 30.09.2015
Aveam in jur de 14 ani (1990): Odata, demult, ca si cum chemat dintru a lucrurilor vraja, luminile cerului de moment al meu nu au mai fost lumini si am constientizat atunci ca o perdea misterioasa a cazut instantaneu in jurul trupului, pentru care am zis dupa aceea: pentru ca focul etern al adevarului sa inunde larg constiinta mea, mistuind ceea ce neaga valoarea sa si conturand in icoane clare un sacru sens. Am ramas doar eu in sinea mea atunci. Realitatea aceasta sta ca o punte care leaga trecutul si prezentul de viitor.

*
Prima oara cand mi-a venit in ochi imaginea cu tarmurile, castelul era impresurat de o apa de un albastru fermecator, in cadrul caruia stateau linii drepte, finite si fosforescente. Asa era apa atunci. Era atata puritate!(1991)
*
Intr-un alt context mi-am dat seama ca iesisem dintr-o statuie in absolut. Paseam pe o scoarta noua. Un cer aproape inchegat, o alta realitate. Cum reusesc sa trec in astfel de spatii?(1996)

*
O data, am simtit cum imi tineam in frau desertaciunea; iar intr-un alt moment, cum o apa din mine s-a despartit in doua. Puteam atunci sa merg pe o carare! La putin timp dupa aceea ma chinuiam sa inaintez. Eram intr-o mlastina. Stiam ca de o parte si de alta a ei existau tarmuri. O fotografie alb-negru ma definea. (1997?)

*
Intr-un moment de mare sensibilitate m-am vazut innotand in apa din apropierea castelului cu tarmuri. Cand te gandesti ca inainte de aceasta eram cu tabloul porumbelului si al omului din al doilea plan in mine! Pur si simplu innotam: o mana inainte, o alta inapoi si privind de deasupra in jurul meu alb ca o spuma, in apa verzuie. Era relaxant! (1997)
*
Cu ceva timp in urma m-am visat fiind pe platoul din fata castelului, impresurat de apa, stateam jos, ghemuit ca in pozitia omului din al doilea plan. Nu mai eram in apa!(2003, dec.)
*
In o lume mica, mare trecatori ramanem noi si tot mereu lucruri in sine dispar cu noi sau dupa noi. (1996)
*
Nu demult parca iesisem din granitele mele si eram pe un taram al haosului. Neimplinirea aceea din mine m-a dus, fara sa imi dau seama, in spatiul haosului. Bolovanii aceea care se impungeau continuu, ciocnirile acelea care debusolau si vapaia care a trecut prin mine ca un vartej, dupa care ca din propria cochilie am scos capul pentru ca totul reintrase in normal. (1997?)

*

Pe omul acela singur din mine, care statuse practic pana atunci parca lipit de peretele deasupra caruia privesc, l-am simtit desprinzandu-se si pasind intr-un spatiu, in intunericul care era in preajma lui.
- Ce e sufletule?
- Faptul ca voi avea un suflet al meu!(1997)

*
Poate, datorita tacerii, relativitatea in sine ma ineaca, tragandu-ma spre fund, smintindu-ma. Ideea ca ceva exista, completata de o cunoastere anterioara ma ajuta sa urc treptele coborate, mentinandu-ma in un punct in care inca mai resist in fata tacerii. (1997)
*
Exista un fel de a fi fata de lucruri, un fel frumos de a fi. Tendinta de a zambi mi-a fost edificatoare pentru ca tendintele sunt ajutatoare. “sezi frumos bubico” (2007?)

*
Trebuie sa intrii in pielea povestitorului ca sa vorbesti, altfel nici tu nu esti in stare sa vorbesti despre tine. (2008?)
*
Cu o negaţie te poti elibera de o conştiinţă strâmtorată (prinsă în ghiarele încordate ale unei mâini proprii datorită procesului de autopedeapsă), iradiezi, emani ceva, se instalează liniştea, confortul, plăcerea de a fi. (2008?)
*
Cu o negaţie afirmi ceva şi negând un simbol ce te leagă de un anume lucru în sine afirmi ceea ce vrei să crezi. (2008?)
*
Practic afirmaţia care o aştepţi face să vezi lucrurile ca in momentul acela prim de iradiere, de emanare a ceva, acel ceva să poată fi o persoană cum şi un lucru în sine sau un fapt, aceasta pentru că este vorba de adevăr. (2008 ?)
*
Cum si perceptia unui lucru poate sa induca o amintire, tu ramanand a lua decizia de a pune lucrul respectiv in o pozitie care dupa placerea de moment afirma ceva despre tine si lucrul in sine de care ti-ai amintit. (2008?)
*
Prezenţa ei după ce fusesem supărat pe ea o vreme de câteva zile a fost ca un fel de abur în anumite părţi ale eului meu, care era ca un cerc (am conştientizat ½ cercului). Culoarea cercului era marou cu galben. (2008 ?)
*
Daca zic: “Doamne ajuta” imi sare in fata un bulgare alb de viata si coboara in jos si iese prin maini. (2009?)
*
Privindu-mă din dreapta am înţeles că se roteau continuu, în sensul acelor de ceasornic, astfel încât doar Yang rămânea în sus, ca ceva care se pune, dând senzaţia de luminat, de mare sau de mult, adică de ceea ce este pozitiv şi are greutate.
Yin-ul era numai atunci când priveam în jos. Se vedea ca un fel de bulgăre negru. Când yin s-a rotit invers, s-a rotit până în ochii mei. Atunci Yang nu se putea vedea pe nici o parte. (13.10.2009)
*
da-ul din mine are putere să închidă un cerc, să fac o horă, să vreau o sărbătoare.(2009 ?)
*
În imaginea maronie, am surprins pe mijlocul liniei curbe de la orizont doar un ghemotoc verzui, ca apa de mare, ce mai era, plescăind. (2009 ?)
*
Atunci între două vârfuri de supărare, m-am destins, prin mişcarea valului de apă din bazinul de sticlă cu plafon. Conştiinţa, chip al meu în culori, pe foaie de hârtie unduia pe val, cu faţa în jos. Cam o secundă înainte a fost ca şi cum capul îmi stătea în apa din bazin . Amintirea ce mă lega, ce e de conjuncţia frumos-simbol a stat tot timpul ca întoarsă pe dos. Punct maxim maxim de supărare, imagine în neant: negru cap cu gât de paiaţă din care am privit către cei din ură. (2009 ?)
*
Voinţă tu îmi pari că vii din un perpetuum echivalent. (2009 ?)
*
Dorul de tine a refăcut cercul, a refăcut îmbrăţişarea. Aşa am găsit că tu aveai locul tău în mine!
După schimbul de vorbe, a urmat ca tăria cercului să se simtă, apoi să fie numai înţeleasă, urmând reprezentarea înţelegerii în imagine: noi doi pe drum, în o continuare. (2009 ?)
*
Din hăul suferinţei, la început, nu au venit cuvinte de care să mă sprijin şi nici pentru a scrie. Amintire a urmat ... şi logica ce a demascat: nu putem suferi pentru toate, mai mult decât pentru un singur păcat.
Din hăul suferinţei, scuturându-mi capul, am revenit la viaţă. Desprinsă îmi e conştiinţa, de partea aceia (stanga) ce ţine, e cerc cu un mers liniar (spre dreapta). (2009 ?)
*
Din chin al conştiinţei, s-a zămislit un simbol: imaginea durerii, pe un fundal albastru. Neaşteptare în fapt, atribuindu-mi mie: ochi luminaţi, poftă de viaţă şi un sentiment de golit. (2009 ?)
*
Pe o petala roz a unei flori ma dezvoltam armonic. (2009 ?)
*
Ca si cum se mozoleste mancand din pumnul de negru, care aparuse in vedereai ca o perceptie subacvatica. (2009 ?)
*
Decizia acţiunii: da sau nu, pusa in balanţă ca urmare a unui traseu imaginat, care condiţionează acţiunea, adică apare un: “daca da, atunci”, superstiţionând-o a.i. “da”-ul mă măreşte sau mă micşorează(aşa mă măresc sau mă micşorez pe mine). Superstiţie prin care eu ma reprezint mai mic sau mai mare cu efect asupra acţiunii viitoare. (2009 ?)
*
Este ceva care vine sau care se bagă, probal fiind atrasă, formandu-se condiţionalul. (2009 ?)
*
După ce faci o greşeală nu te mai regăseşti pe scenă, e ca şi cum tu iţi lipsesti, adica tu, ca reflectare a ta ca subiect in tine. Te vezi că eşti, dar undeva pe dinafară. Nu mai eşti centru. (2009?)
*
În conul de umbră al zeiţei din aur, cutia craniană sta pe măsuţa de lângă perete, fără parientalul din dreapta. Privind la activitatea creierului am văzut cum din creier s-a desprins molecula roz.(04.11.2009)
*
Venind din stânga în faţa mea a fost o palmă deschisă în care eram, palmă a unui sfânt sau a Lui Dumnezeu.(06.11.2009)
*
Parca apar de la sine alte capete. E ceva ce tine de un echivalent.(tine de o masca nasterea celorlalte capete) (2010?)
*
Ceea ce sunt ca din aceeaţi gamă: de voci, suflet, fizic sau comportamente de a lungul timpului le intâlneşti oriunde pe Terra te-ai duce şi înnădeşti ura sau prietenia. (2010?)
*
Din norul albastru a venit sa apese balansoarul un toiag, pentru ca eram singur pe balansoar. (2010)
*
Vointa, viata, adica lumina alba ce vine din afara sferei mele, unde salasluieste eul meu, patrunde in sfera mea si ma scoate in fata oglinzii, inaintea celuilalt, pe care il percep )
Astfel ar fi lumina sfera eul celalalt. Intelegerea celuilalt ma face sa-l iubesc, iar eu manifestandu-ma sunt in el si ii sunt mic. (2010?)
*
Până la ilogică, din aparentul nimic ce stă ca o mare liniştită în întuneric a sărit o pată albă la culoare, acolo unde iubirea vine să lipească.(29.04.2010)

*
Există un "a face rău", dar ca ceva ce se închide ca o bilă neagră şi mică. Plasma albă a eului, în pornirea sa, chiar dacă o atinge nu face corp cu ea. În stânga, de jos până sus, ca un dreptunghi pe post de uşă, lumină pe marou, un luminiş pentru "un înainte". (25.05.2010)

*
Fata mea in peretele sferei, ca o masca. Spun din ce vad acolo in lumina galbena. In centru patrate galbene de intensitati diferite cu pete(puncte) negre reliefand lucrurile, formele in miscare. (2010)

*
Pe cat de lunga si lata si viu colorata era imaginea pacatului, s-a facut o prapastie intre encefal si restul creierului. Priveam omul din mine care venea sa treaca mereu de la encefal peste prapastie inainte si imaginea prapastiei imi ramanea in minte si incepusem sa tremur. Dand o foaie inainte nu m-am vazut pe mine, ci L-am vazut pe Iisus. (2010)

*
Sunt in ideea de mine langa o sfera care spune ce sunt. (2010)
*
Planeta mea are scoarta roz cu rosu inchis. (2010)
*
Sunt limpede deasupra si se pune de la sine dinte pe dinte si zambetul e tras spre mine pana aproape de un maxim. (2010?)
*
Sensul normal e sensul acelor de ceasornic. Suferinta = rotire inversa = pata de culoare, o imagine de respingere de ex. maro. Apoi imagine respingatoare cu puncte in miscare(lilieci). Imagine maro catifelat, rotire in sens invers acelor de ceasornic. (2010)
*
Galben cu verde = spirit. (2010)
*
Un loc linistit ma asteapta. (2010?)
*
Vorba mamei si a tatei care scoate eul meu la viata din tablou, din imaginea suferintei. (2010?)
*
Experienta acceptata => imagine pozitiva => stare de bine, a radia. (2010?)
Experienta neacceptata => imagine negativa => stare de rau, disconfort.
*
imaginea buna(albastra) + imaginea desertul = inca nu e muzica, injosit, parere proasta despre mine. (2010?)
*
Iubind

Când după gând e o faptă,
şi "după faptă, răsplată"
şi în negaţie s-ar păşi din o pată
în o pată mai mare cu o labă de urs,
în dreapta stătea gând mut în absolut
parcă întins cu praştia,
aşa că am luat-o în stânga la deal,
unde venind peste mine sfera mea,
auzeam şi simţeam înainte vieţuitoare
şi mă bucuram...
Simţisem şi soarele mai devreme
când se ridicase din mare
şi aşa am ajuns în ochiul peşterii
şi am zărit de acolo
păsări zburând pe deasupra ţărmului.
Şi am urcat mai sus pe ţărm
să privesc spre mare
şi am văzut că aveam capul cu cioc de cuc
dar ţi-am dat voie aşa
şi ai venit cu iubire
în faţa lobului stâng.
Şi am intrat cu tine din smerită smerenie
în lumina albă, ce din peretele sferei
coteşte drept pe o statuie.
Şi ducându-mă cu gând prin bârna unui balansoar,
nisipul s-a întors în perete ca un val.
Şi am văzut că după un timp o faptă a durerii
stă prinsă chimic de ţărm
şi că-n lumină străluce ca aurul
şi apoi stă în strat de nisip,
din care ies fire de iarbă.
Dar unde vorba durerii dădea să iasă
prin urechea stângă
am vorbit şi eu
şi nisipul mişcând deodată
a îngropat sentimentul urât
şi mi-am dat părul pe spate. 29.09.10
*
Pana pe varful nasului a stat un val de tensiune. Imaginea mea era in centru, iar eu ma duceam dupa ea. Intram in o gaura neagra. Normal cand inaintezi iti cad ca niste caramizi, dar mergi inainte. (2010?)
*
Rasul imi pare a fi ciudat, de la o afirmatie eronata. (2010?)
*
Doua puncte in lumina galbena in un mare papuc(sanie) cu botul in stanga. (2010?)
*
Pe platoul superstitiei sa treaca si acum picior de urias.
Sub platoul meu vreau soarele meu, ca eu sa imi fiu centru.
Si stau intr-o liniste unde doar capul piramidei se clatina. (2010?)
*
Scriu ce scrie pana de pe urechea dreapta. 09.11.10
*
Vorba noastra incepe de unde se vede ploaia cazand. 09.11.10
*
Trebuie sa alunec pe sfera in dreapta. “a se da cu fundu pe gheata.”
*
Mormaie ursul in barlog
unde urc si cobor totodata pe tine
Facandu-te scandura.
Eu o iau ca sa bat toaca,
Iar prezenta ta imi intra in ochiul drept
Si unde merg inainte tu treci din dreapta in stanga,
Prin amandoi ochi.

Mergand inainte rotindu-ma in cerc,
fac un tunel.
Prin labirint ai calatorit vreodata ca frunza purtata de vant?
Cat de mult iubesc foaia alba!
Cat de mult imi place ceea ce nu inteleg!

inghitind curba bilei albe si bila cu caolinul din jurul ei, unde cazuse
echilibrandu-ma sub limba
inca ma doare coltul de sus dinspre mine al ramei oglinzii
Da sa ma rupa gandul ca…, subtiindu-ma la mijloc. Probabil asa ma aseman cu o clepsidra. Am spus atunci ultimul lucru cu jumatate de gura si acuma sta /
De ceva timp eu eram OI_ si /O, insa de ieri vedeam pe ceilalti prin O-ul din OI_ iar azi cand ziceam proiectia valului pe pamant e drumul S facut prin oglinda I ca un slalom, iata vad ca la cum ma ajuti ma sprijin pe tine /O.
Perversitatea mea o inteleg: inmuierea lui O din OI_, O trecand prin oglinda pe linie.(“O” devine aluat)
Linia pentru mine este si drum, patrafir dar si masa cat si pat. Si ma gandesc la Cina cea de taina.
Astfel drumul perversitatii se vede perpendicular pe drumul meu “inainte”, pentru ca eu rup (din aluatul) din dreapta oglinzii si pun inainte ca sa pasesc.
Exista o scara verticala pe care o stim cu toti, dar exista si una orizontala. Am pipait cu piciorul o coarda, care era o treapta de pe scara orizontala. Cand ai de a face cu multa lume, scara orizontala este enorm de lunga si se vede pe o curba. Si asa ai sa vezi altfel pestera. Asta este scara orizontului: maxilarul de jos, iar capul e tinut in sus.
Exista lacrimi ce pica din ochi si exista lacrimi mari cat noi, una langa alta in lupta noastra, aici pe pamant.
In lumina cunoasterii ma mirui cu mir din drum, punand din _ pe O din OI_
Credinta care apare cand stau pe granita intre ce este si ce zic ma dispera. Doamne ajuta-ma!
Am spus o data Doamne ajuta si mi-a sarit un bulgare de lumina pe fata si a intrat prin mine, iesind prin maini.
Amintirea de tine oare a facut sa dispara perceptia mea, ca atunci cand suferind ma vedeam ca o sfera alba ce se invarte si in care era o culoare a durerii, ca o frunza intr-un glob? Dupa un timp de undeva din dreapta din “cosmos” a aparut(din amintire) o culoare asemanatoare, care a smuls culoarea mea din cap. Cand cele doua “culori” s-au intalnit au disparut. 2010
*
“S” in susul oglinzii din varful tasniturii oblice a cuvantului rau I/. A improsca rautate pe imaginea sferei din dreapta sus.
A te rezema pe ceilalti pacatosi.
OI_ si Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie pacatosului.
Pun stele in oul O bucurandu-ma, dupa ce ti-am spus ce ma supara.
Suparat pe tine te duci in o gaura neagra proprie?! Cioburile mele pe oul O al meu=gaura neagra. Pana pe varful nasului a stat un val de tensiune. Imaginea mea era in centru, iar eu ma duceam dupa ea. Intram in o gaura neagra. Normal cand inaintezi iti cad pe parientali ca niste caramizi, dar mergi inainte.
Lipirea ochilor pe O
Ariciul suferintei. Cand nu iti convine nu calci pe bolovani caramizii, ci pe umflaturi in apa, basici.
Nu o puteam iubi, din cauza jumatatii de sfera alba ce am avut-o in ochi.
Sensul imaginii de buna amintire este invers acelor de ceasornic.
Gardul lipit in gura pesterii de ura?!, de suparare? Si ies si fac un S prin oglinda
Vad crucea in gura pesterii.
)pestera )craniul = doi pereti
( ) peretii pesterii
Punctele suferintei pe craniu . . si coarnele animalelor (ideea populara de drac cu coarne).
>OI_ cuvinte intra prin ureche si le potrivesc cu cele de la inceput.
I8I a fi ca mama si tata.
I) Un inainte dat de suflul vantului frunzei.
“Gandirea si procesul digestiv sunt asemanatoare”.
In spunerea ta iei marile simboluri.
Palpaietoarea gandire de rau. Vreau spatiu pentru imbratisare.
Constiinta naturii, care nu se rupe usor, fapt pentru care sunt lucrurile.
8 este gandirea.
00 intrepatrunse ???????
Salutul/forma de salut e importanta.
Gandesc ) dar vad venind un vant ( Rezulta eul planeta si gravitatia.

Vointa, viata, adica lumina alba ce vine din afara sferei mele, unde salasluieste eul meu, patrunde in sfera mea si ma scoate in fata oglinzii, inaintea celuilalt, pe care il percep )
Astfel ar fi lumina sfera eul celalalt. Intelegerea celuilalt ma face sa-l iubesc, iar eu manifestandu-ma sunt in el si ii sunt mic. (24.12.10)

Cand suferinta atinge doua capete atunci se desprinde o lacrima.

Trag la somn si ma vad langa aluatul din care rup sa pun inainte ca sa pasesc. 2010
*
Chipul meu langa aluat(rotundul chipului si ochii si lumina-caldura aluatului din care rup), aluatul vazut dublu = vederea gainii pe jumatate ce era iesita din oglinda.(sania-vehicolul timpului, cu cele doua puncte si lumina galbena- eul meu, bucuria de a fi impreuna = o emanand, smerenie a mea si a fratelui Roka = ca doua puncte. 2010
*
Fapta mea = triunghi din ou prin oglinda in cosmos si apoi sus la oglinda in fata ei. Acolo capul mei ca o sfera neagra. Merg asa cu bucuriile tinute sus langa “gat”. 2010
*
Plangeam venind inapoi pe cerc, din soare in limba ce intoarce, lasand curata oala cu ale sale toarte. (2011)

*
Acuma traiesc in stanga pictura ei de fata, cu parul negru si haine rosii, sau vad pornindu-mi ochiu in dreapta pe calea de pe un lan cu flori. Iar pe piciorul stang de cosmos vad fluture ca urca…Si in dreapta am calea de pe lanul cu flori. (2011?)

*
ce mult inseamna sa ai imaginea celuilalt frate!
Ce liniste cand ne stim asa!
Si am vazut o poza cu o fantana arteziana
Ce m-a facut sa ma gandesc la o fantana arteziana
ce statea in cupa craniului meu
Si mi-am zis uite ca plang invers Y.
Si tu mi-ai zis ca mult mai bun e cand iti plangi pacatele
Si ti-am trimis in noapte betisoare, scotandu-le pe gura
si te astept sa spui
iar tu ai zis sa-mi iau duhovnic. 2011
*
Imi lipsesti sub gatul meu. 2011?
*
Sunt stoluri, stoluri, ce vin ca norii. Inteleg dupa ecou. Credeam ca s-a rupt zidul. (2011?)
*
Doua tipuri de torpile:
Torpila din imaginea pacatului vine catre mine daca nu l-am marturisit bine.
Torpila vine peste mine ca sa loveasca in o imagine construita din teama sau din o rautate care nu vreau sa o am. Bumul acesta de foc rosu vine intr-o viteza fantastica peste ceea ce sunt tintind o imagine tocmai creata.Inteleg ca si aici crezul este tinut de piatra din coltul urechii drepte. Sunetul bumului ce vine din stanga se aude in urechea dreapta si este ca sunetul dat de scuturarea unei columne din “z”-uri.
Buumul aruncat de mine inainte, ca ceva de bine, neavand o tinta exacta, deasupra torpilei de foc. (2011?)
*
Trecand pragul suferintei, am ajuns pana spre capatul tunelului, unde in luminisul de acolo ma astepta calul, care urma sa fiu eu. (2011)
*
Datorita suferintei nu am ramas sa ma turtesc sub curba ce inchide vorba, m-am curs in un punct(schimbarea centrului). (2011)
*
Te prind cu limba de cameleon, pe tine, statuieta de aur cu parul in soare, cand iti vorbesc in pestera, acum dupa ce te-am vazut prin ochiul meu drept. Vorbisem mai inainte in sinea mea, ca tine, pe cand erai in o eclipsa de luna, sau pe cand tu venind ca un soare te rupeai din petale. (2011)
*
Tu esti pasarea de pe chipul meu ce aduce zumzet in luminisul din padurea mea. (2011)
*
A ma ruga inseamna interiorizare cu rugaciune, prin care ajung inaintea mea in unghiul de lumina alba al vietii si spun: "vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant." (2011)
*
Cand gandesti de rau cazi cu spatele in interiorul sferei cenusii. (2011?)
*
Ma faci sa ma duc bila in o curba galbena pana la tigare, unde ma opresc, dar apoi vad zambet ca de soare si in ochi lumina, viata sa o traiesc. (2011)
*
Tu ceea ce venind in lume te scurgi in o vorba lasand privirii celuilalt un nisip nivelat. (lu Aura Ci 2011)
*
Zborul e din amintire. (2011)
*
Acum iesi continuu din pieptul meu si vad imaginea ta in dreapta sus, in gandul meu. (lu Aura Ci 2011)
*
Si iata vii pe curba vorbei mele mai mult ca mine, pana in picioare, dupa ce am vorbit cu tine (Si am vazut intr-o inchipuire peretii unor cani.) (lu Aura Ci2011)
*
Nu cred in scurgerea(raul ) dupa lipire a doua sfere )|( .
*
Am revenit la mine(din afara prin stanga, sub obrazul din stanga) unde ma stiam si calul a deschis narile si a dat cu copita in pamant.
Am revenit la mine(din afara prin stanga, sub obrazul din stanga) din gandul meu si am vazut cum trageam ca un cal, din greu. (2011)
*
Cand gandul nu vine, e liniste, ma uit in urma, ies din mine. Pe cercurile albe ale gandirii nu este calul, doar eu langa oiste si caruta, ma vad. (2011)
*
In taina vietii, dau la o parte toate cuvintele mele, de pe masa si pastrez doar cuvantul taina. (2011?)
*
De puhoiul durerii ne facem plati inainte sa vina peste noi, atribuindu-ne o vina mai mare. (2011?)
*
Ma duc in stanga si ispita vine prin dreapta, intrand in urechea dreapta. Venirea ispitei in o traiectorie, avand glas si intotdeauna pentru a ma incrimina. Ispita vine sa dea cu toporul in celalalt care este parte din mine, ca eu sa dau incolo, insa de departe se vede reactia mea fata de celalalt care este parte din mine. Un glonte “eu si el minusculi” se duce in platoul pe care eram, eu nefiind pe platou. Curba mica a ispitei, glasul cu deschiderea ochiului, toporul ispitei care vine si taie din mine, eu in imagine marita, datul meu inapoi, eu in o lumina alba, moment in care glontul pleaca din mine in acelasi punct unde eram pe platou si apoi ricoseaza in neant. Concluzie speculativa: potrivirea a facut sa vin in ispita. (2011)
*
Cand nu vreau vine ca o cometa in fata a ceea ce sunt cu celalalt parte in mine, se face loc intre mine si celalalt, se schimba in om negru repede si fara sa imi dau seama il ia la subrat in un mod aparent prietenos pe celalalt, care este in mine, ca sa porneasca pe cale, cu mine si cu celalalt care este in mine. Am vederea de din afara, din spatele lor: a mea, a omului negru, a celuilalt din mine, insa eu fiind in afara in lumina alba(perceputa). Deci, a nu vrea pe celalalt duce la aparitia omului negru si la iesirea mea din mine. (2011)
*
Muta “cometa” s-a ciocnit cu mine cand am dat sa mint, cand vorbind in sinea mea cu cineva despre mine, am dat sa ascund despre mine. Din ciocnirea cu mine, “cometa” mi-a luat imaginea si mi-a tinut-o ca ingropata. Unde ma roteam, am inteles ca daca nu am imagine sunt ca un sarpe fara cap. Tacerea acum era la mine. Desenand forma lasata de ciocnirea “cometei” cu mine am dat sa o compar cu partea de sus din simbolul clasic al inimii. Este prima forma in care am dat sa ma incred, poate unde ma iubeam.
Ca intr-o ordine au venit in gandire: o noua intelegere despre mine, incarcarea cu mine, implinirea visului, pofta de chiftea. (2011)
*
Rad catre celalalt din masca rasului. Celalalt fiind o imagine. eu, masca rasului, imaginea celuilalt. (2011)
*
Ma chinui unde peste cercul meu roz vine furtuna din eruptia solara.
Stavila a cazut, separandu-ma. Cat am trecut am fost chinuit.
Adevarata stavila este spovedania. (2011)
*
Ochii mi i-am şters cu cârpa care m-a omorât.

Dupa rugaciunea isihastă,
In stânga, mâinile-mi albe în albul vieţii îmi cântă. (2011)

*
Eram inapoi, imi eram centru.
Stateam ca un tepus, ca o umbra, ca un om in costum.
Venisem din un gand chinuitor, pe o curba alba, din dreapta in stanga _(orizontul pe care stau) –(orizontul gandului chinuitor).
Dupa un timp am vazut cum o mana a eliberat o minge alba(probabil sufletul), insa am vazut o planeta de lut, care fusese si ea eliberata si care s-a dus tot in stanga, in neantul gri, la un unghi de 45 sau 90 de grade fata de directia mingii albe. Am urmat planeta.
Acesta sunt eu, urmandu-mi planeta. Am in ochi doua monede de lut. Am doua picioare de cal.
Aplec urechile, sunt desfundat, traiesc viata, pot iubi. (2011)
*
-) a venit ca un roi in perete, a venit prin fata mea. Cand suferinta(cu mine ?) s-a retras in stanga, am vazut un con de lumina alba care s-a retras. Ultimul punct care s-a vazut era ca si cum puteam sa il prind cu doua degete. Apoi de sus in jos / a coborat un con de lumina pe capul meu. Perpendicularitatea naturala. (2011)
*

Vorbeai cu mine si am vazut doua bete batand in emisfere si am vazut batand doua bete in o toba,
Si cu cantecul tobei am vazut cum renasc. Alunec pe sprancene, ridicandu-ma. (2011)
*
Pe drumul spre casa am inteles cum imi dau singur sa mananc “aluat” si despre necesitatea legii infaptuite de Mantuitorul nostru: “cand va rugati … painea noastra cea de toate zilele/ cea spre fiinta…”, “Luati, mancati, Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor”.
Dupa marturisirea nimicniciei mele unei persoane in care ma incred am “gustat” inca o data din acea atingere cu Sfantul Disc de catre preot la Sfanta Liturghie, atunci cand noi facem calea imparateasca, iar preotii trec cu Sfintele Daruri.
Spunand sunt in afara sferei, iar drumul meu e sferoidal(circular). 07.08.2011
*
din lumina alba se ia paine pentru a se frange credinciosilor.
palpairea rautatii mele este cand eu sunt fara de lumina si fara de intuneric.
viata este, adica viata este in afara mea, caci nu sunt eu viata.
ne bucuram de capul bucuriei(sau de simbol).
capul barbatului este Hristos, capul femeii este barbatul si Hristos este capul Bisericii.
bucuria este pentru iesirea din noi.
ma bucur pentru cei care sunt prilej de bucurie, caci sunt prilej de bucurie si impartasanie. asa este si Mantuitorul nostru: venind la noi S-a facut om, aducand pentru noi prilej de bucurie si impartasanie. 13.08.11
*
Viata trebuie traita la o intensitate. A fi inseamna a manca. Sa iei pentru tine ceea ce e bun. “Alipiti-va de ceea ce este bun” Prin rugaciunea ta catre Dumnezeu, Il faci sa salasluiasca intru tine si vei privi si primi lucrurile altfel. “ale Tale dintru ale Tale, Tie-Iti aducem de toate si pentru toate.”
“beti dintru Acesta. Acesta este sangele Meu, care se varsa pentru voi, spre iertarea pacatelor.” Mancarea se transforma in sange.
Gandul apare cand sunt ochii deschisi. A contempla inseamna a privi. A gandi sau a te gandi la ceva inseamna a contempla. A se pune gand rau sau a pune gand rau inseamna tot o contemplare.
“Privegheati si va rugati.” Contemplarea cu rugaciune este priveghere. Intelegandu-l pe celalalt credincios, care este cu trairea lui si cu problemele lui, il voi contempla si ma voi ruga pentru el, priveghind astfel si pentru celalalt.
Pentru a intelege nu trebuie doar a privi. Vedem lucrurile intr-o intelegere unde credem sau le vedem intr-o vointa de a gandi sau intr-un gand(in un mod preconceput) etc. Omul trebuie sa creada in un fel. Intelegerea lucrurilor aduce liniste, aduce reprezentare. Superstitia este la fel de puternica ca si credinta. In intelegerea lucrurilor este parerea de rau unde nu am facut. In apusul bucuriei sunt intelegerea lucrurilor si parerea de rau pentru bucurie. 15.08.11
*
Gandirea este cand exista in noi un cer si un pamant si ne invartim in un cerc: cer-pamant-cer si inaintam in un tunel, iar noi, credinciosii vrem sa ramana sfant numele Tatalui ceresc spunand: “Tatal nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau”.
Doamne, da-mi sa am viata, pentru a fi cu iubitorii de Tine laolalta, este cererea mea. Interiorizarea cu rugaciunea ma face astfel sa ajung inaintea mea prin tunel si ma vad inaintea mea in unghiul de lumina alba a vietii. Si atunci spun firesc: “Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.”
Din dreapta, adica din cosmosul meu, iau din aluatul meu si pun inainte pe drumul pe care pasesc. “painea noastra cea spre fiinta, da-ne- o noua astazi.”
“Milostiv fii mie pacatosului, caci noi crestinii iertam gresitilor nostrii, pentru bucuria si impartasirea noastra.”
Milostiv fii noua credinciosilor si ne iarta noua greselile noastre ca sa nu ne duci pe noi in ispita “si ne izbaveste de cel rau, ca a Ta Sfanta Treime este Imparatia si puterea si slava”, iar noi credinciosii, din nevrednicia noastra ne vom impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului nostru, Care S-a facut Om pentru noi. 18.08.11
*
“Prieteni-amici” (mi-a spus): calul mi s-a oprit in IIII nimicul alb-gri, iar eu eram in aer cu pelerina. Suferinta este datorita fondului. Alternanta aer-cosmos mi-a adus suferinta. Fondul din alternanta real si imaginar aduce suferinta. (2011)
*
Cand creierul nu viseaza informatia trece din o emisfera in alta ca si cum ar bate un clopot. Cand creierul viseaza informatia ramane doar in o emisfera(probabil emisfera dreapta). Acum are loc dedublarea. La iesirea din vis se revine la eu, care ramane in vis. Creierul se comporta ca un om beat atunci cand viseaza. Cei care sunt betivi, sunt betivi unde creierul lor vrea sa viseze. Vorba in vis aduce excitatia? (2011)
*
Impresie intoarsa = perversitatea ? (decembrie 2011)
*
Repetarea care nu este buna, adica nu este bine sa cauti sa iti faci un obicei in a te mai naste odata pentru ca ajungi sa te mai nasti odata pentru ca ajungi sa dai insemnatate unor lucruri exact care nu vrei sa aiba insemnatate pentru ca este ilogic. (2011)
*
Drumul ce vine e lung, trece de mine, iar drumul ce pleaca e scurt. Sunt drumuri etajate = incerc sa mimez stiind despre placerea de a fi. Si astfel bate un vant in dreapta, un vant cosmic si trebuie sa ii rezist in timp ce inaintez. (2012)
*
Ochiul femininului la bărbat se uită de sus in clepsidră prin gât < (imaginar) ce vede trece in imaginar (rămâne in imaginar).
Ea strâmbă din mâini şi îi spune sincer “nu ştiu”, parcă e in oul de ieri(nu se apără). Cealaltă îi dansează pe “twist again”. E mută natura cu noi, e mută. Vorbeşte doar în fiinţele ei. Rămâne cu sine în imaginar(în situaţie).
Timpul ce trece ne tine faramitati. (2012)
*
Mai inainte sa muscati din fruct,
Cap mare de sarpe a injectat in sfera vointei voastre duh.
Mai inainte sa muscati din fruct,
Ati muscat fruct si ati mestecat in partea dreapta. (2012)
*
Să beau acuma lumea din bol negru in răcnetul cerbului!
Nu m-am ferit de perversitatea momentului. Ce bine e să fim pregătiţi cu mâinile pentru inchinare!
Conştiinţa privea la ceea ce nu imi mai eram, fără sa poată să mă ajute, desi nu eram pervers. A fost ceva cu “daca … atunci il fut“. Era o minciuna, un fals si uz de fals. M-a ajutat faptul că ceea ce făcusem era lipsit de sens. Sensul il da “a vrea” sau iubirea m-am întrebat.
Unde nu îmi mai eram sfera voinţei se oprise. Prin cotloane, in intuneric, a venit să mă adulmece un leu de mare. Nu mai ştiu dacă a venit în(prin) stânga sau în dreapta. Era adevărat doar faptul că am gândit pervers.
Remus stătea pe scaun. Stelica mânca. M-am bucurat pentru ei. Trebuia sa scap din starea aceea in care eram. Mi-am zis intenţia trebuie cântată, deci să cânt. Da, da, mi-au zis în stânga doi pui de leu de mare.
Mai tarziu eram in stânga, jos, ţineam uşa cu piciorul, să nu o deschidă acuzatorii. Ţineam piciorul în uşă, ca dacă vor da să intre, să le stea piciorul ca osul in gura de câine.
Cu perversitatea ieşisem din graniţa mea. Acum mă fărâmam cu degetul. Mâhnirea face să mă picur în mine, nu e aşa? Problema face ca eu să mă vindec de o astfel de suferinţă, să pun iubire pe val, ca o terminaţie a conjugării verbelor. “Sexul” este oricum şi pe alt plan. Partea aceea de perversitate, care nu imi place face ca eu să mă cobor. Jocul domino are astfel un sens.
Am gustat apoi compot de caise si o felie de ananas.
Pe “a vrea” l-am văzut împărţit pentru “dacă” şi pentru “atunci”. Eu eram doar amintirea mea in sfera alba. Tot ceea ce am înţeles a fost că iubirea este inainte de “a vrea”. (2012)
*
Din stanga deschid gura ca un baubau si inghit “albul” ce este(traducerea comestibila?), incet incet.
*
Ma trag pe nas. Cu ochiul in dreapta incerc sa imi vin cer. Cant in “mmm” pe nas si “na na na” pe gura. Cant “sa fie”(piciorul drept). Nana narnana nana(trosnesc din deget). Sunetul cantecului imi ajunge mai sus decat coada de sarpe. Muzica porneste un val in dreapta ww->
*
Inapoi la hamac

Unghiul care mi-a intersectat cercul acum are latura mea mai mica, iar pe inorogul meu de ieri si astazi l-am vazut cand a zburat din nou cu ea.
- Va fi un voiaj lung, imi spuse comandantul.
Pe comandant de abia acum l-am inteles de ce poarta barba si pipa. E un chip intre chipuri. E chipul omului singuratic.
De la mal ni s-a dat o parama. O va trage cadetul cantand: este da, este da, este da ...
- Se va lansa motorul intre cercul "da" si "sa nu", imi vorbise pe limba lui din nou comandantul.
Vom pleca intr-un inainte frumos din cercul acesta negru-albastru. (2012)
*
Gura plansului a iesit in fata gurii mele ca sa plang era in norul unui gand.
Gura rasului ma da pe spate, la 90 de grade. (2012)
*
Iubirea fata de celalalt il scoate chip “O” inaintea mea(in vointa mea).
Chipul este Imparatul locului. Se ridica ca un perete(in dreapta?).

M-am inaltat cu chipul celuilalt in dreapta, la rasarit de soare.

Mi s-a ridicat linistea in picioare sa alunec spre tine.

Odata ce are loc comparatia ca o simtire a doua suprapuneri apare gandirea.
Gandul se intinde mare si alb ca eu sa ma cobor in povestea ireala a lui.
In muzica horei intra si gandul in cercul vertical tinand ceva(un obiect real/ireal) de mana.
Cand nu e muzica horei gandul se intoarce in sine(se roteste) inainte sa intre prin cerc si arata cu degetul spre obiect.

Gandul iese din stanga jos, aparent din inima, datorita vorbei ce o am. In drumul sau gandul albeste constiinta care nu se vede si va trece in celalat plan in continuare, ca un nor vertical.

Din negru abis dumnezeesc ma duc pe val de argint spre propria planeta (sentimentul de sine).

Mai naste-Te Doamne cu mine in stanga(emisfera stanga).

“tu zici” apare din suprapunerea lucrurilor.

Am spus: Doamne si m-am smuls din locul unde eram, ducandu-ma in Domnul. A fost zgomotul smulgerii eului inaintea neantului.

Vorba ce vine este in varf de linie si o inchide o curba.

Gustul vine din dreapta langa imagine ca degetele la inchinaciune.
(2012)
*
Viata m-a cusut cu ata. Si atat.
Si caini lupi, mari, m-au mirosit.

Varul a plecat la oras, sa se intalneasca.
Si am plecat si eu din casa buniceasca.
Si am ajuns in lumea fara suflet, la oraş.
Si am stat sa astept un tip, la cum mi-a spus varutu,
Un tip ce poate ar avea sa imi spuna despre o ea.

Iar cum trecea-napoi varutu, eu i-am spus:
- Ia-mi sticla aproape goala si arunco, de te intorci-napoi la casa buniceasca.
- Nu o iau, arunco la cosul de gunoi. (2012)

*
solutia: potir cu paine si vin pentru impartasanie in loc de "dumicati in ciorba".
detaliile: cand sunt pe curba "nu vreau"(nu stiu sa spun altfel acum.) si platoul gandirii e cer deasupra sentimentului de sine si exista greutatea de a traversa prin sentimentul de sine doar datorita unui slogan: "am pacatuit" in lipsa unor pacate concrete de spus, slogan care sare ca din o trambulina atunci cand curba strabate sentimentul de sine, iar prima reprezentare comestibila a platoului de gandire e dumicati in ciorba. (2012)

*
strunfita si piticul danseaza mult in noapte. am dedus ca asa traiesc ei viata. cand au dansat prima data din noapte pana in zori sa vedeti ce dialog am surprins intre cei doi cand oprindu-se din dans s-au pus sa admire rasaritul soarelui:
- cred ca te-ai indragostit de mine, i-a spus strunfita.
- Da, caci unde dragoste nu e, nimic nu e; nici dans nu e nici soare nu-i. (2012)
*
Merg cu inorogul pe nisip, in preajma copacului, a spiritului. de as putea inghiti soarele as scapa de singuratate. (2012)
*
Piticul a plecat aseara bucuros ca a fost la mine. era un batranel de talie mijlocie destul de gras cu barba gri si de un cot si ciupilica avea pe cap. Primeste-l cum se cuvine de cate ori vrea sa poposeasca in casa bucuriei si a fericirii mele tu. (lui nico)03.07.12
*
In timpul liturghiei raul ma batea peste obraz ca eu sa zic ca sunt cel rau. Apoi sentimentul de sine de abia l-am mai avut. (2012)
*
Ce vreau sa fiu fata sau baiat? Am zis baiat si mi s-au desfasat picioarele si am fost liber in pantecele mamei. (2012)
*
Pe când ai început ca să lucrezi la chip te-a luat bătrânul alb de umeri să te bage în pieptul meu ca să te port bob mare de muştar.(lui Nico) (2012)
*
sufletul alb mi-a saltat in piept te-a pupat.
sunt feciorul cu glasul izvorului alb. (2012)
*
Cine se mai bucura de nimic pe lumea aceasta mergand la pas in haine albe a vremurilor vechi spre cosmosul pleiada! (2012)

*
Ziua îşi scoate lumina din burta. (10.05.2013)
*
Se pierd in noapte gânduri. Se înghit. Sunt în gura mea cât casa de mari până ce liniştea se pune în locul lor. Uitarea e goala şi nu le mai ţin minte. Mai rămâne o formă geometrică ascuţită si sunt acolo închise în emisfera dreapta a creierului meu. Îmi frec barba. Sunt gânditor din nou.
Gânduri ca scenarii ce vin si ca o sanie alunecă un pic ca pe zăpadă.
Sunt curbe şi curbe şi curbe ce îmi trec prin minte, ce le fac.
Superstiţia coboară ca o învăluire. 19.03.2014

*
Se intâlnise fapta(in stanga) cu subiectul(in dreapta) si norul de vrajă ieşise in dreapta din oglinda magică.08.10.14
Cand mintea e in norul vrajei fac vraja. 09.10.14

*
Numai in lumina alba exista smerenie. Cand esti iesit din tine dai raului pe toata lumea.
Cand esti depresiv se evidentiaza punctul de referinta si iesirea gandirii "tu zici" spre dreapta. ("tu zici" are legatura cu a fi si iese in neant vazanduse mic, ca un platou alb-oval.) Starea de bine, de plin apare dupa reprezentarea gandirii "tu zici" urmand o autoreprezentare: trup de sarpe marou (in experienta mea). 17.04.15
*
Seara, dupa spovedanie am vazut inaintea mea multe capete. Erau pacatele nemarturisite. (10.04.15)
*
"Limbajul imaginează şi imaginarul vorbeşte." Bachelard
Despre faptul ca limbajul imagineaza:
Cobor in maxilarul de jos(gard=umanitatea) de pe curba ce-mi inchide vorba si văd o imagine. Am reprezentarea aceasta si pot sa spun ca imaginea este un triunghi nu un patrulater.

Nu mai stiu ce au insemnat pentru mine cuvintele generice. Am o expresie(si reprezentare): eul meu negru in tabloul gol al cuvantului generic. Deci cuvantul generic e in un tablou, nu in o imagine. Intre imagine si tablou e o diferenta.

De asemenea, mai am o reprezentare: vin si plang in fata cuvantului, facand o curba. Aici cuvantul e o imagine alba.

Despre imagine pot sa zic ca sentimentul urca, creaza imaginea; imaginea e adusa de gand; in o cunoastere la inceput e imaginea.

Vorba, cuvintele sunt de la inceput.

Despre faptul ca imaginarul vorbeste:
Cazul I: cunoastere in stanga (spre exemplu: sfera iubirii pe val), imaginarul e central si „tu zici” in dreapta. „tu zici” poate fi vorba (“că este”), poate fi un subiect, poate fi o imagine. In „tu zici” e viata.
Cazul II: cand e cunoastere fara cuvant nu pot sa spun ce am aflat. 2015
*
eul, constiinta s-au dus in stanga, in afara a ceea ce a fost spovedanie, care s-a dus in dreapta (in cosmos?). Cand ating cu vorba "spovedania", fiind dedesuptul ei, scot un chiot de durere. Am chiuitul in urechi. Emotie in dreapta sus...Imi lipseste platoul din fata al gandirii. Am obsesia unui pacat. 14.07.15

Postat 14:13 pe 12.11.2015
in Evanghelii un ucenic spunea: am gasit pe Mesia. ieri, vazandu-te pe fb am zis: am gasit bucuria. si toate zilele se duc in acel ieri.
pana acum stiam ca cei mai simpatici oameni de pe lume sunt negrii de pe Insulele Capul Verde, din Atlantic. la tine am vazut ieri ca esti o intrupare a simpatiei si a bucuriei. ai o delicatete. parintele Dumitru Staniloaie spunea ca sfintenia trebuie sa fie intruparea delicatetii.
nu as vrea sa mai fi dezamagita de tine, dupa cum mi-ai spus. consider ca de fapt tu traiesti mult taina. in cartea mea "marturisiri" spun ca in taina vietii dau la o parte toate cuvintele mele de pe masa (planul orizontal) si pastrez doar cuvantul taina. sau de asemenea spun cat de mult iubesc foaia alba. da, foaia alba e minunata. o data am vazut cum din foaie alba zboara un eu, in dreapta.
sa nu crezi ca daca nu esti mai ganditoare nu esti matura.
odata ce are loc comparatia ca o simtire a doua suprapuneri de cercuri apare gandirea. deci gandirea este un fel de forma de 8 in plan orizontal.
cand sunt in mine ma reprezint in plan orizontal. cand sunt in afara mea ma reprezint in plan vertical.
bucuria e o imagine a gândirii 8 în plan vertical. bucuria este pentru iesirea din noi.
nu stiu cum se transforma cercurile gandirii in platouri ovale ale gandirii, care sunt platoul masculin si feminin. acestea sunt continui, se insiruie, ca un lantisor. fara ele nu pot sa imi fiu.
femininul are legatura cu planul orizontal. masculinul are legatura cu planul vertical. sunt mai ganditor ca parintele Dumitru Staniloaie si deci gandirea mea are legatura cu femininul, iar la tine unde esti mai mult bucuroasa, bucuria are legatura cu masculinul.
eu ma bucur si traiesc taina si prin reprezentari, care tin o secunda doua. sunt imagini sau pelicule, uneori insotite de cuvinte, ca un dicteu automat, ceea ce inseamna suprarealism.
tu ai gandirea sfintilor: bucuria. si copiii o au. Stii ca Mantuitorul spunea ca trebuie sa fim precum copiii. si eu am bucuria aceasta. am perceput vietuitoare atat in afara cat si in sinea mea, ca simbol. ne bucuram de capul bucuriei sau de simbol. 25.10.15
*
am avut lupte "metafizice" cu "raul" din care am iesit biruitor. totusi am dedus odata ca propria constiinta ar fi responsabila de rautate. dupa ce am biruit-o, desconspirand-o (caci statea in spatele propriei mele imagini) s-a dus undeva unde s-a divizat in mai multe cercuri-entitati ale raului.
o alta problema care mi-a pricinuit "raul" ar fi aceea a pierderii sentimentului de sine. daca nu avem sentimentul de sine vorba devine incoerenta.
“raul” se foloseste de vointa noastra, care este undeva in stanga.

*
sa iti spun un secret: inaintevederea sau reprezentarile m-au facut sa aduc "argumente" in privinta trairii ortodoxiei (de exemplu: cunoaşterea umanului e înaintea mea ca un bol; Fericirea e în ochiul drept. E cosmică; cu gândul la Tine, Doamne, gândul trece ca prin un lemn de icoană; cizme poleite cu aur pentru timpul între spovedanii; după ce faci o greşeală nu te mai regăseşti pe scenă, e ca şi cum tu îti lipseşti, adică tu ca reflectare a ta, ca subiect în tine. Te vezi ca eşti, dar undeva pe dinafară. Numai eşti centru; nu vreau să trăiesc suferind. Ochi frumoşi aşteaptă o suferinţă; de puhoiul durerii ne facem plaţi înainte sa vină peste noi, atribuindu-ne o vină mai mare.), dar m-au facut sa iubesc si sporturile: bobul, tenisul de camp, gimnastica la sol si pe barna, hocheiul pe gheata, baschetul. 29.10.15
*
Acum ti-ai pus poza delicatetii pe fb, ca profil, ca suflet (ochii ti se incarca din exterior: ai chip) si traiesti ca fundal: eul naturii (pisica). Vor urma simboluri si sarbatori. Va urma vinul impartasaniei. Fundalul este ceea ce zici. Chipul tau este fundalul tabloului (eul pisicii). Chipul e in sentimentul de sine. Acum e muzica. Muzica da drumul la abur. Muzica te ridica in chip. În muzica horei intră şi gândul în cercul vertical ţinând ceva (un obiect real/ireal) de mână.
Când nu e muzica horei, gândul se întoarce în sine înainte să intre prin cerc şi arată cu degetul spre obiect. Eul ce vine, al tau, devine obiect iar gândul devine subiect. Asa cred ca erai inainte: traiai in tine ca obiect, nu ca subiect. 30.10.15
*
natura vorbeste prin noi.

de multe ori in mental evenimentele se petrec cu o viteza mare.

zic despre mine ca am cateodata o gandire microscopica, o gandire inceata prin care capturez imagini si pelicule. acestea le vad doar pentru o secunda doua. bine, sunt cazuri cand efectiv imi reprezint ceva, cand reprezentarea vine singura, de la sine.

in vorba noastra folosim "reprezentari". ai vazut, mai sus am dat un citat din tine.
exista in mentalitatea populara expresii pe care le folosim ca atare, care sunt tot reprezentari sau sentimente:"i s-a pus pata", ”ţi-au venit boii acasă”, "e in limba dupa ea", "e cu capsa pusa", “a se da pe brazda”, “a o baga pe maneca”, “a dat-o in bara.”, “cu sacii in caruta.”, “poti sa faci bors”, “a fi varza”, etc.

din reprezentarile mele despre feminin am ajuns sa inteleg existenta unor povesti internationale. astfel am avut ca traducere a femininului: fata cu par negru si haine rosii, dar si scufita (deci ar fi vorba de personajul scufita rosie), de pantoful cenuseresei (am spus: culoarea roz a zilei in pantoful ei drept.), despre zeita de aur sau statueta de aur cu parul in soare, despre fata-printesa.
de asemenea, cand am avut ultima amica 2012-2014 am avut ca reprezentare piticul din povestea albei ca zapada: piticul a plecat aseara bucuros ca a fost la mine. era un batranel de talie mijlocie destul de gras cu barba gri si de un cot si ciupilica avea pe cap... 01.11.15
din ce am rasfoit despre Pateric si Filocalia, pot spune ca se pune accent pe reprezentare.
despre reprezentare spuneam: prin reprezentari sunt inaintea mea, ca un lucru in sine (un patrat in intuneric).09.07.15
parintele Dumitru Staniloaie spunea ca Filocalia inseamna depasirea egoismului. deci prin reprezentare depasim egoismul.
*
A zis Dumnezeu in Decalog sa nu avem alti dumnezei afara de El. Si evreii tot s-au inchinat la chipuri cioplite, la alti dumnezei, iar crestinii au sfaramat idolii neamurilor. Insa “tu zici” din noi in care e viata presupune doua euri. Astfel ca idolii nu sunt numai cei din afara noastra, cum ar fi in zilele noastre numai starurile tv, ci idolii sunt si in noi. Da, am spus odata: Doamne si m-am smuls din locul in care eram, ducandu-ma in Domnul, care era ca un oval. Am auzit zgomotul smulgerii eului inaintea neantului. Insa, am mai spus si ca idolii mei sunt eu. E grav, caci cu egoismul trecem drept Dumnezeu. Cu egoismul nu participam la viata. Si trebuie sa existe o agitatie, ci nu neantul. Spunea Maxim Marturisitorul: intreaga creatie se afla in miscare (spirituala). Avand in noi egoismul ca idol:
Asa ne mandrim, marindu-ne fata de ceilalti, in loc sa ne smerim, facandu-ne sfera neagra si marindu-ne in oglinda mentala (ca sfera mare alba).
Asa cartim la rugaciune, neiubindul pe celalalt.
Asa injuram, trimitandul pe celalalt nu singuratatii noastre, ci unui subiect, naibii. Astfel, celalalt nu mai este subiect si nici eu.
Asa negam ceea ce este. Omul prin negaţii e creator de neant. In negaţie s-ar păşi din o pată în o pată mai mare cu o labă de urs. 29.09.10
Asa avem negatia negatiei, blocandu-ne, nemaiavand vorba vorba. Ducandu-se astfel chipul si gura pe un plan inclinat.
Asa facem raul, microscopic, caci exista un rau in cosmosul mental.
Asa blestemam.
Asa dorim in cosmosul mental raul lui “este” si a celuilalt, apropiind tarmurile celuilalt si al raului.
Asa traim in duhul strambatatii, cel care refuza adevarul, ceea ce este.
Oare raul se traieste pe sine ca lucru, nu ca subiect?
E adevarat ca in mental subiectul din urma influienteaza. Astfel, Satan a influientat pe Adam si Eva si Mantuitorul a influientat lumea caci este Alfa si Omega (Cel din urma).
A fi inseamna a manca. Ce a spus in Geneza cel rau? Mancand nu veti muri, veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.
Ce spune Mantuitorul? “luati mancati, Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor”, “beti dintru acesta...Acesta este sangele Meu…”
Hristos face un act de vointa pentru lume, implinind voia Tatalui, Care “hotarase la Sine mai inainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant – toate intru El” (Efes. 1, 9-10).
*
am aflat ca egoismul e idol in oameni. astazi am descoperit ca traiesc si in impresii, adica in afara mea. 05.11.15
*
Natura,nimicul,ceea ce este sunt constiinta.
In mental constiinta e si cerc sau sfera.
Parca in vis eul-constiinta se expandeaza si numai eul ca sentiment e in cercul visului..
In conştiinţa mea apare vorba. Totul din cauza lui “tu zici”, in care e viata. Vorba constiintei vine adata cu rasaritul.
Constiinta vine din dreapta in intuneric langa “ceea ce este?”. Potrivirea “că este” se schimba in “că sunt”. 05.11.15
Prima fază(sau de început): eu sunt el. “yes I am second” a răspuns Primo la telefon, de două ori, după ce vorbise cu mine. Cum e posibil?
Presarea mea in timp rezultand celalalt.
Aceasta postare a fost stearsa.
Aceasta postare a fost stearsa.
Postat 17:53 pe 16.11.2015
Libertatea omului este spaţiul “a fi şi a face” (spaţiu din de două ori este).
În construcţii ilogice şi logice? logica vine după de două ori “este”.
“este” în stânga oglinzii | “este” în dreapta oglinzii(are mai mare însemnătate)
“că vreau” face să apară ceea ce este.
Din “poate e” rezulta “e”, falsul, imaginarul.
Pentru ceea ce poate fi: zgomotul valului şi divizarea în lumina: chipul care pleacă în stânga şi fiinţa(conştiinţa?) care rămâne în lumină.
“tu zici” îmi sare spre mine din ceea ce este.
“Că este” se pune în gând după o secundă doua.
Scot din sferă în spaţialitate şi iese şi cuvântul “răul”.
Eşti ceea ce cauţi.
Conştiinţa vine din dreapta în întuneric lângă “ceea ce este?”. “că este” se schimbă în “că sunt”.
Privesc la “că este” ca la soare. “că este” este o sfera-soare, o sferă în care este un soare. Eu îi sunt mic. La început îi sunt punct, apoi mă dospesc şi am o gură.
Credinţa “că este” după de două ori este.
Credinţa spune “că este”.
Potrivire Giannini=Jenni certitudinea “că este” atunci fac.
Fac. Rezultă “că este”.
Îi fac lui “că este”, adică imaginii, spaţiului.
Îl fac pe “că este”.
Fac ca să fie?
Dacă fac “că sunt”?
“că este” schimbă în subiect.
“că este” rezulta îţi doresc.
Îi doresc lui “este”. de exemplu: doresc moartea morţii.
Este cred
Este zic.
Zic “că este” pentru a fi.
Cine este? “tu zici’.
Postat 13:50 pe 25.11.2015
Incepusem sa vad oameni in plan vertical si incepusem sa nu ma simt bine.
Un abur iesea din pamantul meu din mental. Eu parca nu eram facut om. M-am dus cu gandul la Geneza. ?.11.15
*

“Parca nu esti cu tine.”-mama
“că mama” gand in dreapta.
Imaginez chipul mamei mort. Daca fac (scriu despre) o ucid pe mama.
Mama in stanga, ca-i fac lu mama. 14.11.15
Amintirea de mama este mama.
De ce zic “moare mama” si apoi cred. Traiesc credinta.
Cred ca am spus “iti doresc moartea” din imbinarea simplei dorinte “a dori” plus “moartea” ca stare in mine.
Daca fac (scriu) “te omor”. In impresie? Daca fac se pune sau nu.
Am gasit ce e barna din ochi: eul-legatura-“tu zici” ca oglindire a eului. Cand este barna din ochi nu e curba ce inchide vorba. Privesc prin “tu zici”.
Iesirea din suferinta barnei: sunt oglindirea mea pe tampla dreapta a mea.
moartea moare? Traducere a logicii mentale. Doresc moartea mortii?
Suferinta unui semigand ce a trait in mentalul meu in locul meu musca din mine. 16.11.15
Mama moare in mine.
Vad cum pot sa lucrez “raul”, fac sir de sfere in dreapta, dar nu se pune ca fac raul. Ma leg? de pozitiv. Devin mladita.
Visasem ca l-am lasat pe altul sa munceasca in locul meu. Si Irina se plimba pe strada in o masina alba.
In real dupa ce am stat toata ziua in curatenie, la sfarsitul zilei rautatea celuilalt m-a facut sa omor, sa-i fac rau in gandul meu lu mama.
Apoi s-a facut liniste in mentalul meu. Unde o iubeam i-am spus: vei trai.
Apoi am inceput sa traiesc in punctul negru din aer al faptei mele.
Pe pamantul din mental era liniste si intuneric.
Am omorat-o din nou si din nou. Intr-un final am inteles o logica: ma opresc la simbolul care are insemnatate in stanga.
Apoi unde mergeam am vazut ca infaptuind raul las urme. Sareau din picioarele mele stropi argintii.
Am intrat inapoi in dormitor. Mintea devenise inchisa de trei pereti. Stateam cu mintea in absolut in lumina alba si nu stiam cum sa ies din situatie. Cred ca trebuie sa cer iertare Lui Dumnezeu si apoi sa cer scapare de la Dumnezeu de cel rau asa cum ne invata Mantuitorul, caci raul vine din trecut in prezent in dreapta oglinzii mentale. Raul devine cel din urma care se face cel dintai.
Apoi am descoperit:
Teama de moarte ce era langa moarte. Zic ca se intampla.
Credinta este piatra din varful unghiului nebagata in seama de mine ca ziditor.
Intrebarile care fac potrivirea: “cine?”, “cine zice?”.
m-am trezit brusc din somn vazand ca Dumnezeu este totul. Dumnezeu se oglindea pe chipul meu. am vazut ca in El este si mama din afara mea. In strambatatea mea m-am impartasit cu mama. Pot sa spun ca Dumnezeu era alb.
Mintea mi s-a dus in gura din crestet.
Apoi am vazut ca oriunde se duce mintea se face si Dumnezeu. La inceput sunt lucrurile, apoi eul-cerc vertical al meu, apoi apare Dumnezeu, se face sfera in aer. “Iata sunt cu voi in toate zilele!”
Am fost bucuros si am inceput sa cand cand eram cu treaba prin oras: “Hristos a inviat”. Dar s-a intamplat ca dupa o vreme iar am omorat-o pe mama. De data aceasta fapta am facut-o in spatiul de stare, pe “pamant” in mental. M-am legat de cuvintele preotului Cezar Axinte: “firea se biruieste prin invierea Lui Hristos.” si de cuvintele altor oameni: “ca vis al mortii eterne e viata lumii intregi”, “a fi sau a nu fi”, “ispita de a exista”, “viata e o moarte”, “memento mori=aduti aminte de moarte”.
“niciodata nu-i tarziu” e lectia mea de la o orfana. Tatal ei nu putea sa fie prezent unde lucra. Nu il vedeam pe Dumnezeu si desi i-am vorbit in un tarziu l-am dat raului. Asa am descoperit ca El era in mine. Si nu a fost de ajuns, la putin timp L-am dat raului inca odata si apoi inca o data.
Nu pot sa traiesc fara El!
Pascal spunea: “Te caut unde Te-am gasit”. Oare se va mai intoarce?
E duhul strambatatii in mine, care nu accepta adevarul.
Am vazut in dreapta raul ca pata neagra. Am vazut cum vine din stanga “a face”. Am vazut ca daca “a face” trece peste pata rezulta ca fac raul. “a face” vine din eul meu. e o tendinta naturala. Ok, totusi initial am dat raului ca un pacatos, facand raul.
Inainte sa adorm ma leg de: zic simbol este cred vreau.
Consolarea din vis e ca ii fac lui “că este”. stiu ca a dori e mana in mana cu a face. A face din vis e si a scrie. In vis i-am cerut prietenia fostei prietene. mi s-a motivat ca nu o vreau. Astfel gasesc ca pe Dumnezeu il vreau unde nu-L vreau. Cand eram cu ea i-am spus te iubesc mai mult decat te urasc.
In mine apare “mama moare” simbol. Daca fac ii fac rau lui mama.
Deci “că este” si gandesc. Daca fac fac raul ce-l gandesc. A gandi = a insemna si se pune sau nu de rau. Simbolul “nenea” inseamna si nu se pune de rau. Daca ii fac lui “nenea” rezulta ca el este in locul raului (ce-l gandeam) si se pune ca nu este raul.
Mi s-a intamplat sa il dau raului pe tata. nu am nici o explicatie. Nu vreau unde vreau.
Realitatea exterioara: eu si tata. realitatea interioara: eu si raul? Facand dau pe tata din sinea mea raului care dupa cum zic (dau) e in afara mea. Daca zic este daca este zic.
De ce exista un cautator in mine? Era si in Hristos: “cauta si vei gasi”.
Inteleg ca fac, prima actiune. Inteleg ca dau, adica ce fac, adica traducerea lui a face.
Am semiimpresie de rau. Fac. Apare langa fac cuvantul cu imagine “mama”. Nu se pune ca-i fac rau.
La masa in timp ce mancam asociam facand rau lu mama. Bineinteles ca initial nu vroiam. Mi-am zis: sunt pacatos. Am iesit din gandul “că sunt” intelegand ca insemnatatea are legatura cu a manca.
Vreau pe viitor sa fiu tavalug. Parintele duhovnic spunea de tavalug. 18.11.15
Ce inseamna “ia-ti crucea”?
A pornit din mine o negatie fata de frumusetea lumii.
Dupa un timp raul din mine a reactionat astfel ca sa nu mai pot gandi asupra crucii mele. Dar am gasit ca fara cruce ma simt in singuratate. Gandind asa parca am capatat coiful credintei cum parca spunea Pavel. Insa am omorat din nou.
In vis am gasit ca nu ii fac numai lui “că este”.
Am gasit ca atunci cand fac potrivesc, caut.
Sunt si este sunt intruparea dorintelor?
Fac. Este din amintire. Rezulta ca-i fac lui este.
Fac. Zic ca e cruce. Zic ca-i fac lu mama. Inteleg ca am sentiment fata de mama. 19.11.15
In vis sunt svacniri ale inceputului si sfarsitului. 20.11.15
Concluzia din vis e ca a face rau e a face bine. 21.11.15
*
Am privirea mamei. O iubesc pe mama. 24.11.15
Postat 13:08 pe 9.12.2015
Eu facand drum imaginar inainte de a vrea: iubire, drum imaginar, a vrea?
*
la inceput vorba am vazut-o venind din stanga, venea pe o cale, in varf de linie si o inchidea o curba. Apoi am vazut venind din dreapta in oblica. In varful liniei era “tu zici”. Apoi am vazut vorba in stanga. Era formata din eu-linie-“tu zici”. Aceasta era barna din ochi. Apoi am vazut ca din eu s-a dus curba ce inchide vorba.
*
Am inteles despre ordinile:
Ordinea: nepatimirea, contemplarea, teologia. Maxim Marturisitorul
Ordinea: curatenia, iluminarea, teologia? Dionisie Areopagitul
Trairea mea:
Am sentimentul facerii de rau. Patimesc.
Fac rau lui tata. nu se pune caci eul se duce pe o curba in sus u.
Fac rau mamei. Da sa se puna unde se face o curba in jos n, “pe nimic”.
La telefon vorbeste cu mine un tiz al meu.
Din mine erau drumuri dupa vorba cu tizul.
Teoretizarea faptei rele, a reprezentarilor duce la nepatimire.
Am o liniste alba de cateva secunde in encefal, in dreapta.
Ma simt bine.
Acum sunt eu. 08.12.15
Postat 16:01 pe 4.01.2016
Vreau curatenia mea inapoi. Parca sunt fara mine. Ma comport in spiritul curateniei, dar curatenia nu este cu mine.
In vis comandantul mi-a zis sa scriu ceva despre cele 4 macarale. Eram cadet. Apoi am ajuns in Franta. Un francez, adica cel ce se vorbeste pe sine spala ceva la canal. In curte avea o butelie mare. Aceasta este sufletul ce arde mancare. Visul este ceea ce cred?
Vad cazul cand nu este “este”. nu este era in stanga, este era in dreapta.
Am decupat rasul meu si am zis ca am ras despre, desi nu era adevarat. Cred ca si sentimentul ca am fost nesimtit fata de icoana nu este adevarat. La inceput mancasem mai mult tort, mancasem mai multa toba, apoi scarpinandu-ma am zis despre mine ca sunt nesimtit. Am ajuns sa fiu de nevazut in o imagine goala verticala si nu imi convine.
Accept pentru mine capitolul 12 din Epitola catre romani. Sunt indemnuri la sfintenie, la cum sa fiu.
Ma atrag cuvintele “caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”(Rom. 10, 4) si “… iubirea este implinirea legii.” (Rom. 13, 10)
Apoi gasesc: “caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine. Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem.”(Rom 14, 7-8); “caci scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul - …” (Rom. 14, 11); “fericit este cel ce nu se judeca pe sine in ceea ce aproba!” (Rom. 14, 22).
Apoi vad ca celalalt din imaginea orizontala este unde scrie peste el “este”.
Am fost iarasi in o curatenie la masa si am avut pentru o secunda curatenia in tampla dreapta.
Aduti aminte de mine Doamne, caci in curatenie am stat in ultimul timp si cum aceasta mi-a influentat mersul.
Suferinta aceasta ma lecuie de subiectivism.
Culeg doua vorbe: „Comunitatea când simte că lucrezi pentru ea, vine pentru tine” mai spune maestrul care luptă să salveze satul. http://www.antena3.ro/romania/in-premiera-pictorul-stefan-caltia-cautatorul-de-comori-si-de-arta-autentica-231026.html
"Nu fac altceva decât să vorbesc despre lumea lor. Astfel, încep şi ei să se simtă cineva” a conchis marele artist. http://www.antena3.ro/romania/in-premiera-pictorul-stefan-caltia-cautatorul-de-comori-si-de-arta-autentica-231026.html
Un Anonim imi scrie: nici tu nu stii ce inseamna dragostea ,nu incerca sa desenezi ! Dragostea curata vine din ganduri curate si din rugaciune ! NIcidecum din desene.
Raspuns: am vazut sfera alba a dragostei. Este mai mare decat mine si decat Dumnezeu.
Apoi vad ca intre doua capete rele care se fac este in aer “nu mai stiu”. Iar daca “stiu” atunci cred. “nu mai stiu” era pe la mijlocul celor doua capete rele.
Gasesc ca numar pana la 12 sau 33 in superstitiile mele pentru impacarea cu mine.
Vad ca in capul capului rau este “vreau”, daca fac raul.
Ilie Cleopa spunea: pofta fara minte. Asa am avut si eu.
Si totusi si dracii cred in Dumnezeu. Iacov 2, 19: tu crezi ca unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura...
Cuvantul nascut de Ilie Cleopa este furnicoleu. Pacatul devine leu.
Imaginea de inceput la mine era fara vreun eu in ea.
Am vazut punctul-mama ce nu mai era in starea mea de frica. Venise din dreapta. Era atrasa?
Eu nu stiu sa trec peste.
Ca nu sunt cu mine nu e ceva neobisnuit. De multe ori am fost pierdut in timp si spatiu.
Superstitia de azi o aseman cu sfesnicul evreiesc cu 7 brate.
Vad ca se pune gandirea “ca”, adica ca ceva (ca faclia), dupa sirul: “ca”-negativ, “ca”-pozitiv.
Sa fiu deci ca un balerin?
Vad cunoasterea prinsa in un “nu”. Cunoasterea este cerc vertical.
Am o aluzie rea, urmeaza oftatul, urmeaza compromisul.
Pavel spunea: toate sa le faceti pentru slava Lui Dumnezeu.
Am trecut peste. In frunte imi licareste o stea alba. Fat frumos cu stea in frunte!
Vad cum din marginile capului meu ma ridic alb, spre crestet, deasupra de stea.
Apoi i-am zis Lui Dumnezeu: “Hristosul matii” cu vocea lui tataia, fapt pentru care ma vad sfera ce se duce in un hau, spre crestetul capului meu.
Ma atrage gandul unui saman indian: el a murit ca sa vii tu. Si vorba de despartire a altui indian: stii ca vom fi mereu prieteni. (cel care danseaza cu lupii)
Vad in capul capului “nu vreau”, in dreapta.
In vis descopar ca in mine este “eu si Dumnezeu”, “eu si animale”.
Din ceea ce nu imi convine mai vad un triunghi cu picatele in el.
Vad ca dupa este urmeaza nu este.
Vad cum din pata de intelegere se ridica cercul “tu zici” facandu-se cer. 03.12.16
Redescopar cuvintele unui evreu convertit citand din Noul Testament: Iisus s-a facut pacat. https://www.youtube.com/watch?v=YZ6MxsVRQxk Richard Wurmbrand. Ideea aceasta ma cutremura. Simt sfera maro a eului meu cum se cutremura in crestetul capului cu tot cu dreptunghiul de apa in care este. de cutremur se fac si valuri maro.
Vine o vorba. Gasesc ca subiectivism este in vorba, ci nu ca subiectivismul ar fi de la mine.
Postat 18:17 pe 1.02.2016
Astazi am visat cum Dumnezeu apare si dispare minunat in mine. 11.01.16
Sunt floare deschisa. 11.01.16
*
vad, este, cred. 17.01.16
credinta este pupare in dreapta.
Cred, vreau.
Nicolae Cuzanus: Dumnezeu este o tinta infinita, atrage-ma Doamne.
L-am visat pe Mantuitorul Iisus Hristos. Era mai inalt decat mine. Si am visat trei dreptunghiuri goale, pline de lumina galbena. 20.01.16
Nu m-am rugat seara si mi-a parut rau.
Sunt rau cand este haos in minte. 23.01.16
Pe Digiwoeld spune: Imensitatea e suportata doar prin iubire.
Pe 25 iarasi nu ma rog seara, fapt pentru care mi se face frica sa nu ma paraseasca Dumnezeu precum ii parasea pe evrei.
Stare de existentialitate. 26.01.16
La Trinitas tv spune: Sa-L iubim pe Hristosul din noi = iubeste-te pe tine insuti; poetul Reiner Maria Rilcle a vorbit despre singuratate si insingurare; Iisus sta la usa si bate; proniere = cartea vietii; schimbati-va mintea.
Ma intreb: cineva se mai lupta pentru Iisus?
Tot pe Trinitas tv inteleg ca Simeon Noul Teolog a vazut lumina Lui Dumnezeu, a murit in 1022 si ca il gasesc in volumul 6 din Filocalia.
Cand se face un chip urat se strange ceva. 26.01.16
Parca sunt singur si vreau sa fiu ca un credincios. 26.01.16
Ordinea: este, pare.
Parca nu-I sunt credincios, dar nu sunt necredincios.
In aer era pacatul meu si raceala Lui Dumnezeu, in dreapta.
Dau sa adorm. Prima vorba din vis: “valorile sale mutate.” Vad un chip ce scoate o limba de foc. Adorm. “si noi intre noi … e trantorul” este vorba din vis. Adorm. “mergem intr-un tren visator” e vorba din vis.
Cu ochii deschisi vad o linie a orizontului. Un craniu era in mijloc, jumate in pamant. Gura din el se misca in sus. Imi zic: parca as avea o gura a credintei. 27.01.16
Apoi imi simt dintii de sus.
Apoi am sentimentul de frati.
Imi simt calota de sus a craniului.
*
Nu mai pot sa numar in superstitie pana la: 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10?, 11, 12, 14, 15, 16, 17?, 18, 19, 23, 27, 28, 31, 32, 33, 34, 35, 36.
Au ramas doar 1, 9, 20, 22?, 24, 25, 26, 29, 30, 38, 39, 40.
Revin la numaratoarea pana la 12 si 33.

Imaginea vine ca o picatura pe pamant. 28.01.16
Am numarat pana la 12, dar nu am avut amintirea raului la sfarsit. 28.01.16
Subiectivismul vorbeste din afara mea. Are si gura.
Unde vreau, primesc cu bratele deschise numaratoarea.
Traiesc nimicul si linistea.
Cand vreau se deschide cutia in care sunt. 29.01.16
Vreau care inchide cutia. (de ex. 29)
Haosul deschide cutia?
A face loc lui 29.
Inchiderea ce se deschide a lui Noica este o curba.
Auzi si deformezi. 29.01.16
Cand nu vreau ridic o perdea. 30.01.16
Sunt inaintea inchiderii, in aer, in infinit.
Inchiderea se face dupa un timp de doua secunde.
Cand spun ma gandesc la ce era.
Problema e punctul negru de sus din ambii ochi.
Constructie: fapta, amintirea locului(imaginea celuilalt), gandul “ca”.
Constructie: scama…, “ca’ este”.
Raul se spune in soapta? 30.01.16
Potrivesc, “ca’ este”, fapta.
Se schimba in rau dupa o oprire (pe o curba) fara sa-mi explic.
1.imi apare.
2.imi apare, este, cred.
3.voiesc raul?
4.zic “raul” si il vreau.
5.ma rostogolesc cu raul?
6.vreau sa fac(raul)
7.zic, cred.
8.nu stiu cum apare imaginea negativa.
9.trec cu cursorul niste litere, bine, da.
Ma ajuta “ca” sa gandesc pozitiv. Pozitivul e in un unghi <. Este luminos, este gri?
“moare mama”, nu cred. Cuvintele se rostogolesc si se fac cer pana la linia orizontului din dreapta.
Imagine, fac. Fac ca sa ajung in fata in deschidere?
Inconstientul vorbeste. Vorba are legatura cu placerea.
X, vreau, z. rezulta vreau z.
?, constructie?, imagine sau vorba.
Vreau, nu mama, din dreapta.
Ajung la alta credinta?
Din doua rele aleg pe cel mic si nu mai stiu ca e rau.
Caut, este(9), cred.
Exista un cititor de imagine. 31.01.16
Cred in numaratoare.
Credinta, dar nu pot sa cred. 01.02.16
Ma leg de celalalt prin lanturi, de urechi.
Faptul ca apare binele infinit. La inceput era raul finit.
Unde nu vreau zic si cred.
Imagine, gandul “ca”, cred, vreau.
Ii doresc lui este in o credinta.
Credinta mai mare castiga.
  « Ultima Pagina  |  vizualizare rezultate 1-10 din 13  |  Urmatoarea Pagina »
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni