Inregistrare
Logare
Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Acasa
Invita
Anunturi
Blog
Video
Grupuri
Sondaje
Muzica
Albume
Mai mult
 
CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni fru
Report this Event
Ofiteri Eveniment
2016 2016 (leader)
Detalii Eveniment
Guests
Fotografii
Mesaje
 
Event Information
Nume Eveniment CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni fru
Descriere Eveniment Parintele PAULIN ILUCA despre MODA:

“[...] Mereu cautam sa placem celorlalti, mereu simtim nevoia sa iesim in evidenta. Nu are importanta cu ce risc. Trebuie ca mereu sa vedem ochii celorlalti atintiti asupra noastra, sa ne vedem mereu poftiti si invidiati chiar de ceilalti. Nu mai avem puterea sa ne cautam si sa ne judecam fiecare pe sine insusi, ci ochiul celuilalt a devenit masura vietii mele. Acelasi etalon josnic al celor multi, care obliga la o anumita talie, la o anumita inaltime, la o anumita lipsa a hainelor, care sa ascunda mai mult decat minimul necesar bunului simt. Poate ca nici macar atat.

De cum face primii pasi in viata, omul trebuie sa imite. Incepe cu papusa Barbie, care, pe an ce trece, este tot mai dezbracata si tot mai senzuala. Deci, primul etalon, primul model pentru fete; cat despre baieti, ei sunt ajutati sa isi dezvolte gustul pentru placere, pentru fetite cu fitze! Si nefericita sa fie fetita care are „blestemul” de a fi un pic mai plina, un pic mai bine facuta. Dar calvarul ei abia a inceput!






Cataloage tot mai pretentioase o invata cum sa se imbrace pentru a fi, de fapt, tot mai dezbracata. O invata ca haina nu trebuie sa ne faca, in ultima instanta, mai frumosi, ci trebuie sa „strige” dupa privirile celorlalti. Ceea ce trebuie sa se vada este corpul, trupul omenesc, care are enorma nevoie de placere. Iar haina este un adjuvant, un ajutor nepretuit. „Turma” impune copiilor nostri niste reguli prin tot felul de cataloage de moda; iar ei se supun mai mult inconstient, fiind chiar fericiti sa li se dicteze cum sa se imbrace… pentru a fi pe gustul lumii.




Vara este anotimpul in care moda scoate „carnea” pe piata; fiecare scoate la „taraba” ceea ce are mai bun. Insa cine refuza acest joc risca sa fie scos din catalogul placerilor acestei lumi.




Am devenit nu oameni frumosi, ci picioare frumoase, sexy, care iti taie respiratia si demnitatea.Am devenit abdomene umblatoare, talii cu miscari provocatoare, care pur si simplu cheama pe cei doritori la placere. De mult timp fetele noastre au uitat ca ceea ce are omul unic si de neinlocuit este chipul si nicidecum picioarele. Am uitat sa privim ochii celuilalt si sa vedem chipul lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Dar vedem un chip care spune tot, un chip cu niste ochi din care de multa vreme a disparut Lumina lui Dumnezeu.



Din nefericire ne-a intrat in reflex sa privim pe celalalt incepand cu mijlocul lui, cu talia lui. Daca o fata a picat acest examen, nu mai are nicio sansa in randul prea modernei noastre lumi. Ne dezbracam inainte de a fi „nevoie” sa fim dezbracati. Ne aruncam inconstienti in valtoarea unor patimi rusinoase, fara a calcula consecintele acestui fapt. Ne lasam pradati de privirile celorlalti, fara a gandi ca pacatul incepe mai intai de toate cu gandul, este facut mai intai de toate in inima. Nu intelegem ca majoritatea zdrobitoare a celorlalti nu va putea sa vada eul nostru, ceea ce suntem noi de fapt, privind goliciunea noastra, ci ne va transforma in simple obiecte de placere, in „actori” ale visurilor si ale imaginatiei lor bolnave, murdare si obscene.




Dar, din pacate, majoritatea tinerelor asta doresc de fapt. Isi doresc sa fie dorite.



In acest caz nu mai putem vorbi nici macar de acea superioritate pe care ar mai avea-o omul in fata unui animal. Atata timp cat iti transformi trupul in „poligon de tragere” prin patimi de tot felul, nu va trebui sa astepti decat clipa mortii. O clipa in care acest trup va sfarsi in mod jalnic, deplorabil, intr-o frumusete apreciata doar de viermi si de un pamant care ne niveleaza pe toti, fara diferentiere.

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial, caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.

Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict omenesc: actritele anilor ’40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi… Aveau o frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti „furau” atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.

Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul „netezeste” acest drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?

Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.

Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.

Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti? De cate ori nu ne expunem desfraului intelectual si moral al celorlalti, al privitorilor, al unor oameni pe care oricum nu-i cunoastem? Iti reamintesc ca Hristos a stat gol pe Cruce, dar nu putem sa-l reprezentam asa pentru ca mintea si inima fiecaruia dintre noi sunt prea imbolnavite de pacat, prea mult obisnuite cu dezgolirea celuilalt, cu folosirea celuilalt pentru placerea proprie. Ochii nostri au uitat sa priveasca ca si ochii unui copil: acesta va umbla gol fara nicio problema si nu-si va imagina nimic pacatos in sufletul lui ce sta mereu asezat in bratele unui inger.

Prea multi dintre noi au apucat pe demonicul drum pe care se afla cea care isi permite sa se numeasca “Madonna”. (In limba latina, ca si in cea italiana, inseamna “Maica Domnului”, “Doamna noastra”). [...] Daca inima ta este curata, atunci si imbracamintea ta va fi demna, netransformandu-se intr-un obiect al patimilor acestei lumi.

Stiu prea bine ca majoritatea zdrobitoare a tinerilor au o anumita moda, care mult prea des ii lasa “imbracati” cu cate un cercel in ureche doar.

Vreau sa-ti redau aici una dintre minunile lui Hristos. Exista atunci un om demonizat, care nu putea locui in cetate pentru violenta si chiar ferocitatea lui. Deseori era legat in lanturi si inchis in cimitirul acelei cetati. Dar acesta, la fel de des, rupea lanturile si fie ca se intorcea in cetate, fie ca traia in mijlocul unei turme de porci. Dar omul, fie el si demonizat, de Dumnezeu tot are nevoie. Astfel ca, la apropierea lui Hristos de acea cetate, diavolii din acel om, l-au aruncat pe acest om la picioarele Domnului si L-au intrebat: “Ce ai cu noi, Iisuse? De ce ai venit sa ne chinui mai inainte de vreme?” (Luca 8, 28). Hristos le cere sa paraseasca trupul acelui nefericit om, permitandu-le sa intre in turma de porci ce apartinea locuitorilor acelei cetati. Diavolii au intrat in porci, care s-au aruncat cu totii in mare, inecandu-se. Iar omul acela s-a vindecat si a dorit sa ramana pentru toata viata lui impreuna cu Hristos.



Nu ma voi intreba cat mai poate accepta ca veridic acest fapt tanara noastra generatie. Dar te voi invita sa te diferentiezi de turma de porci a acestei lumi. Mai simplu zis: daca turma de porci se arunca in mare, tu nu ai nevoie sa faci acest lucru; aceeasi invitatie la diferentiere, la unicitate. Nu privi in jurul tau pentru ca nu Il vei gasi si nu Il vei vedea pe Hristos. El nu sta printre porci si nici nu accepta pe demonizati in jurul Sau. Pe porci ii indraceste, lasandu-i sa-si faca singuri felul, aruncandu-se in mare; pe demonizati ii vindeca, ii umple de putere si demnitate, ii face pur si simplu oameni. La fel a procedat in toti cei peste trei ani de propovaduire: a vindecat, a iertat sau a judecat, a inviat sau a mustrat. Daca exista un dram de credinta in inima ta, daca Dumnezeu reprezinta realmente ceva pentru tine, atunci alege: Hristos sau porcii. Este o alegere deseori imposibila, vecina cu nebunia, dar trebuie facuta, voluntar sau involuntar.


Gasesc normal ca atunci cand intri in biserica sa nu poti sa iti acoperi capul, ca tanara. Trecerea de la fusta incredibil de mica si de la un decolteu vizibil si din avion, la o imbracaminte decenta si la capul acoperit este realmente dificila. Aici ar fi in joc virtutea smereniei, adica acea renuntare la mandria mea, la frumusetea mea, la opinia mea. Totul pus inaintea acestui smerit Iisus, totul trecut prin catalogul frumusetilor raiului, care nu inseamna mai nimic pentru aceasta lume, pentru modul in care intelege ea frumusetea.

Imi amintesc ca, intr-o anumita ocazie, primisem o icoana a Sfantului Ioan Botezatorul. Fiind o icoana din hartie, am dorit sa o plastifiez. Nu mare mi-a fost mirarea cand m-am lovit de indignarea celei ce se ocupa cu aceasta clasica plastifiere. Dar ce se intamplase? Icoana nu reprezenta un Sfant musculos, aratos si pe un nor impresionant de alb. Era, de fapt, un Botezator negricios, tras la fata, slab, imbracat intr-o piele de camila – o imagine dezolanta, care respinge ochiul iubitor de “frumos” al zilelor noastre. “Dar ma sperie acest chip, este infricosator!” a afirmat cu patos persoana cu plastifierile.

Recunosc ca atunci mi-am cam pierdut cumpatul! Cum ar fi vrut sa arate o persoana care nu manca decat miere si lacuste, care postea zile, saptamani in sir? O persoana care nu folosea creme infiorator de scumpe, ci era lovita zi de zi de acelasi necrutator soare. O persoana care din copilarie a locuit in pustiu, cautand un Dumnezeu ce trebuia sa vina in pustiul acestei creatii. Un Ioan care se revolta in fata rautatilor si mortii acestei lumi…

Pe cand vom cauta si o frumusete a sufletului? Cat vom mai ignora exact ceea ce este cu adevarat important? Nu zic sa va ignorati trupul sau sa il supuneti unor posturi dure, pe care majoritatea, nici in forma lor usoara, nu vrem sa le incercam. Nu va invit sa faceti minuni, pentru ca am zis deja ca pe acestea le face Dumnezeu”.
Event Date/Time 26.07.2012 from 13:59 to 14:59
Organizator crestin ortodox 2012
Locatie Frumusetea inselatoare<br /> <br />Din pacate, una dintre caracteristicile acestei lumi este nedreptatea. Nu pentru ca Dumnezeu ar fi creat-o astfel, ci pentru ca Dumnezeu a lasat omului sa aiba libera vointa, iar omul si-a indreptat vointa sa spre rau. Este drept ca omul s-ar putea scuza, cum ca raul este inselator, si in lipsa de experienta a omului nu si-a dat seama, insa caderea fiecarui om se datoreaza lipsei de ascultare. Dumnezeu a spus primului om ce are de facut, la fel cei care au urmat si-au invatat urmasii de ce sa se fereasca, insa neascultarea a facut ca oamenii sa se departeze tot mai mult de voia lui Dumnezeu.<br /> <br />Astfel, increderea in momeala lumii si in gandurile proprii ii face pe oameni ca, inca din tinerete, sa cada in cele mai neplacute curse. Lumea care nu vrea sa asculte de cuvantul lui Dumnezeu este condusa de o bogatie nedreapta si de o frumusete murdara. Da, unii incearca sa cucereasca lumea prin frumusete, si, din pacate, de multe ori reusesc. Stau toata ziua la oglinda si ii ingenuncheaza pe cei care nu pot sa vada monstrul din spatele frumusetii.<br /> <br />Televiziunea arata tot ce este mai frumos, pentru ca cei ce platesc abonamentul TV sa stea cu gura cascata la ipocrizia frumoasa pe care o vad, la fel si ziarele, si de fapt aceasta este cererea: oamenilor slabi de minte le place sa vada picioare dezgolite si piepturi umflate, fie ele si de plastic ori silicon, ce mai conteaza, important este ca alimenteaza o imaginatie bolnava si ca trece timpul. Cei care isi aleg un partener de viata frumos, mai devreme sau mai tarziu, vor vedea si monstrul din spatele frumusetii. Vor vedea o persoana plina de capricii, mandra, egoista, si care, in loc sa-si faca datoriile, pe care le are in familie, sta mai mult la oglinda si se aranjeaza. Pentru ea, lauda lumii conteaza. Se simte puternica in fata miilor de ochi, care se invart dupa ea, si nu realizeaza ca de fapt sunt ochi de oameni slabi si naivi, ingenuncheati de pornirile murdare, si ca ea nu este altceva decat un obiect de placere, care va disparea odata cu trecerea timpului.<br /> <br />„Inel de aur in fundul porcului, asa este frumusetea fara de minte” (cf. Pilde 11,22), insa „Fara de minte” se talcuieste „Fara credinta”.<br /> <br />Sigur ca la sfarsit fiecare va lua ceea ce a lucrat in viata, frumusetea insa este un dar de la Dumnezeu, si daca „frumosul” sau „frumoasa” nu au lucrat nimic in viata lor spre mantuirea sufletului, frumusetea lor se va cobori intr-o groapa intunecoasa si urat mirositoare, plina cu intinaciune si cu viermi. Nu Dumnezeu a dorit aceasta, ci aceasta a fost alegerea omului, care a pretuit mai mult un trup stricacios, decat dreptatea lui Dumnezeu, si mai mult decat adevarata frumusete, care se gaseste in smerenie, mila, curatie, harnicie, rabdare, infranare, in dragostea fata de Dumnezeu si pe aproapele.<br /> <br />Minunile nu ne mantuiesc<br /> <br />Senzationalul are mare cautare la oamenii care nu cauta sa se pocaiasca si vor niste rezolvari imediate a unor situatii care nu le convin. De fapt, ei nici nu considera ca au nevoie sa se pocaiasca, si nici macar nu sunt in stare sa-si vada pacatele. Problema o vad la aproapele lor si niciodata la ei. Totodata, un preot, despre care se spune ca are anumite puteri si o biserica unde se intampla lucruri iesite din comun, constituie pentru ei un real interes si de asemenea, este mai important pentru ei ca un preot care sa le citeasca moliftele Sfantului Vasile cel Mare, decat sa-si recunoasca greselile si sa se indrepte. Ei nu-si dau seama ca diavolii nu pleaca de la cei care nu vor sa paraseasca pacatele, si ca moliftele nu au sens pentru cei care nu-si schimba viata.<br /> <br />Sfintii Parinti ne spun ca mai mare este cel care indura o boala si multumeste lui Dumnezeu, decat cel care s-a vindecat printr-o minune, iar cel vindecat printr-o minune ramane cu o mare datorie fata de Dumnezeu, pe cand cel care multumeste in boala se sfinteste si se mantuieste.<br /> <br />Odata cu slabirea credintei este bine sa nu alergam dupa minuni, ca nu cumva sa ne aflam inselati de diavolul, caci se stie ca atat antihrist, cat si inaintemergatorii lui, umbla sa insele lumea prin minuni mincinoase si se spune ca si foc din cer va face sa se pogoare (cf. Apocalipsa 13,13).<br /> <br />Unii se insala considerand tehnologia zilelor noastre: automobile, avioane, submarine, telefoane si toate celelalte ca fiind minuni. Ei spun: cine zice ca in zilele noastre nu mai sunt minuni? Iata cate minunatii a creat omul. Insa dupa cum am mai spus: pomul se cunoaste dupa roade si toate asa-zisele minunatii, pe care le-a creat omul, departeaza pe om de Dumnezeu si distrug pamantul si de aici vedem roadele si intelegem ca ele nu sunt minuni, ci inselari.<br /> <br />Sa cautam adevarul, care ne mantuieste, si nu minuni prin care putem fi inselati. In Evanghelie se spune ca Iisus:<br /> <br /><br />„Chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti demonii si sa vindece bolile. Şi i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi“ (cf. Luca 9,1-2).<br /> <br />Intre cei doisprezece se afla si Iuda, care l-a vandut pe Mantuitorul. Cu ce i-a ajutat faptul ca a facut minuni? Cu nimic! De aceea spune Hristos:<br /> <br /><br />„Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Şi atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea“ (cf. Matei 7, 21-23)<br /> <br />si tot acolo spune ca: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (cf. Matei 7,20), cu alte cuvinte nici macar minunile pe care le-ar face cineva nu pot fi considerate roade ale persoanei care le face, deoarece chiar daca minunile ar fi adevarate, darul este primit de la Dumnezeu, si Iuda nu a folosit nimic ca a facut minuni, iar roadele prin care ii putem cunoaste sunt dupa cum se spune la un Apostol care se citeste la Taina Sfantului Maslu:<br /> <br /><br />„Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia“ (cf. Galateni 5,22-23).<br /> <br />Sa cautam sa ajungem la aceste roade, si sa nu alergam dupa semne si minuni, cum cereau evreii de la Mantuitorul. Sa cautam voia lui Dumnezeu, si sa nu spunem: Doamne, Doamne!, fara sa vrem sa scoatem rautatea din noi afara.<br />
Event Type Lansare de carte
Copyright 2025  -  FAQ  -  Termeni si Conditii  -  Contacteaza-ne  - 
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni