Descriere | "Hristos poate muri doar pentru ca in fata Lui Dumnezeu a stat ca parte integra, solidara cu omenirea;A stat in fata Lui Dumnezeu luand asupra Sa firea omeneasca si toate urmarile pacatului omenesc si ale decaderii de la Dumnezeu.Tot raul l-a luat asupra Sa, afara doar de pacat.Nu s-a intors niciodata de la Dumnezeu, nu S-a indepartat, nu a mintit nicicand impotriva Lui, nu S-a rusinat nicicand de El, nu L-a tradat nicicand.In fata oamenilor a venit ca martor credincios al Lui Dumnezeu si acei ce nu au voit sa-L primeasca pe Dumnezeu L-au condamnat la moarte in afara cetatii omenesti, in afara Ierusalimului, L-au izgonit din societatea omeneasca la fel cum goneau an de an, tapul ispasitor: El trebuia sa moara in afara obstii, intrucat El era una cu Dumnezeu, dar a voit sa moara pentru a deveni una cu noi, cu moartea noastra.
Si cum raspundem?Daca un prieten, un cunoscut, ar fi ales de bunavoie calea mortii, pentru a ne salva de ceva, daca ar fi fost impuscat, spanzurat, crucificat pentru noi- cum am privi la aceasta?Cum am privi propria noastra viata, cumparata cu un astfel de pret?Oare nu ne-am fi gandit ca trebuie sa traim asa, incat sa indreptatim cu viata noastra moartea lui?Dar nu traim asa...Hristos a murit pe cruce, ba mai mult de atat, dupa cum ne vorbesc slujbele Bisericii, S-a pogorat cu sufletul in iad; a murit parasit de Dumnezeu, si cu sufletul Sau omenesc a plecat acolo unde Dumnezeu nu exista, in acel antic iad al Vechiului Testament, care este un loc al eternei, definitivei, disperatei instrainari.Si iadul, dupa cum spune cantarea bisericeasca, si-a deschis larg gura in nadejdea ca si L-a supus pe cel mai inspaimantator vrajmas al sau- si iadul a fost strafulgerat, umplut de stralucirea Lui Dumnezeu.Nu mai exista vechiul iad al Vechiului Testament. Nu mai exista loc in care sa nu fie Dumnezeu.
Dar care e starea noastra?Care este judecata constiintei noastre atunci cand ne gandim la zilele Patimilor, noi, acesti oameni concreti, vii, cand ne gandim la Hristos si la ceea ce facem cu El?Scriptura spune: nu este nimic mai anevoios si mai greu pe lume decat judecata constiintei. Intrebati-va: ce va spune constiinta?Sa raspunda fiecare pentru sine: ce-i spune constiinta atunci cand ne uitam la pildele saptamanilor de pregatire; cand ne uitam la biruintele Lui Dumnezeu amintite pe parcursul Postului; cand ne uitam la ceea ce oamenii au savarsit cu Hristos?
Poporul Meu!
Ce v-am facut si cu ce M-ati rasplatit?
Sunt cuvinte ale slujbei din Joia Mare: iata intrebarea pe care ne-o pune pe parcursul acestei ajunari, pe parcursul intregii noastre vieti."
Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului- "Despre intalnirea cu Dumnezeu" |