Descriere | Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism, îi citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet şi W. James, fiind atras de psihopatologie şi psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii şi scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918). A a decedat în anul 1963. La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”.
Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinaţia spre teluric şi elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri şi alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieţii pulsând în vegetaţia din jur, sufletul devine spaţiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie. Devine medic şi doctor în medicină la Bucureşti, ţine la radio o serie de conferinţe de medicină pentru ţărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică. A scris şi povestiri fantastice. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, ambele volume de povestiri; romanul Zahei orbul şi Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viaţa literară, iar din dramaturgie între altele: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală, Pribeaga. În 1941 i-a fost conferit Premiul Naţional de poezie.
A fost timp de patru ani deţinut politic în închisorile comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat din eroare judiciară alături de alţi membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Alexandru Mironescu, Adrian Făgeţeanu, Roman Braga etc.) Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deţinut la vârsta de 74 de ani, şi luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte şi „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”. Creaţiile au fost elaborate între 1954 - 1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului şi infernului iubirii", conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu. În inchisoare s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuinţa sa din Bucureşti (strada Dr. Staicovici nr. 34).
În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
Opere Ultimul Berevoi, s.d., 1966 Poezii, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964; Din ţara zimbrului, Bârlad (1918) Pârga, Editura Cartea românească, (1921) Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927) Destin, Editura Cartea românească, (1933) Urcuş (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1937) Întrezăriri (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1939) Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, Bucureşti, Editura pentru literatură, (1964). Zahei orbul, Cluj, Dacia, 1970.
Proza Capul de zimbru, nuvele postume, 1966 Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966 Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966
Dramaturgie volumul Duhul pământului, conţinea piesele Umbra şi Fata ursului Demiurgul, 1943 Gimnastică sentimentală, 1972 Pribeaga
- sursa Wikipedia |