Piteşti: Genocidul sufletelor

Autor: Florentina Ciuverca

Mărturiile a 50 de supravieţuitori ai experimentului Piteşti vor fi strânse într-un documentar despre „o cumplită barbarie a lumii contemporane“.

Şeful torţionarilor, studentul Eugen Ţurcanu, arestat pentru legături cu legionarii şi executat în 1954 din cauza ororilor de la Piteşti

Despre fenomenul Piteşti s-a scris şi s-a vorbit mult şi întotdeauna epuizându-se sinonimele pentru „cutremurător“, „diabolic“, „oroare“, „tortură“: schema de generare a „omului nou“ concepută în închisoare, în 1949, întrece în inventivitate malefică torturile Evului Mediu. Românii ştiu însă prea puţin din ce s-a petrecut cu adevărat acolo, crede regizorul Sorin Ilieşiu, care i-a adunat pe 50 dintre ultimii supravieţuitori ai „reeducării“ comuniste într-un documentar ce se anunţă cutremurător: „Genocidul sufletelor“.

Fotografii inedite cu Ţurcanu

Mai există astăzi sub 100 de supravieţuitori ai experimentelor din 1949-1951, toţi cu vârste cuprinse între 80 şi 85 de ani. Cu 40 dintre ei există deja interviuri filmate, urmează alte 10 mărturii. Deşi între ce s-a întâmplat atunci şi confesiunile de acum se întinde o jumătate de secol, unii dintre cei torturaţi au refuzat să vorbească, iar unii dintre cei care au devenit atunci şi torţionari au refuzat să mărturisească. Mulţi au dat detalii care nu apar în niciun studiu, în nicio carte despre experiment.

Din nicio amintire nu lipseşte însă şeful torţionarilor, studentul Eugen Ţurcanu, arestat pentru legături cu legionarii şi executat în 1954 din cauza ororilor de la Piteşti. Recent, profesorul universitar Ilie Popa, preşedintele Fundaţiei „Memoria“ din Piteşti, a descoperit în arhiva CNSAS două fotografii - faţă şi profil - ale suceveanului şcolit în Drept. „Fotografiile sunt făcute în momentul arestării, cu aproximativ un an înainte de demararea experimentului. În ele nu se întrezăreşte absolut nimic din ceea ce avea să devină Ţurcanu“, remarcă Ilieşiu.

Cuvântul-cheie: reeducarea

Mărturiilor din închisoare li se vor adăuga opiniile unor istorici, scriitori sau eseişti precum Stéphane Courtois, Vladimir Tismăneanu, Vladimir Bukovski, Thomas Blanton, Thierry Wolton, Dennis Deletant, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu sau Horia-Roman Patapievici. „Vom filma la închisorile unde a fost aplicat experimentul: la cele din Piteşti, Gherla, Târgu- Ocna şi la Canal. Dar vom filma şi la Memorialul Sighet imagini emblematice pentru orice închisoare“, precizează Ilieşiu.

Despre dezumanizarea prin tortură fizică, psihică şi sufletească a deţinuţilor de către alţi deţinuţi, Virgil Ierunca a publicat, în 1981, o carte care a produs rumoare în Occident, „Fenomenul Piteşti“, în care închisoarea era numită metaforic „insula ororii absolute“. În această văgăună a răului suprem, cuvântul de ordine a fost reeducarea.

„Va fi un film despre «cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane », aşa cum a fost considerat experimentul Piteşti de celebrul scriitor Alexandr Soljeniţân. Nu există cuvinte pentru a descrie cu adevărat tot ceea ce au îndurat aceşti tineri anticomunişti, în jur de 2.000, majoritatea fiind studenţi în momentul arestării. Aproape la fiecare mărturie filmată am aflat câte ceva nou. Inventivitatea diabolică a celor care aplicau „experimentul“ era inepuizabilă“, spune cineastul, care-şi va termina documentarul la finalul anului.

„Reeducaţii“ erau obligaţi să se autodenunţe, să se nege pe sine, să-şi denunţe şi să-şi renege familia, prietenii şi iubita, adică să-i „demaşte“ dezicându- se de ei, de tot ce aveau mai sfânt, batjocorind credinţa în Dumnezeu. „Reeducatorii“ îi obligau să participe la veritabile ritualuri satanice antireligioase. În final, „reeducaţii“ erau obligaţi să devină „reeducatorii“ altora, adică torţionari. Cei care refuzau erau obligaţi să se „reeduce“ din nou, până acceptau rolul de „reeducator“. Mulţi au încercat să se sinucidă pentru a scăpa de infern, dar foarte puţini au reuşit“, explică Ilieşiu.

Inapoi la blogul Cristina David