Vă anunţăm apariţia, pentru întâia dată într-o versiune integrală, revăzută şi adăugită, a "Gândurilor despre bine şi rău" ale Sfântului Nicolae Velimirovici.
Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinţă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeşti ortodocşi din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... şi dascăl sobornicesc al Bisericii.” Potrivit cuvintelor unui alt mare theolog şi părinte duhovnicesc Sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. Poţi simţi că, printr’însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marile nevoitori ortodocşi, şi mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, şi simte întreaga Zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaş.”
În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul Român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu nişte excepţii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din Engleză sau Franceză, şi de o calitate mai îndoielnică).
Cartea pe care o ţineţi în mână împlineşte anul acesta 86 de ani de când a cunoscut întâia oară lumina tiparului, la Belgrad, în 1923.
A fost una dintre puţinele lucrări ale Sfântului Nicolae ce au cunoscut o traducere Românească relativ timpurie, în 1939 – la 16 ani de la apariţia originalului. Din păcate, n’a fost şi una foarte izbutită, atât din punct de vedere lingvistic (căci traducătorul Bogoliub L. Pisarov, lector de limbă Sârbă la Universitatea din Bucureşti, fie nu stăpânea tainele limbii Române, fie a lucrat în grabă şi fără să acorde traducerii o atenţie deplină, deoarece textul foloseşte stăruitor perifraza şi omite pe alocuri cuvinte, ba chiar propoziţii întregi), cât şi editorial (având capitole lipsă şi o aşezare cu totul diferită faţă de ediţia Sârbă din 1923).
În 2001 (şi cu o reeditare în 2006) apare pe piaţa Românească o nouă ediţie a cărţii, cu un titlu modificat şi un alt traducător, dar care, în afara actualizărilor ortografice şi unor mici modificări, reproduce aproape neschimbat varianta interbelică (lipsesc cuvântul traducătorului, scrisoarea Sfântului Nicolae către publicul Românesc şi prefaţa lui Gala Galaction). Se moştenesc, astfel, şi toate greşelile şi scăpările acesteia.
În cadrul proiectului de publicare a scrierilor Sfântului Nicolae Velimirovici, ne propusesem la început să reedităm traducerea din 1939. Ne-am văzut însă siliţi să o revizuim şi să o refacem, ajungând practic la o retraducere, pentru a prezenta cititorilor Români textul în forma sa întreagă şi neschimbată. Ne îngăduim, pentru referinţă, să reproducem câteva din nedesăvârşirile tuturor ediţiilor de până acum, ce ne-au îndemnat la realizarea celei de faţă: sânt omise patru Gânduri (121, 163, 177, 189), alte două (60-61 şi 149-150) fiind concatenate; lipseşte cuvântul de început; lipsesc pasaje întregi (din Gândurile 30, 36, 48, 54, 91, 100, 107, 113, 139, 142, 148, 167, 178, 183, 195, 201, 202, 213, 214, 235, 247); titlurile mai multor Gânduri sânt schimbate faţă de original (12, 14, 15, 36, 41, 42, 48, 54, 81, 90, 108, 125, 174, 176, 181, 203, 213, 220, 221).
* * *
Gândurile adunate între coperţile acestei cărţi ne îmbrăţişează cu o gingaşă familiaritate: pentru creştini, ele par să vină nemijlocit din înţelepciunea Cărţii Ecclisiastului, din Pildele lui Solomon, din Psalmi, din pildele Evangheliei, din Pateric şi din capetele Filocaliei. Chiar şi necreştinii vor putea regăsi aici căldura de „acasă,” în măsura în care au căutat vreo mângâiere în scrierile vechilor înţelepţi ai Antichităţii. Un astfel de cititor ar putea afla din Gândul 30 că adevărul este „precum” realităţile elementare – aerul, lumina, apa, pământul – dar fără a se identifica cu ele, de vreme ce este nefăcut, fiinţează prin sine şi se află în stare de dragoste, adică de jertfă.
Cu atât mai mult se vor regăsi în aceste pagini cei ce au îndrăznit să caute spre cer în ceasurile lor de deznădejde sau de bucurie. Căci această culegere de gânduri nu caută să fie, aşa cum s’ar putea crede la prima vedere, o încercare de definire sau de clasificare a binelui şi a răului; este vorba aici despre toate cele ale omului – de la poezie la seceriş, de la theologie la economie. Este o carte unde găsim gânduri despre toate, însă nu toate felurile de gânduri; găsim doar acele gânduri „plimbate prin cer,” aşa cum ne îndeamnă Sfântul Nicolae Velimirovici să facem şi noi în Gândul 43.
Dar ce este cerul? Este locul unde omul se face din nou întreg, urmându-I lui Hristos, Cel ce a unit întru Sine Cerul şi Pământul. De aceea, gândurile care nu pot fi plimbate prin cer întinează pământul.
Tocmai această integralitate, proprie creştinismului, face ca scrierea de faţă să nu poată fi lesne expediată ca „literatură mistică,” adică nepractică, bună doar pentru firile contemplative. Sfântul Nicolae arată în chip repetat cum aşezarea sufletească a omului determină nu doar rânduiala vieţii lui, ci şi rânduiala din lume. Prin urmare, răspunsurile la neputinţele lumii de astăzi şi din totdeauna nu se pot afla nici în ştiinţa Occidentului, nici în înţelepciunea Orientului, ci în descoperirea singurului izvor al dragostei, adevărului şi dreptăţii, despre care Sfântul Nicolae vorbeşte lămurit în Gândurile 25 şi 99. Într’adevăr, întreaga carte nu este altceva decât un urcuş către această Dragoste adevărată şi acest Adevăr plin de dragoste ce S’a făcut om.

Redacţia
Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul San Francisco-ului, citat în periodicul Orthodox America, nr. 158, şi preluat ulterior de autori precum Episcopul Artemie al Raskăi şi Prizrenului în biografia Novi Zlatoust: sveti Vladika Nikolaj, 1880-1956.
Епископ Охридски Николај, Мисли о добру и злу, Полет, Београд 1923.
Nicolae Velimirovici, Cugetări despre bine şi rău, traducere din Sârbeşte de B. Pisarov, cu o prefaţă de Gala Galaction, Tipografia Cugetarea, Bucureşti, 1939.
Episcopul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, traducere din limba Sârbă de părintele Teofil Petrescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2001.