Comunitate - MIHAI EMINESCU

Inregistrare Logare
	Cauta: Toti membrii inregistrati Cautare Avansata

MIHAI EMINESCU

Raporteaza acest Grup

Nicoleta Mija Benos (sef)

Informatii Grup

Nume Grup	MIHAI EMINESCU
Descriere	Cel mai vechi text al lui Nicolae Iorga despre Eminescu datează din 1890 şi este prilejuit de ediţia Morţun apărută în acel an la Iaşi, în Editura Şaraga, iar cel mai nou din 1940. O jumătate de veac, Eminescu a constituit pentru marele cărturar un subiect permanent, o obsesie fertilă, un punct de sprijin, o certitudine. "Şi noi ne-am găsit deodată, cînd aveam vreo şaisprezece ani, înaintea acestei formidabile poezii. Eram deprinşi doar cu recitarea şcolară a versurilor lui Alecsandri, Sentinela română, Sergentul din Vaslui; eram hrăniţi cu această bună şi surîzătoare poezie, care prinde foarte bine într-un salon cu mobilă îmbrăcată în rips, cu un lampadar frumos la mijloc, subt lumina căruia este masa pe care jucătorii de cărţi înseamnă cu creta cîştigul şi pierderea, şi unde apare servitoarea de la ţară (era "frumos" să fie de la ţară) purtînd tablaua cu dulceţi de chitră şi cu păhărelele aburite, care au aerul totdeauna că sînt îngheţate. Da, ne-am găsit în faţa noastră cu una din acele poezii care nu admit surîsul de salon: sau neînţelegerea absolută sau suprimare totală. Ne-am zbătut puţin; şi eu am trecut prin această criză. La început cartea lui părea bătută cu şapte peceţi. Pe urmă, deodată, sufletul s-a deschis cu totul şi ne-am mirat mult cum nu ne-am înţeles de la început. A fost atunci pentru noi un drum al Damascului. Mergeam ca Saul acela care nu înţelegea Cuvîntul. Şi deodată a venit puternic această inexorabilă lumină şi cu toţii ne-am lăsat la pămînt înaintea zeului care trecea. Şi zeul acesta n-a ieşit niciodată din sufletul nostru, şi noi şi toată generaţia noastră sîntem înainte de toate ai lui. Limba lui o vorbim, gîndul lui îl avem, şi viaţa lui curată de muncă închinată ţării noastre, viaţa aceasta de jertfă despreţuind satisfacţiile materiale şi ignorînd preocupările de interese particulare, viaţa lui o trăim (puternice aplauze unanime, îndelung repetate). Aceasta vouă, tineret, v-o înfăţişăm. Voiţi de dînsa, fericită ţara în care trăiţi şi părinţii cari v-au născut! “ Conferinţa intitulată “Eminescu. El, generaţia lui şi generaţia noastră”, a fost rostită în 1929, la Bucureşti, cînd se împlineau patru decenii de la moartea lui Eminescu.
Categorie	Spiritualitate

Copyright 2024 - FAQ - Termeni si Conditii - Contacteaza-ne -

Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni