La 29 august 2009, eminenta statură a lui Victor Duculescu, s-a adăugat pleiadei eliseene de nemuritori a lumii dreptului european, a juriştilor români şi a şcolii româneşti de drept.
Expert recunoscut în dreptul internaţional public şi în dreptul constituţional, autorul unor lucrări inconturnabile precum Succesiunea statelor la tratatele internaţionale şi Protecţia juridică a drepturilor omului,
Victor Duculescu a fost şi un prestigios profesor, cu vocaţie pedagogică indiscutabilă.
Adept exemplar al primatului ideii de drept, slujitor entuziast al democraţiei autentice, cunoscător în profunzime al mecanismelor Consiliului Europei, pe care le-a studiat cu acribie la sursă, Victor Duculescu a fost susţinătorul cutezător şi subtil al ideii că, şi pe planul drepturilor omului, respectarea egalitătăţii statelor suverane este esenţială şi, totodată, că statele suverane egale pot, prin acordul lor de voinţă, să cuprindă în sfera convenţională a competenţei internaţionale şi domeniul drepturilor omului, astfel încât să fie respectat şi principiul neingerinţei. El a atras atenţia cu îndrăzneala deschizătorului de orizonturi că statele lumii se pronunţă tot mai mult pentu discutarea problemeleor legate de apărarea şi respectarea drepturilor omului în cadrul forurilor internaţionale şi că opinia publică internaţională are un rol important în respectarea legalităţii internaţionale.
Lucrând cu perspicacitate la definirea diplomaţiei, Victor Duculescu a stabilit că metodele “diplomaţiei secrete” contravin metodelor proprii acestei profesii, întrucât o deformază cu scopul obţinerii de avantaje pentru statele antrenate în politica sferelor de influenţă şi că este necesar ca instituţiile statelor să evite derapajul activităţii diplomatice spre forme de tipul “diplomaţiei secrete”, a căror cultivare ar stimula tendinţele de a menţine prin forţă preeminenţa unor state asupra altora, ori de a perpetua crizele specifice statelor aflate în situaţie dezavantajoasă.