| Descriere | Biserica Domnească "Sf. Ioan Botezătorul"
Ctitorie Ştefan cel Mare
PisaniaBiserica Domnească "Sf. Ioan Botezătorul" a fost zidită în anii 1497-1498, după cum rezultă din pisania din stânga uşii de la intrare:
Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, a început şi a zidit şi a săvârşit acest hram în numele Naşterii cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 (1497) iulie 15 şi s-a săvârşit în anul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile.
Biserica DomneascăConstrucţia măsoară 25,90 m în lungime, 8,10 m în lăţime în dreptul pronaosului, având o înălţime de 11,30 m (până la streaşină), fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Ştefan cel Mare.
Împreună cu cele de la Borzeşti şi Războieni, această biserică se distinge prin structurarea interioară aparte, prin forma şi stilul rafinat ce se formează şi care se va numi stil moldovenesc. Caracteristică tipului constituit la sfârşitul secolului al XV-lea, ea este o îmbinare între construcţiile cu plan dreptunghiular şi bolţi semicilindrice şi cele cu plan trilobat şi turlă pe naos. Dar în acelaşi timp, prin cele două nişe laterale ale naosului se anticipează unele rezolvări arhitecturale ale veacului următor, ce vor deveni reprezentative în cazul bisericilor de la Arbore, Reuseni şi Dobrovăţ.
Intrarea în biserică se face printr-un portal de piatră, de factură gotică, creaţie cu totul remarcabilă prin îmbinarea unor elemente comune epocii, cu altele de certă originalitate. Torurile marginale, separate prin cavete adânci, se nasc din cunoscutele baze cilindrice sau prismatice, îngrijit ornamentate cu decor stilizat de incizii geometrice, caneluri şi frunze. Procedeul apare ca un laitmotiv în practica arhitecturală a epocii dar amplasarea unui decor sculptural pe întreg timpanul portalului constituie un caz mai puţin obişnuit în ansamblul ctitoriilor lui Ştefan cel Mare, cu atât mai mult cu cât este vorba de un motiv ornamental ce reprezintă o transpunere a modelului din piatră traforată, caracteristic ferestrelor cu menouri.
Interiorul este împărţit după sistemul devenit clasic, în pronaos, naos şi altar. În urma unei intervenţii recente, ţinând de necesitatea măririi spaţiului interior, s-a practicat o deschidere mare în zid, terminată cu un puternic arc transversal. Ancadramentul de piatră al uşii despărţitoare, ornamentat cu baghete încrucişate, motiv foarte uzitat în acea perioadă, este astăzi amplasat în exterior, pe latura de nord a incintei.
Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, dispuse în filă, separate printr-un mare arc transversal din piatră, care împreună cu arcele dublouri longitudinale, preia împingerile bolţilor şi le descarcă prin intermediul unor console bine marcate în pilaştrii de piatră de talie, cu retrageri şi muchii teşite. Un perete masiv despărţea pronaosul de naos.
Naosul este împărţit în trei travei, separate prin două arce dublouri transversale. Traveele transversale sunt acoperite cu bolţi semicilindrice. Traveea centrală prezintă o boltă de forma unei calote sferice, sprijinită pe arce oblice cu pandantivi, după sistemul moldovenesc specific epocii lui Ştefan cel Mare. În naos, două abside practicate în grosimea zidului se regăsesc marcate în exterior prin rezalituri puternice, flancate de contraforturi, acoperite cu o copertină din piatră de talie, care urcă până la înălţimea naşterilor bolţilor.
Absida altarului are forma uzuală semicirculară , fiind boltită în sfert de sferă, cu o singură fereastră centrală situată pe axul navei.
Vechea catapeteasmă nu se mai păstrează, iar cea actuală a fost montată cu prilejul lucrărilor din 1868-1873, fiind sculptată de "Gherasim monahul şi Tănase săpătorul" şi zugrăvită de către pictorii Panaite Mavrodin şi C.V. Basarab "după modelul de la Agapia".
Dacă ornamentaţia bisericii a fost sau nu întregită prin zugrăvirea interioarelor, este foarte greu de precizat astăzi. Chiar dacă nu s-a realizat o pictură murală în timpul vieţii ctitorului, este foarte probabil ca vreunul dintre urmaşii săi să se fi îngrijit de acest lucru. Dar "reparaţiile" din 1799-1806 şi 1868-1873, care au prevăzut printre altele şi unele tencuieli interioare, au înlăturat orice indiciu şi orice posibilitate de a investiga în acest sens. Lucrările de restaurare din 1937-1938 s-au încheiat prin eliminarea multor "îndreptări" şi adăugiri de dată mai recentă, redându-se bisericii - în măsura în care acest lucru mai era posibil - forma sa originară.
Din tezaurul bisericii nu s-au mai păstrat decât un Tetraevangheliar, aflat astăzi la Muzeul de Istorie al României. Scris la Putna în 1502 de către ieromonahul Spiridon, acest manuscris poartă menţiunea că a fost lucrat din porunca lui Ştefan cel Mare pentru "biserica sa cu hramul Sf. Ioan, de la curţile sale de pe Bistriţa", ridicându-se la valoarea unei adevărate opere de artă prin ornamentaţia bogată şi miniaturile care înfrumuseţează textul. Un deosebit interes istoric prezintă şi noul Pomelnic, întocmit în 1792, care consemnează cele mai importante evenimente din existenţa acestei ctitorii voievodale.
Aceasta biserica este cea mai mare dintre bisericile construite in municipiul Piatra Neamt, inainte de anul 1990. Mai multe amanunte despre sfantul lacas ne-a oferit parintele paroh Vasile Pavaleanu, profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox 'Veniamin Costachi' de la Manastirea Neamt: 'Aceasta biserica a fost zidita in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, intre anii 1867 - 1887. Este o biserica foarte frumoasa, o biserica mareata, o biserica impunatoare si este cea mai mare intre bisericile construite inainte de anul 1990, din orasul Piatra Neamt, cartierul Maracei, toate celelalte biserici fiind de dimensiuni mai mici. Este o biserica cu ziduri foarte groase, o biserica monumentala, o biserica care a constituit mandria tuturor locuitorilor orasului Piatra Neamt'.
Edificiul este construit din piatră aparentă, cu elemente gotice vizibile în decoraţia uşilor şi a ferestrelor, cu abside laterale mascate şi cu o deciraţiune exterioară din ceramică smălţuită păstrată nealterată în timp.
Turnul clopotniţă se compune din parter şi două etaje, fiind, până în dreptul celui de-al doilea etaj, de formă pătrată, apoi octogonal în partea superioară.
Biserica Sfantul Ioan Botezătorul şi turnul lui Ştefan sunt amplasate pe o esplanadă frumos amenajată, în centrul oraşului Piatra Neamţ. |
Momentan, nicio fotografie nu a fost adaugata acestui grup.
;){kind=spacer}
Raporteaza acest Grup
