Contracepția este un dezacord la nivel mental cu privire la Creația lui Dumnezeu și voia Lui în lume

Vreau ca în acest articol să discutăm despre contracepție ca noțiune (concept), nu ca o suită de mijloace concrete prin care oamenii se feresc de zămislirea unui copil. În campania noastră „În familia ortodoxă nu există contracepție” vom aborda în primul rând contracepția ca o alegere la nivel mental și abia apoi să trecem în zona medicală a folosirii anticoncepţionalelor, prezervativului, steriletului, avortului și a altor forme contraceptive.

Este necesar să precizăm că discuția noastră se plasează în sânul familiei și nu în afara ei. Prin urmare vom dezbate alegerile bărbatului și a femeii, soț și soție, de a folosi mijloace contraceptive, și nu alegerile unor adolescenți care au relații intime oricum, oricând și oriunde, fără a-și asuma o minimă responsabilitate.

De ce hotărăsc soții să folosească metode contraceptive în relațiile lor intime?

În primul rând trebuie să precizăm că trăim într-o lume creată de Dumnezeu, după regulile Lui, după Legile Lui, iar noi suntem invitați să ne trăim viața în ea. Nu am creat noi lumea, nu au creat-o nici bunicii noștri, nici părinții lor, nici stră-stră-stră-bunicii lor, ci toți ne-am pomenit în ea și ne adaptăm la condițiile și legile ei pentru a supravieţui și a ne fi bine.

În acest Univers, Dumnezeu a hotărât ca atunci când un mascul și o femelă (în regnul animal sau între oameni) se împerechează să existe posibilitatea apariției unui pui. Am folosit expresia „posibilitatea apariției” pentru a sublinia faptul că nu orice act sexual are ca finalitate o sarcină. Tot Dumnezeu este Cel care a lăsat plăcerea împreunării dintre un mascul și o femelă, tocmai pentru a-i cointeresa în actul procreerii. Dacă nu ar fi existat această plăcere atunci nici oamenii și nici animalele nu s-ar mai fi înmulțit ci probabil în câțiva zeci de ani specia lor ar fi dispărut, nelăsând urmași.

Astfel, atât băiatul cât și faţa, când sunt la vârsta adolescenței se simt atraşi de persoanele de sex opus, și încep să-și dorească a avea relații intime, mai ales că au aflat de la cei din jur că din ele pot obține multă plăcere. Tot de la cei din jur ei află că relațiile intime nu sunt doar un pahar de vin pe care-l deguști pentru plăcerea gustului, și nicio o prăjitură bună pe care o savurezi de poftă, ci deși dătătoare de plăcere ele vin și cu posibilitatea apariției unui copil.

Astfel, omul află de la apropiați, că relațiile intime dintre soț și soție nu oferă doar plăcere ci și responsabilitate. Omul află despre această lege a lumii în care trăiește, lege pe care nu el a creat-o ci pe care Dumnezeu a așezat-o în Univers:

„Vrei plăcerea împreunării? Atunci îți asumi și responsabilitatea apariției unui copil în viața ta, pe care trebuie să-l creșteți până va fi pe „picioarele” lui.”

În momentul în care soții refuză apariția unui copil în urma relațiilor intime, atunci ei își arată dezacordul cu privire la felul în care Dumnezeu a creat lumea, și cu privire la această lege a împreunării.

Când soții hotărăsc să folosească anticoncepţionale, prezervative, sterilet, sau alte metode de stopare a apariției unei sarcini, ei în acel moment „spun tacit”:

„Ce prostie! Cum să rămâi însărcinată după fiecare act sexual! Eu vreau să fac copiii atunci când vreau eu, nu oricând și oricum. Sexul ar trebui să fie liber de orice constrângere. Sexul este așa de dulce! De ce să te temi de fiecare dată că poți rămâne însărcinată, când „normal” ar fi să nu existe nicio frică, iar bărbatul și femeia să-și exprime iubirea liber!”

Prin urmare contracepția este un dezacord la nivel mental cu privire la Creația lui Dumnezeu și cu privire la voia Lui în lume pentru toate creaturile.

Ori Dumnezeu a creat cu multă înțelepciune lumea în care trăim, și toate legile ei au ca scop mântuirea omului, curățirea lui de patimi, sfințirea lui. Toate legile Universului îi sunt de folos omului spre îndumnezeire.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că păcatul este un mod de existență «împotriva» existenței, contra naturii, deoarece fragmentează și corupe natura.

Iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune:

„Păcatul este o boală a voinţei, care greşeşte, luând drept bine simplă iluzie a binelui.”

Iar părintele arhimandrit Gavriil Stoica de la Mănăstirea Zamfira spune:

„După învăţătura creștină ortodoxă a Sfintei Evanghelii, păcatul este călcarea cu știință și voință liberă a voii lui Dumnezeu; iar pentru că voia lui Dumnezeu este arătată în poruncile sau legile Sale, păcatul se mai numește și fărădelege.”

Iată cum, din câteva simple gânduri ne putem da seama că toate metodele contraceptive sunt un păcat, și nicidecum un rău mai mic, un bine neîmplinit... sau o simplă slăbiciune omenească.

A opri zămislirea și nașterea pruncilor este un păcat împotriva firii, adică unul foarte grav. Trebuie să știți că în Catehismul Ortodox, cartea în care se cuprinde pe scurt învățătura de credință a Bisericii Ortodoxe, contracepția (ferirea de copii) este trecută în categoria păcatelor strigătoare la cer.

Iată ce se spune aici:

„Se numesc strigătoare la cer păcatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în firea noastră. Ele sunt atât de grele, încât, mai mult decât altele, cer o răsplătire de la Dumnezeu chiar în lumea aceasta. Ele nu izvorăsc dintr-o slăbiciune a credinciosului, ci din vădita răutate a voii lui, fiind săvârşite cu precugetare.

Păcatele strigătoare la cer sunt:

• Uciderea săvârșită cu voie. (...)
• Sodomia, adică desfrâul împotriva firii, precum și împiedicarea cu știința a zămislirii de prunci și lepădarea lor. Desfrâul împotriva firii şi-a primit numele de sodomie după locuitorii din Sodomă, care pentru acest păcat au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfântul Apostol Pavel spune că astfel de fapte ruşinoase nu trebuie să fie nici măcar amintite printre creştini (Efes. 5, 3).”
• Asuprirea văduvelor, orfanilor şi saracilor este un păcat împotriva simţului firesc de dreptate al omului. (..)
• Oprirea platii lucrătorilor, care de asemenea răneşte dreptatea socială. De acest păcat ţin: specula ce se face cu braţele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei părţi din plata, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. (..)
• Lipsa de cinste şi mulţumire faţă de părinţi.”

Contracepția este numită aici împiedicarea cu știință a zămislirii de prunci.

Catehismul Ortodox este accesibil gratuit pe site-ul Patriarhiei Române sau în formă editată, apărut cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre contracepţie așa clar, deși el a trăit în secolul IV când nu existau pilule contraceptive și avortive, prezervative, sterilet și alte „minunății” medicale de a omorî o sarcină și existau doar otrăvuri. Iată ce spune el explicând vorbele Sfântului Apostol Pavel, „De ce semeni acolo unde nu poţi secera?”:

„De ce semeni acolo unde ţarina încearcă a strica rodul, unde sunt multe doctorii de stârpire şi unde de multe ori copilul este omorât mai înainte de naştere? Iată, deci, ca şi pe acea desfrânată n-ai lăsat-o să rămână desfrânată, ci ai făcut-o şi ucigaşă de om! Ai văzut cum din beţie izvoraşte desfrânarea, iar apoi din desfrânare iese omorul? Ba chiar mai mult şi decât omorul, căci nici nu am cuvinte îndeajuns pentru a numi asemenea faptă criminală, de vreme ce nu numai ca pe copilul născut îl omoară, ci îl împiedica chiar de a se naşte. Deci de ce îţi baţi joc de darul lui Dumnezeu şi te lupţi împotriva legilor Lui, iar ceea ce este binecuvântare tu alungi ca pe un blestem?” (Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXIV)

La final vreau să concluzionăm ceea ce am discutat în acest articol:

A. Contracepția este un dezacord la nivel mental cu privire la Creația lui Dumnezeu și față de voia Lui în lume.

B. Contracepția este o modalitate de a despărți actul intim al familiei de responsabilitatea nașterii unei vieți.

B. Contracepția în toate formele ei este un păcat.

C. Contracepția este un păcat strigător la cer, un păcat împotriva firii. Deși uneori e așa de frumos să trăim conform firii noastre, totuși adeseori oamenii păcătuiesc făcând lucruri contrare firii: homosexualitate, perversiuni, contracepție, ucidere, agresivitate fizică și verbală față de aproapele nostru, etc.

D. Contracepția este o împiedicarea cu bună știință a zămislirii de prunci...

DOAMNE AJUTA.

Parabola 3: Casa zidită pe stâncă și cea zidită pe nisip

Predică la soborul Sfântului Ioan Botezătorul [2013]

Iubiții mei, într-o mare și dumnezeiască lucrare, ca aceea a mântuirii oamenilor, trebuie să ai colaboratori destoinici. Trebuie să ai oameni pe care să te bazezi. Care să fie trup și suflet pentru propovăduirea dreptei credințe și exemple de urmat. Pentru că numai oamenii cu totul implicați în viața Bisericii pot dinamiza mase de oameni. Altfel vorbești la pereți…sau la ochi fără înțelegere…

Dar dacă ai colaboratori…și public forte, bine înrădăcinat în Tradiția Bisericii…în jurul lor se clădește imediat catedrala credinței, a slăvirii lui Dumnezeu. Pentru că Biserica vie, imbatabilă se clădește în sufletele și în trupurile noastre și ea susține Biserica de piatră. Și astăzi, când ne adunăm/ când ne constituim într-un sobor de cinstitori ai Botezătorului Ioan arătăm cinstirea inimii noastre Domnului prin aceea că evidențiem slujirea, viața și martiriul unuia dintre colaboratorii Lui. Căci Dumnezeu Se cinstește prin Sfinții Lui, pentru că ei sunt una cu El.

Și dacă Domnul a binevoit întru Sfinții Lui…și Sfinții Lui sunt în lumina slavei Sale…atunci a striga către Sfinți înseamnă a striga către Domnul Sfinților. Iar Domnul Sfinților și al Puterilor cerești, Dumnezeul celor vii, ne vorbește prin Sfântul Ioan ca prin glasul veridic al pocăinței și al iubirii martirice. Căci pocăința te pune în stare de jertfă… Și dacă ești o jertfire continuă pentru alții, ești o lumină frumoasă pentru toți.

Bineînțeles că ieri, la Botezul Domnului, citind Evanghelia zilei, l-am elogiat pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel ce a văzut revelarea Treimii. Că glasul Tatălui și harul Duhului ca un porumbel  și dumnezeirea Fiului nu au fost văzute de Sfântul Ioan cu ochii fizici ci, în mod extatic, cu ochii inimii curățiți și luminați de slava Treimii. Și când auzim Evanghelia că spune că cerurile s-au deschis la Botezul Domnului…nu trebuie să înțelegem că s-au petrecut lucrurile la modul fizic…și că a văzut fiecare muritor cele de taină ale lui Dumnezeu, ci doar pentru Ioan Botezătorul, Părintele nostru, acestea au fost evidențe extatice, văzute cu duhul lui întru slava Domnului.

De aceea Evanghelia Botezului i se datorează lui Ioan Botezătorul. Pentru că el s-a făcut vrednic de o așa mare și imensă descoperire. Căci nimeni până la el nu mai văzuse, la modul explicit, că Dumnezeu e Treime de persoane și că Duhul Se odihnește în Fiul și că Fiul e Cel Preaiubit al Tatălui. Văzând pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, Sfântul Ioan L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe Dumnezeu-omul și L-a mărturisit în mod clar tuturor.

De aceea și românii, în mod paradoxal, îl cinstesc pe Sfântul Ioan mai degrabă acum, la soborul său…decât la martirizarea lui. Și nu pentru că îi depreciază martiriul său…ci pentru că acum, la Bobotează, îl văd ca pe un prieten și ca pe un colaborator de frunte al Domnului.

Căci îndrăznește să-L boteze pe Stăpânul, se face ascultător Lui întru toate, Îl înalță pe El și îi trimite pe toți la El…pentru ca el să se micșoreze punându-L în evidență pe Dumnezeu întrupat. Și când te micșorezi pentru cel pe care îl iubești, de fapt te înalți în inima celui care se simte iubit de tine. Și cel care se simte iubit…te iubește cu și mai multă putere, fără margini, pentru că iubirea ta, care se șterge/ se smerește pentru înălțarea lui…îi este zarea în care el poate să zboare și să se odihnească duhovnicește.

De aceea am început aici prin a-i lăuda pe colaboratorii noștri autentici. Căci fără ei, fără cei care ne sunt aproape (și prin care putem să ne manifestăm darurile și harismele primite de la Dumnezeu, în folosul tuturor, în și pentru Biserică) nu putem să realizăm tot ce ne propunem. Dar dacă îi avem pe cei pe care ne putem baza…și dacă avem public receptiv, ca un pământ fertil…atunci măreția credinței rodește înmiit în ogorul Bisericii. Pentru că Sfântul Ioan i-a făcut public Domnului. I L-a pus la picioare…

Mulți dintre cei ajutați și tămăduiți de Domnul au devenit colaboratorii Lui. Mesagerii Lui peste tot. Căci atunci când duci mesajul mântuirii mai departe nu faci altceva decât să colaborezi/ să conlucrezi cu cel ce vorbește pentru mântuirea oamenilor. Însă cel ce te transmite mai departe…trebuie să te poarte în el. Trebuie să aibă chipul tău profund, autentic, în el…ca să te transmită altora.

Pentru că o predică sau o carte, o mărturie nu înseamnă doar cuvânt, cuvinte…ci înseamnă o stare de spirit, o amprentă a sufletului celui care a creat-o. Și îl vedem azi și mereu pe Sfântul Ioan Botezătorul și pe toți Sfinții Domnului ca purtători ai lui Dumnezeu în ei înșiși, ca pe niște garanți autentici ai vederii și ai cunoașterii Lui…și nu simpli povestitori ai unor lucruri din trecut…

Pentru că asta înseamnă sfințenie: să Îl porți pe Dumnezeu în tine, prin slava Lui și prezența Lui în tine să fie explicită. De aceea, în predica de ieri am subliniat faptul că adevărata minune a apei sfințite la Botezul Domnului e răspunsul cu har, al lui Dumnezeu, la cererea noastră smerită.

Că noi nu facem hocus-pocus cu ea, nu băgăm în ea cine știe ce substanțe ca să stea nestricată ani întregi…ci doar mâna…care ne îngheață…dar Dumnezeu trimite slava Lui! Și cum apa, care nu păcătuiește, stă plină de har tot timpul…așa am sta și noi, plini de har, dacă am rămâne în harul Spovedaniei, al Sfintei Euharistii, al participării la sfințeniile Domnului.

Dar ea, apa sfințită…e o mustrare continuă pentru noi…că ne arată câte pierdem noi…când ne dezgolim de slava Sa prin păcat. Și, totodată, câtă nevoie avem noi de iertarea continuă a lui Dumnezeu, prin Taina Sfintei Spovedanii, pentru ca să fim locașuri pline de har ale Stăpânului. De aceea predica pocăinței a Sfântul Ioan are o relevanță continuă în întreaga istorie. E valabilă oricând pocăința, durerea, lacrima de sfâșiere pentru păcatele noastre…pentru că ea întinerește ființa noastră.

Și dacă firea/ ființa apelor s-a sfințit astăzi….firea/ ființa sufletului nostru se curățește prin spovedirea păcatelor, prin lacrimi și prin fapte bune…din geamul plin de mizerie…sufletul nostru devenind cristal plin de lumină. Căci așa arată pocăința: plină de lacrimi care aduc bucurie, care revarsă slava Lui în noi, care ne umple de lumină.

De aceea și mulți români îi poartă numele Sfântului Ioan, Iohanan, în limba ebraică, însemnând darul lui Dumnezeu. Căci e un mare dar de la Dumnezeu…să Îi slujești Lui. Și să vezi cum toate le sfințește Dumnezeu prin rugăciunea și lucrarea ta…dar în care tu vezi și simți și ești conștient…că El e primul și ultimul care dăruie în slujbele tale. De aceea Sfântul Vasile cel Mare, în Liturghia sa, ne amintește nouă, celor ce slujim, că „n-am făcut ceva bun pe pământ, ci pentru mila Ta și îndurările Tale, pe care le-ai revărsat cu prisosință peste noi” [Liturghier, ed. BOR 2012, p. 254], se fac toate cele pe care le slujim în Biserică.

Așa că nu e un motiv de mândrie…că sfințim pâinea și vinul, că sfințim apa, că botezăm și cununăm…pentru că nu le facem cu putere de la noi…ci cu putere de la Dumnezeu. Căci El lucrează prin noi și împreună cu noi cele ale Sale… Și Dumnezeu Se bucură să ne facă colaboratori ai Săi întru toate…pentru că Se bucură să ne entuziasmeze cu iubirea Lui. Și un om entuziasmat de Dumnezeu, plin de focul dragostei Lui…e un colaborator de fiecare clipă… Adică nu slujește, nu predică și nu muncește în Biserica Domnului cu program…ci toată viața lui este o ardere pentru Domnul.

Iar cei care ard de dragostea Domnului ne oferă trupul lor, după moarte, ca trup plin de har…spre adeverirea faptului că Dumnezeu este în noi și lucrează prin noi mântuirea lumii. Și de aceea noi nu ne incinerăm morții ci ni-i îngropăm cu evlavie. Revenim cu dor la mormântul lor, cu lacrimi și cu rugăciune vie…

Revenim acolo unde sunt trupurile pe care le-am iubit în nedespărțire de sufletele care au fost în ele…și pomenirea lor, a celor adormiți ai noștri, e mereu o nouă aprindere a dragostei pentru ei. Căci cum și cine ar putea să ne stingă iubirea pentru părinții, bunicii, soțiile, duhovnicii și prietenii noștri, dacă Dumnezeu întețește vâlvătaia dragostei din noi?

Cine ar putea să scoată dragostea din noi, ca pe o măsea stricată, când ea e fundamentul persoanei noastre? De aceea dragostea nu se stinge…ci ea se aprinde… Dragostea nu e omorâtă cu pistolul…ci pistolul împânzește dragostea și venerația în ceilalți.

De aceea, când un teolog al Bisericii vorbea despre sângele Mucenicilor ca despre sămânța care înrădăcinează Biserica în sufletele oamenilor…s-a referit tocmai la exemplul foarte bun de urmat, care ne ștampilează ființa la modul copleșitor. Așadar, iubiți frați și surori întru Domnul,

să bem apa credinței, apa nădejdii, apa dragostei de Dumnezeu!

Să bem apa Prea Dumnezeieștii Treimi, prin care cele cerești s-au unit cu cele pământești.

Căci noi am adus apă curată, apă de izvor, apă rece…și Dumnezeu ne-a dat, în mod nevăzut dar simțit, focul harului în apa noastră.

Și bând din apa Lui să ne sfințim trupurile și sufletele…și să fim locașuri împărătești, locașuri frumoase, sfințite, curate, înfrumusețate de Dumnezeul Care S-a arătat în Iordan nouă, ca Părinte, Fiu și Duh Sfânt, Care sfințește toate!

(Pr. Dorin Picioruș)

Predică la Botezul Domnului [2013]

Iubiții mei, dacă Nașterea Domnului a fost învăluită în discreție și în sărăcie, Botezul Său e public și are în centru revelarea lui Dumnezeu.

Căci dacă Pruncul Iisus putea fi socotit doar om…așa cum e devalorizat de către mulți într-o perspectivă seculară asupra Nașterii Lui…Botezul Său e o epifanie/o revelare/ o descoperire a dumnezeirii Lui.

Pentru că la Botez aflăm că Cel care a venit la Ioan să Se boteze cu botezul pocăinței e Fiul lui Dumnezeu întrupat…și că Fiul, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, e Dumnezeul Cel întreit în persoane, Dumnezeul întregii creații.

Și astfel Botezul certifică Nașterea Lui.

Căci Cel născut din Fecioară e, deopotrivă, Fiul Tatălui.

E Fiul Tatălui, întru Care, din veci, Se odihnește Duhul Sfânt, Cel care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul.

Iar Evanghelia zilei [Mt. 3, 13-17] ne vorbește de două botezuri.

Împlinirea dreptății însemna asumarea păcatelor întregii umanități de către Domnul.

De aceea El primește să Se boteze de către Ioan cu botezul pocăinței, în apă…

Pentru că a dorit să ia, în locul nostru, povara stricăciunii umanității.

Însă când iese din apă…din botezul pocăinței…ne arată nouă chipul real și plin de profunzime al Dumnezeiescului Botez.

Pentru că Botezul Bisericii e cu apă și cu har și nu doar cu apă.

Iar El, primul botezat al Bisericii, ne arată în Botezul Său, cel plin de har, că umanitatea Sa e capabilă de a fi umplută de harul Treimii.

De aceea, descoperirea lui Dumnezeu Cel în Treime, în Botezul Domnului și al nostru, nu înseamnă numai o cunoaștere rațională a faptului că Dumnezeu e Treime de persoane ci o unire, prin slava Sa, cu Treimea.

E o descoperire a Treimii în noi înșine, în fiecare membru botezat al Bisericii și în întreaga Biserică laolaltă, pentru că Dumnezeu Se sălășluiește în noi prin slava Sa.

Și astfel copilul botezat crește cu Dumnezeu în înțelegerea Lui, e învățat pas cu pas cele ale Lui dacă e păstrat în învățătura, iubirea și bucuria duhovnicească a Bisericii.

Căci toți primim harul la fel, ca dar al Lui…însă cum conlucrăm cu harul, ce fapte facem împreună cu Dumnezeu ține de strădania/ de asceza noastră.

De aceea deosebirile între creștinii ortodocși, între viețile lor, pentru că fiecare lucrează pe măsura dorinței lui de a bine-plăcea lui Dumnezeu.

Iar azi, când vom bea din Sfânta Agheasmă Mare, pe care o vom sfinți împreună, vom înțelege cât de mare și de preafrumoasă e slava Lui.

Pentru că slava Lui se pogoară în apa noastră și o umple de nestricăciune și o face făcătoare de minuni, ca fiecare dintre noi să avem o dovadă puternică a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră.

Căci așa a fost și apa Botezul nostru: o Sfântă Agheasmă/ o apă sfințită.

Și dintr-o astfel de apă sfințită ne-am născut ca oameni noi, duhovnicești, din apă și din Duh.

De aceea bând apa sfântă a lui Dumnezeu ne bucurăm și ne cutremurăm, pentru că viața noastră, ortodoxă, e darul Lui, e darul suferinței și al iubirii Lui pentru noi…de care trebuie să dăm seama…

Și că noi suntem temple/ biserici ale lui Dumnezeu, în care harul Său sălășluiește…și pentru care lucru minunat trebuie să fim vii cu duhul, plini de fapte bune, ca să ne facem făclii aprinse ale slavei Sale.

Pentru că harul Său în noi e mărturia acaparatoare a vieții lui Dumnezeu și, totodată, fundamentul unității dintre noi, oamenii.

Căci dacă am fost botezați cu același Botez, de ce nu avem aceeași dragoste unii față de alții?

Și dacă avem același Dumnezeu, de ce încercăm să găsim noi și noi motive de îndepărtare a unora față de alții?

Așadar, arătarea/ descoperirea Treimii la Iordan desăvârșește întreaga revelare a lui Dumnezeu de până atunci.

Pentru că Dumnezeul treimic, în mod învăluit sau mai explicit, vorbise despre Sine…dar acum a dat la o parte vălul de pe cunoașterea Sa în ceea ce privește Treimea persoanelor Sale.

Și a spus despre Sine că e Tată, Fiu și Duh Sfânt, că e iubire și bună-voire, că e comuniune.

Iar noi, în Biserica Lui, experimentăm din plin comuniunea cu Sine și bună-voirea Sa față de noi.

Pentru că tot ceea ce avem și suntem, toată creșterea noastră duhovnicească și toată lucrarea dumnezeiască și harisma sunt daruri prea bogate, prea mari, ale Sale.

De aceea, azi, la Teofania lui Dumnezeu, la descoperirea Lui în viața lumii, aflăm că El e plin de slavă și că slava Lui e sfințenia noastră.

Și dacă sfințim toate cu apă sfântă e pentru că recunoaștem întreaga creație ca lucrare și locaș al lui Dumnezeu.

De aceea totul e spre sfințire, spre îndreptare, spre curățire.

Noi și toate ale noastre sunt pentru ca să fie binecuvântate și pătrunse de slava lui Dumnezeu.

De aceea, bând din Sfânta Agheasmă și stropind cu ea peste tot, în casele și în curțile dumneavoastră, mărturisiți că Dumnezeul treimic e Cel ce umple toate cu slava Sa, pentru că El va transfigura întreaga creație.

Vă doresc numai bine și mult echilibru în tot ceea faceți. Amin!

(Pr. Dorin Picioruș)

De ce ne botezăm copiii într-o societate modernă?

Pentru creștini este evident acest lucru, dar cred ca e încă mult loc de discuții pentru sceptici. Nemulțumirea mea vizavi de acest subiect vine din discuțiile pe care le-am avut cu doi prieteni, care au copilași mici, și care urmează să-și boteze copiii.

Din start vă spun că din cauza dezamăgirilor pe care le-au trăit auzind anumite fapte ale preoților au ajuns să deniegreze nu doar slujitorii Bisericii ci Biserica însăși și chiar pe Dumnezeu. De la "popii sunt hoți" la "botezul e o simplă scăldare" nu este decât un pas. Mi-aduc aminte cum scria pe o invitație de botez a unor prieteni: "Vă invităm la băița sfânta a Irinei care va avea loc la biserica..."

Asta e percepția lumii depărtate de Dumnezeu: botezul nu este nimic altceva decât o tradiție sau o "băiță" mai specială. A cui e vina pentru această percepție greșită? A tuturor: a păstorilor Bisericii, a creștinilor care nu mai sunt exemple pentru lume și a oamenilor care iubesc mai mult păcatul decât virtutea și sfințenia.

George este un foarte bun prieten de al nostru, care locuiește în Spania și este căsătorit cu Ana, născută în Madrid. Fetița lor, un îngeraș, e jumate româncă, jumate spaniolă. Ana e botezată în rit catolic iar George ortodox. Ei nu sunt căsătoriți pentru că societatea în care trăiesc nu mai consideră Taina Cununiei o necesitate și nu mai pune prea mare preț pe Biserică și slujitorii ei.

Într-o discuție avută cu ei, referitor la botezul fetiței, au ajuns la întrebarea firească: "De ce să ne botezăm copilul?" În societatea spaniolă, puternic secularizată, oamenii își botează copiii din ce în ce mai rar. Românii care trăiesc acolo au împrumutat gândirea gazdelor și au ajuns ca astăzi să prețuiască educația și formarea profesională a pruncului mai mult decât formarea lui duhovnicească.

Ce valoare poate avea botezul pentru un copil născut și crescut într-o societate (post)modernă? Ce-i oferă Biserica pruncului prin botez?

Termeni ca "harul lui Dumnezeu", "ștergerea păcatului strămoșesc" sau "primirea în împărăția cerurilor" sunt foarte vagi pentru creștinii nepracticanți și nu înseamnă prea mult pentru că sunt insesizabili, nu pot fi observați, palpați, simțiți. Iar asta se întâmplă pentru că preoții și creștinii care vorbesc de sfințenie și harul lui Dumnezeu nu le arată prin viața lor, ci doar le povestesc. Ce poți spune despre botez unor astfel de oameni?

Prin Taina Botezului, Biserica oferă copiilor o altă educație. Școala educă prin profesori, Biserica educă prin Harul lui Dumnezeu. Sună impersonal, dar de fapt corect este așa: "În Biserică copiii sunt educați de Dumnezeu", cel Atotștiitor, Veșnic, Atotînțelept, Creatorul întregii lumi.

Profesorii le imprimă copiilor personalitatea și înțelepciunea lor. Dumnezeu face același lucru, doar că din interior, din inima copilului. La botez, Duhul Sfânt - Dumnezeu, vine în sufletul copilului și rămâne alături de el, dându-i înțelegere. Din acest moment Dumnezeu educă pruncul prin stările pe care i le imprimă din interior, pliindu-se mereu pe voința lui, neîngrădindu-i libertatea. Educația dumnezeiască din interior se îmbină tainic cu educația oferită de preoți și cu slujbele Bisericii.

Doar că Personalitatea imprimată de Marele Profesor copiilor cuprinde și veșnicia Lui. Dumnezeu își educă pruncii să ajungă ca El: Sfânt, Bun, Blând, Atotînțelept și Iubitor.

Școala pregătește copiii doar pentru 60-70 de ani, pe când Biserica îi pregătește pentru veșnicie. Școala îi pregătește pe copii pentru a fi primiți în sânul societății și pentru a fi fericiți, pe când Biserica îi pregătește pentru a ajunge în sânul lui Dumnezeu și în Împărăția Cerurilor, într-o lume fără de păcat și fără stricăciune.

Școala îi educă pe copii să fie eficienți economic, să facă bani, să fie cei mai buni, pe când Dumnezeu îi învață iubirea dusă la desăvârșire, mila, într-ajutorarea aproapelui, smerenia și fuga de toate onorurile lumii.

Școala îi învață pe prunci să desfrâneze (Ex: educația sexuală de la grădiniță, prezervativele și anticoncepționalele oferite elevilor de 14 ani, etc.) pe când Biserica arată frumusețea fecioriei prin Maica Domnului, cea care a ajuns mai sfântă decât îngerii, mai mărită decât serafimii și heruvimii.

Școala, sau mai bine zis societatea, tolerează și încurajează păcatul omorârii pruncilor prin avort, pe motivul libertății pe când Biserica amintește că pruncul vine la viață din clipa întâlnirii seminței bărbătești cu cea femeiască, la care se adaugă tainic sufletul (prin harul lui Dumnezeu).

Școala îi învață pe prunci că lumea s-a creat singură, de capul ei, iar noi suntem niște orfani într-un univers în expansiune și la un moment dat ne vor mânca viermii.

Școala slujește intereselor politice ale țării în care activează, prezentând istoria și știința așa cum îi convine, pe când Biserica mărturisește Adevărul, pe Hristos, Dumnezeu, Creatorul lumiii, și cel care s-a făcut Om pentru mântuirea noastră.

La ce folos botezul în numele Tatălui, Fiului și Duhuil Sfânt? Pentru a fi ucenici ai Celui mai râvnit Profesor, fii ai lui Dumnezeu.

Educația pimită de copilaș în Biserică, începută prin Taina Botezului, nu exclude educația școlară, ci conlucrează cu ea.

Biserica vede în viitorul prunc mult mai mult decât vede societatea: chipul lui Dumnezeu în om.

Tinerii părinți ai societății (post)moderne își doresc tot cei mai bun pentru copilul lor, sunt exrta-grijulii și ar da totul pentru ca fiul lor să ajungă bine. Cumpără tot ce-i mai scump, tot ce este de calitate, îi duc la grădinițele și școilele cele mai bune, plătesc cursuri de toate felurile pentru dezvoltarea lor mentală și fizică... Părinții fac orice pentru copiii lor! Dar oare fac destul?

Cine poate modela un suflet de copil mai frumos decât Dumnezeu?..

doamne ajuta.

Botezul-Taină a lui Hristos sau fast încărcat de duh lumesc?

Bucuria nașterii unui copil, pentru fiecare dintre noi, este imensă și de cele mai multe ori, nu poate fi descrisă în cuvinte. Aceasta pentru că prin actul nașterii omul( mama, în principal, dar și tatăl prin participare la concepere) împreună cu Dumnezeu își dau mâna pentru a împlini cuvântul biblic cuprins în Cartea Facerii: ”Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și- l supuneți” (Facere 1, 29).

În fapt, acesta este primul pas al mărturisirii divinității și al tendinței omului spre autenticitatea ființei sale. Pentru a avea veridicitate în timp, viața nou- născutului este pusă sub ”pecetea Darului Sfântului Duh”(formulă rostită după scoaterea pruncului din cristelniță).

Învățătura despre creștinarea copiilor este cunoscută de mulți dintre credincioși, însă din cauza unor excese de zel sau datorită faptului că ”întru fărădelegi m- am zămislit și în păcate m-a născut maica mea”(Psalm 50,6) au apărut în decursul anilor și în anumite zone, câteva așa zise obiceiuri străine de trăirea și sensul adevărat al botezului creștin.

De aceea se cuvine pentru restabilirea unei stări de normalitate firească în sufletele și inimile tuturor creștinilor noștri, să punctăm spre îndreptare, aceste rătăciri:

1. Alegerea nașilor este extrem de importantă și hotărâtoare pentru destinul religios al copilului. Nașul este cel care mărturisește înaintea lui Dumnezeu (”Cred într- unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul.....”) că cel nou botezat va fi un creștin autentic și că toată viața sa ”lui Hristos Dumnezeu o va da”. Prin această mărturisire, părinții spirituali adică nașii, își pun viața lor drept garanție.

Ea se rostește de trei ori în numele ”Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”(formulă din Molitfelnic). Nimeni nu poate să facă acest lucru dacă nu este prezent la Sfânta Biserică. Este necesară această precizare, deoarece creștinii ortodocși din Basarabia au obiceiul, fără nici o justificare biblică sau liturgică, să pună la botez așa numiții ”nași prin corespondență”, adică numesc o persoană sau mai multe, care să boteze copilul în numele altui naș.

Noi cunoaștem din Sfintele Scripturi cazuri, când pentru credința cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutașului din Capernaum pentru credința stăpânului său; a vindecat pe fiica femeii cananeence pentru credința mamei sale, și a înviat pe fiica lui Iair pentru credința tatălui său, și pe fiul văduvei din Nain pentru credința mamei sale, dar toate aceste persoane erau prezente și nimic nu s- a făcut în afara prezenței lor fizice.

Este foarte important de știut că la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul copilului(ce mai târziu va deveni adult) se va cere din mâna mai multor persoane: a părinților trupești, a părinților spirituali (nașii) și a preotului duhovnic.

Iată cât de mare este responsabilitatea unui naș, ori, pentru a încredința viața copilului nostru pe mâna unui om care să ni- l ducă în Împărăția lui Dumnezeu, este nevoie de foarte multă rugăciune, discernământ și discuții cu duhovnicul.

Conceperea unui copil trebuie pornită cu rugăciune stăruitoare ca sufletul lui să fie îndreptat către oameni( părinți fizici și spirituali) responsabili , ce trăiesc cu și pentru Dumnezeu. Astfel, se pot evita situațiile neplăcute ca la foarte scurt timp de la încreștinare, copilul să rămână fără nași din motive pecuniare.

Este bine ca fiecare nou botezat, să aibă un singur naș(o pereche) deoarece ”copilul cu multe moașe, rămâne nemoșit”(înțelepciunea populară). În ultima perioadă se observă o tendință a unor creștini ortodocși de a alege ca nași persoane de altă credință(catolică, protestantă). Precizăm că ortodoxia nu poate fi mărturisită decât de cel care o trăiește și o practică conform canoanelor bisericești.
”Pocăiți- vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt”(Fapte II, 38).

2. Timpul săvârșirii botezului creștin. Conform rânduielilor canonice cuprinse în Molitfelnic sau Aghiazmatar, pruncul trebuie botezat la șapte zile de la naștere, când i se pune și numele, prin rostirea rugăciunii de punere a numelui creștin și prin rânduiala propriu zisă. Până la botez, copilul trăiește potrivit legii morale naturale împreună cu păcatul strămoșesc și păcatele părinților(”Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s- au sterpezit dinții”- Iezechiel 18,2). Cu cât timpul unei astfel de trăiri este mai lung, cu atât ”nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu”(Ioan III, 5).

Motivele materiale(timpul, banii, etc.) nu pot și nu trebuie, să primeze înaintea valorii sufletului. Toate acestea pălesc, în mod normal, în fața interesului sufletesc al copilului.

3. Unul dintre elementele esențiale folosite la săvârșirea Tainei Sfântului Botez este apa. Aceasta constituie pentru mulți un motiv de fast străin de duhul autenticității. Despre ce este vorba? Sunt mulți părinți care influențați de estetică și de fenomenul păcătos al impresionării asistenței, doresc și uneori, impun preotului paro h(dacă acesta nu este atent la detaliile dogmatice) ca vasul de botez (cristelnița) să fie împodobită cu fel de fel de pânzeturi plastifiate sau flori artificiale, uitând în ce constă naturalul. Mai mult, unii pun în apa ce se sfințește cu ”Duh Sfânt și cu foc”(Matei III,11) flori, de data aceasta, naturale și uneori bani. Botezul e o taină a lui Dumnezeu lăsată nouă: “Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19) și nu un ritual desacralizat și pigmentat ca și compensație, cu tot felul de adăugiri.

4. Nu în ultimul rând, aș dori să abordez și comportamentul nostru atunci când participăm la săvârșirea Tainei Sfântul Botez. Și aici, este cam mult de discutat dar, în sinteză, aș putea spune că lucrurile încep cu:

a) o prezență punctuală la ora și ziua stabilită(”Cuvântul vostru să fie da, da și nu, nu”. Matei 5, 37) din respect pentru actul prezenței divine cât și pentru creștinii ce vin să asiste la botez.

b) o ținută vestimentară pusă sub semnul decenței și al bunului gust, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Fără să vreau, am observat, în ultima perioadă, o ”manelizare” a ținutei noastre în momente esențiale ale vieții, și este păcat deoarece noi suntem creați după ”chipul și asemănarea lui Dumnezeu”(Facere I, 26).

Aspectele semnalate în aceste câteva rânduri se pot îndrepta, se pot corecta, cu puțină decență și voință. Ele sunt trecătoare și nu trebuie generalizate, dar nici nu pot fi trecute cu vederea la nesfârșit.

Sebastian Cătălin Hogea, pr. paroh
Parohia Ortodoxă Română Albacete
 

Taina Botezului

Astăzi e o zi mare. Azi a fost botezat acum 2000 de ani Mântuitorul Iisus Hristos! E o zi mare în istoria mântuirii noastre, fiindcă actul săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul asupra Fiului Omului a rămas un exemplu de supunere faţă de Dumnezeu şi simbolizează adevărata naştere din apă şi din duh.

E o zi specială, memorabilă, pentru fiecare creştin şi înseamnă mult mai mult decât îmbulzeala pentru a lua acasă Aghiasma Mare. Fiecare dintre noi, cei care avem copiii, ne amintim cu drag de botezul lor, însă Botezul Domnului este o sărbătoare la care avem ocazia să asistăm în fiecare an, prin participarea la Sfânta Liturghie.

Botezul este poarta de intrare în creştinism, de aceea el este prima Taină administrată celui care urmează să fie încreştinat. Celelalte Sfinte Taine pot fi administrate doar dacă cel (cea) în cauză este botezat (ă).

Tainele sunt mijloace prin care primi Harul Duhului Sfânt, nevăzut, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu. Taina Botezului semnifică intrarea în comuniune cu Dumnezeu. Prin Taina Botezului sunt încreştinaţi pruncii , care au vârsta de 8 până la 40 de zile, însă în cazul celor bolnavi, botezul se poate face chiar în ziua naşterii. Naş de botez poate fi oricine, iar în situaţii deosebite, chiar şi mama poate turna apă deasupra capului copilului, de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfăntului Duh.

În Taina Botezului, nou-născutul, prunc sau pruncă, moare şi învie cu Hristos, moare păcatului şi rămâne candidat la Înviere, cu Hristos. Dar câţi dintre noi ne gândim la lucrul acesta? De curând am participat la încreştinarea unei nepoate şi am constatat pe propria persoană că, noi, oamenii, nu avem în vedere cele veşnice, ci mai degrabă cele lumeşti. Suntem atât de atenţi la obiceiuri! Trebuie să fie îmbrăcată cu roşu sau roz dacă e fetiţă sau cu albastru dacă e băiat, să ne îmbrăcăm frumos că suntem naşi, să aranjăm aşa lumânarea, ş.a.m.d. Cel mai adesea facem zgomot, vorbim, fotografiem în continuu şi nu ascultăm ce spune preotul. Nu suntem deloc atenţi la slujba în sine, la Taină, să încercăm să o desluşim, atât cât putem înţelege.

Rugăciunile de dezlegare care se citesc la intrarea în Biserică a pruncului şi a mamei sunt greşit interpretate. Oamenii cred că preotul le rosteşte cum că pruncul ar fi sub puterea lui satan înainte de încreştinare, însă aceste rugăciuni se rostesc pentru că noi toţi din lume şi deci şi acel copil suntem născuţi din păcat. Scopul lor este de chemare a pruncului în Împărăţia lui Dumnezeu, intrând într-o lume nouă, pură, ca şi curăţia pruncilor.

Ca părinţi, nu realizăm că numele pe care i-l punem copilului cheamă îndată Sfântul protector şi la Botez , prin pomenirea numelui Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, Sfântul protector îşi face prezenţa. Deci...să alegem nume creştine copiilor noştri, pentru a le purta Sfinţii de grijă. Iar dacă nu au nume de sfânt....să-i învăţăm să fie sfinţi.

Ca naşi, suntem adeseori iresponsabili. Venim să botezăm copilul după ce am măncat sau băut peste măsură, şi pierdem esenţa. Înaintea lui Hristos suntem chemaţi să rostim Crezul, pentru copilul al cărui părinte spiritual devenim, şi alegem să-l citim din Molitfelnic. Ideal ar fi să participăm la Sfănta Liturghie, să fim pătrunşi de Duhul Sfânt, pentru a prelua această îndatorire sfăntă şi, evident, să fim capabili să - L mărturisim pe Hristos, ştiind Simbolul Credinţei, ca ortodocşi ce suntem.

Cădelniţa este locul unde se recrează omul. Prin turnarea apei, sub lucrarea Sfăntului Duh, prin intermediul preotului, are loc o nouă creaţie, o nouă naştere. Botezul propriu-zis se face prin cufundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi. Când este scos copilul, el este pus faţă în faţă cu Soarele - Hristos şi deja se întâlneşte cu Dumnezeu.

Botezul este însoţit de Taina Mirungerii. „Pecetea darului Duhului Sfănt " Îl aduce pe Hristos cel Înviat la întâlnirea cu copilul. Mirul cu care este uns se sfinţeste în Joia Patimilor lui Hristos şi semnifică Moartea şi Învierea Sa, adică începutul drumului pe care îl avem de parcurs spre Înviere. Este importantă această ungere a simţurilor, pentru a ne facilita calea. Maternitatea este binecuvântată prin ungerea cu mir a pântecelor fetelor, pentru că ele sunt născătoare de „dumnezei", candidaţi la Înviere.

Taina Botezului este încununată cu primirea Sfintei Împărtăşanii de către prunc (ă). Se spune în popor că după Botez copiii sunt mult mai liniştiţi. Şi este un mare adevăr. Mulţi plâng chiar şi în timpul Sfintei Taine, însă adorm într-un somn dulce după ce mânăncă Trupul şi beau Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Care sălăşluieşte în ei din acel moment şi se vede diferenţa. Cu atât mai mult se observă această schimbare la persoanele mature care se botează şi devin creştini ortodocşi, începând o nouă viaţă.

Noi, cei botezaţi din pruncie, nu ne amintim acest moment din viaţa noastră, însă cu siguranţă ne simţim altfel, având pe Hristos în noi. Să fim curaţi la suflet, precum pruncii, că a Lor este Împărăţia Cerurilor...

doamne ajuta,

Cine poate participa la Botezul unui copil?

În popor există câteva idei adânc înrădăcinate drept tradiţii şi care nu pot fi nicicum încălcate. Una dintre ele spune că mama nu are voie să participe la botezului copilului ei, de fapt expresia corecta este cam aşa: „nu e de bine ca mama să vină la botez”. Această idee este amplificată şi de tot felul de poveşti care se transmit din gură-n gură, prin care auzi cum unei mame care a participat la Taina Sfântului Botez i-a murit copilul la câteva zile, sau alte asemenea.

Rânduiala bisericească aşa cum este lăsată de sfinţii părinţi este următoare: Mama care a născut nu poate intra în biserică 40 de zile de la naştere, perioadă necesară pentru curăţirea trupească. După 40 de zile mama vine cu pruncul în biserică iar preotul se roagă lui Dumnezeu pentru curăţirea ei „de tot păcatul şi de toată întinăciunea” şi pentru binecuvântarea, creşterea, sfinţirea şi înţelpţirea pruncului.

Dacă cumva botezul copilului se face în timpul acestor 40 de zile în care femeia lăuză nu poate intra în Biserică, atunci da! mama nu are voie să participe la Taina Sfântului Botez. De aici a şi plecat vorba în popor ca mama nu poate veni la botezul propriului copil.

Dacă botezul copilului se face după aceste 40 de zile mama poate participa la Taina Sfântului Botez, dar numai cu condiţia să i se fi citit de preot rugăciunea de curăţire, aşa numita în popor: moliftă de 40 de zile pentru femeia lăuză. De fapt aceasta este o condiţie pentru intrarea în biserică, şi implicit pentru toate sfintele taine şi ierurgii care se săvârşesc înăuntrul bisericii (Sfânta Liturghie, Cununie, Botez, Maslu, Spovedanie, etc.).

Cum în vremurile pe care le trăim botezul copiilor se face de obicei după cele 40 de zile, mama poate participa împreună cu toata familia la bucurie intrării pruncului ei în marea familie a Bisericii, în Trupul lui Hristos.

Această idee greşită are efecte în lanţ. Dacă tatăl vede că mama nu vrea să participe la botez nu se duce nici el, lăsând copilul în grija naşului sau naşilor. Familia şi prietenii mamei, văzând că mama nu participă nu vor nici ei motivaţi să vină, la fel şi cei ai tatălui.

Astfel se ajunge la ruşinoasa situaţie uneori, în care la botezul unui copil participă o mână de oameni şi biserica este goală. Bineînţeles că acest fenomen apare din cauza necunoaşterii credinţei ortodoxe şi din cauza vieţii noastre pline de păcat, care nu mai vede în botez decât o „sfântă băiţă” care trebuie filmată şi fotografiată din toate unghiurile. Bineînţeles că de la petrecerea botezului nu va lipsi nimeni din cei apropiaţi, de frica ruşinii în faţa familiei.

Dragilor, aşa cum toată lumea nu lipseşte de la petrecerea botezului, unde noul prunc este prezentat întregii familii primind daruri şi multe îmbrăţişări, aşa la Taina Sfântului Botez pruncul intră-n marea familie a lui Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, unde se află Maica Preacurată, toate cetele îngereşti, Sfinţii Mucenici care au pătimit pentru Hristos, Sfinţii Ierarhi, Cuvioşii, Cuvioasele, Pustnicii, episcopii, preoţii, diaconii şi toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi care se află în viaţă sau au adormit. Domnul şi Maica Domnului împreună cu miliarde de oameni care au bineplăcut şi s-au umplut de Duhul Sfânt îl primesc pe prunc în familia Bisericii.

Ce daruri îi ofera Dumnezeu şi Biserica după Botez?

Darurile Duhului Sfânt! care sunt mai scumpe şi mai râvnite decât tot ce-i mai bun pe lumea aceasta: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei credinţe, toate acestea fiind primite prin Taina Mirungerii săvârşită în cadrul slujbei botezului.

Prin Taina Botezului Dumnezeu şterge urmele păcatului strămoşesc făcut de Adam la începutul lumii, curăţind pruncul prin apă şi prin Duh, chemându-l la asemănarea cu El şi promiţându-i mântuirea.

Sfântul Apostol Pavel spune: „Câţi în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am şi îmbrăcat!”

Iar după ce preotul aşează pruncul pe braţele naşului, care ţine în mâini o pânză albă zice:

„Se îmbracă robul lui Dumnezeu în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

Botezul e începutul unirii desăvârşite cu Hristos. Botezul e garanţia pruncului că oricând are în Dumnezeu un ajutor permanent. Botezul se repetă iară şi iară în viaţa pruncului care va deveni adult, prin Taina Sfintei Spovedanii, prin care Dumnezeu îi iartă păcatele. Botezul reprezintă intrarea în Biserică şi în sânul lui Dumnezeu iar Spovedania este reînnoirea continuă a acestui botez prin iertarea repetată a păcatelor până când omul nu mai are păcat şi implicit nici nevoie de iertare..

Prin Botez pruncul are acces la celelalte mari taine ale Bisericii: Mirungerea – primirea darurilor Duhului Sfânt, Euharistia – împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, Spovedania – iertarea păcatelor, Cununia – unirea binecuvântată într-o nouă familie, Hirotonia – primirea Duhului Sfânt pentru propovăduirea Evangheliei în toată lumea, şi Maslul – tămăduirea trupească şi sufletească.

Toate acestea doar pentru ca pruncul să trăiască o viaţă fericită, să iubească pe Dumnezeu şi pe oameni, iar în timpul necazurilor să aibe un sprijin permanent şi de netăgăduit în Domnul şi Sfinţii Lui.

Văzând toate aceste mari taine, cum să nu participăm la botezul pruncului venit în familie?

Petrecerea botezului este de fapt sărbătorirea unei bucurii, este de fapt bucuria că pruncul s-a unit cu Hristos şi se află în Biserica Lui în vecii vecilor.

La începutul creştinismului primii botezaţi erau maturi, şi trebuiau să se pregătească o perioadă. Participau la slujbele Bisericii dar nu aveau voie să se împărtăşească, erau numiţi catehumeni. Posteau şi se smereau gândindu-se la păcatele lor, bineştiind că Botezul nu este doar poartă pentru intrarea în Biserica lui Hristos ci şi iertarea tuturor păcatelor de la naştere şi pâna acum.

Astăzi oamenii sunt botezaţi încă de la naştere şi din acest motiv cei care ar trebui să se pregătească sunt naşii şi părinţii. Ei ar trebui să postească cu câteva zile înaintea Botezului şi să se roage cât mai intens lui Dumnezeu pentru ca noul prunc să aibă o viaţă frumoasă şi să se mântuiască. Frumos ar fi să facă acelaşi lucru şi cei din familie, şi văzând Dumnezeu credinţa întregii familii va răsplăti pruncului dealungul vieţii..

Te-ai unit cu Hristos?

În slujba ortodoxă a Sfântului Botez, candidatul este întrebat: “Te uneşti cu Hristos?” Întrebarea este pusă de trei ori, şi la urmă este întrebat din nou la timpul trecut: “te–ai unit cu Hristos?” Este clar din acest dialog şi din însăşi rugăciunile slujbei Botezului că această întrebare merge la centrul înţelegerii botezului de către Biserică. Într–adevăr, Botezul este doar începutul. S–ar putea spune că toată viaţa noastră este o chestiune de unire. “M–am unit cu Hristos?”

Această înţelegere a fost de importanţă majoră în viaţa mea ca şi creştin ortodox, şi cu siguranţă a jucat un rol în procesul convertirii mele. Pentru că atunci când suntem uniţi cu Hristos, nu este ceva ce se întâmplă în afara Bisericii, ci în, prin şi cu Biserica, cu Duhul Sfânt. Acesta este unul din motivele pentru care subiectul Ecleziologiei (doctrina Bisericii) mă interesează. Pentru că, aşa cum am mai spus în postările mele anterioare, Biserica nu este ceva separat de doctrină. În mod corespunzător, Biserica este ceea ce doctrina “descrie prin dogmele ei”, dacă aş putea fi aşa de îndrăzneţ.

Tot ceea ce Hristos ne–a dat în moartea şi învierea Sa este unirea noastră cu El. În scrisoarea către Efeseni Sfântul Paul rezumă asta prin a scrie:

El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos; în El. (1:9 – 10)

Şi puţin după aceea afirmă:

Nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duh de înţelepciune şi de descoperire spre cunoaşterea Lui; şi să vă lumineze ochii inimii, pentru ca voi să pricepeţi care este nădejdea la care El v'a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui întru cei sfinţi şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Sale întru noi, cei ce credem, potrivit cu puterea lucrătoare a tăriei Lui pe care El a făcut-o să lucreze în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa întru cele cereşti, mai presus decât toată Începătoria şi Stăpânia şi Puterea şi Domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, şi pe toate I le-a supus sub picioare, şi pe El L-a dat peste toate Cap Bisericii care este trupul Său, plinătatea Celui ce pe toate întru toţi le plineşte. (1: 16–23)

Unirea cu Hristos despre care vorbeşte Sfântul Pavel nu este altceva decât Biserica care este trupul lui Hristos. Suntem botezaţi “în Trupul Său” şi ne trăim toată viaţa noastră ca şi creştini în Trupul Său. Biserica nu este secundară scopului lui Hristos, nu este nicio asociere simplă de credincioşi, ci este chiar taina unirii cu Dumnezeu care este scopul Său în toate lucrurile.

În pelerinajul meu, înţelegerea caracterului esenţial al Bisericii a fost un punct de cotitură – o recunoaştere că Biserica este o problemă serioasă, şi nu doar un punct de confort creştin. Dacă scopul lui Dumnezeu este adunarea tuturor lucrurilor în unul, atunci acea adunare este Biserica în sine.

Ştiind că nu a început să răspundă la toate întrebările mele, am început să–mi incadrez întrebările. Unde este Biserica? Cum este Biserica? Care este relaţia mea cu Biserica?

Sfântul Pavel recunoaşte în acelaşi pasaj din Efeseni că ceea ce ştim despre Biserică nu este încă ceea ce va fi. Spune că noi:

Am fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei – arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi, spre lauda slavei Sale. (13 – 14)

Nu este ceva desăvârşit ceea ce căutăm, nici ceva desăvârşit ce ar trebui să încercăm să creăm. Este noua creaţie a lui Dumnezeu pecetluită de Duhul Sfânt, până la timpul plinătăţii moştenirii noastre.

Pe o bază zilnică întrebarea “te–ai unit cu Hristos?” rămâne cea mai bună auto–examinare pe care am găsit–o. Îmi aminteşte de singurul meu scop al fiecărei acţiuni. Tot ceea ce trebuie să fac este să mă unesc cu Hristos. Fie că este iubirea de aproapele şi de duşman, rugăciunea, studiul, postul – totul – este de a mă uni cu Hristos.

Să dea Dumnezeu să cunoaştem viziunea pe care Sfântul Pavel ne învaţă în Scrisoarea către Efeseni şi să ne unim cu Hristos.

(Părintele Stephen Freeman)

Apa "chip" al Duhului Sfânt

"Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."

Hristos Domnul îi spune lui Nicodim că dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va intra în împărăţia cerurilor. Sfântul Chiril al Alexandriei spune că "Prin Duhul se sfinţeşte duhul omului, iar prin apă, sfinţită şi ea, trupul". Pr Stăniloaie spune că sufletul nu e despărţit de trup şi trupul nu e despărţit de suflet. Nici materia în general nu rămâne total despărţită de puterea dumnezeiască. Prin apa sfinţită se sfinţeşte omul întreg: suflet şi trup.

Duhul Sfânt nu lucrează fără mijlocirea unei materii, a unui gest, a unui cuvât sonor. Deşi toată materia e plină de energiile necreate ale lui Dumnezeu, totuşi Domnul alege pentru botez, pentru naşterea cea de-a doua - apa. Apa pentru că este unică în toată lumea. Este singura care curăţeşte, care dă viaţă, fără de care nu se poate, care este permanent prezentă în lume, în om, în toate procesele vieţii.

De aceea Dumnezeu se împărtăşeşte oamenilor prin apă, căci cu cât mai mult decât apa, curăţeşte Duhul lui Dumnezeu? Energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt prezente peste tot, dau viaţă pretutindeni, însufleţesc totul, curăţesc totul. Naşterea omului se face din apă şi din Duh. De aici provine covârşitoarea importanţă a apei în tot cosmosul. Apa arata văzut lucrarea Duhului lui Dumnezeu în lume.

Dacă vrem să vedem cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în chip nevăzut în lume, putem să ne uităm cum lucrează apa în toată lumea, şi apoi vom înţelege mai bine. Apa lucrează şi modifică şi văzut şi nevăzut, aşa cum şi Duhul lui Dumnezeu lucrează şi-n chip vizibil şi-n chip nevăzut.

Sfântul Chiril al Alexandriei spune: "putem aduce şi alte mărturii din dumnezeiasca Scriptură, prin care se poate arăta foarte uşor că prin numele apei se exprimă de multe ori Duhul Dumnezeiesc".

Cum poate să lucreze diavolul în sufletul unui bebeluș?

Weekendul trecut am venit în vizită, în București, cu familia la finii noștri cei dragi. Din întâmplare, sâmbătă am participat împreună cu ei la un botez al fetiței unei colege de servici a finei noastre. Taina Botezului s-a săvârșit la biserica Albă de pe Calea Victoriei.

M-am bucurat mult că am mers cu ei, pentru că preoții de aici au slujit minunat. Au citit rugăciunile rar, clar și blând iar corul i-a acompaniat mereu cu voci care-ți pătrundeau în inimă. Unul din preoții de aici este și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și asta se vede din felul în care vorbește și trăiește fiecare gest al tainei.

Nașii fetiței erau tineri, ca și părinții ei de altfel. Tineri corporatiști care încearcă să adopte un stil occidental de viață. Tineri cărora companiile multinaționale în care lucrează le-au împrumutat stilul de viață și de gândire. Bineînțeles că acești tineri au împrumutat și scepticismul și duhul secularizat al modului de a vedea viața. Nu sunt sigur dar probabil că Biserica și Dumnezeu nu înseamnă prea mult în sistemul lor de valori. Totuși, din dorința de a consolida relația de prietenie cu părinții fetiței au acceptat să o boteze, și implicit să participe la tot ritualul slujbei.

Așa cum îi stă bine oricărui tânăr corporatist, nașii erau îmbracați foarte frumos și încercau să se ridice la nivelul provocărilor pe care nășia le-o impunea, chiar dacă pentru ei Taina Botezului în mod real nu înseamna decât un ritual. Astfel de oameni, care-și doresc să abordeze un stil occidental de viața, sunt educați și chiar de i-ai fi pus să danseze pe ritmuri ale triburilor maiașe ar fi încercat să se descurce cât mai bine, și să pară că se distrează și că dau totul din ei ca dansul să iasă cât mai bine.

Prima parte a Tainei Sfântului Botez este constituită de lepădările de Satana. Preoții au început să citească câteva rugăciuni în care îi poruncesc diavolului să iasă afară din prunc. Nașa ținea cu grijă prunca în brațe și era atentă la gesturile preoților. Nașul, în dreapta nașei, participa în mod implicat la ceea ce se întâmpla. La un moment dat preoții îi roagă pe nași să se întoarcă cu fața spre ușă bisericii și să răspundă în locul pruncului la întrebarea: „Te lepezi de Satana?”.

Nașa răspunde „Mă lepad”. Eu mă uitam atent la nașul de botez și parcă îl percepeam puțin nedumerit de ceea ce se întâmplă. Totuși și el răspunde frumos și educat: „Mă lepăd.” Urmează apoi întrebarea: “Te-ai unit cu Hristos” și apoi răspunsul: „M-am unit cu Hristos”. Și iarăși zice preotul: „Și crezi Lui?” și nașii răspund: „Cred Lui ca unui împărat și Dumnezeu”.

Stăteam și mă gândeam oare ce-o fi în mintea acestor oameni acum? Pentru cineva care nu merge la biserică să-i spui că pruncul trebuie să se lepede de Satana și că Hristos este Dumnezeu, este prea mult.

Într-o lume secularizată, învățată să explice și să scruteze prin rațiune tot ce ne înconjoară, când vorbești de duhuri rele, de spirite, de Satana, pentru un tânăr corporatist s-ar putea să pară un basm frumos. La fel și că Hristos e Dumnezeu, când tu defapt ai auzit pomenindu-se de El numai în filmele americane unde mirați actorii mai zic: „Oh Jesus!”. Ce o fi gândind oare acei tineri nași, oameni cumsecade, educați, inteligenți, cu o carieră frumoasă, despre o slujbă în care se pomenește despre Satana și lucrările lui într-un copilaș?

De Crăciun, am avut niște discuții foarte interesante cu Iorgos, un grec ortodox care acum locuiește în Scoția, despre botezul copiilor și el spunea: „Cum îmi poate spune mie Biserica Ortodoxă că bebelușul meu este necurat sau că are păcatul strămoșesc, când el este un îngeraș?”. Era foarte contrariat de faptul că pruncul este botezat pentru a fi curățit de păcate. Asta e și motivul pentru care societatea secularizata nu vede în Taina Botezului nimic mai mult decât o băiță sfântă... care se face pentru a-i merge bine... și pentru că așa e tradiția.

De fapt acesta este subiectul la care vroiam să ajung: „Lucrează diavolul în sufletul pruncului înainte de Botez? De ce Biserica Ortodoxă, prin Sfinții Părinți, a considerat necesară lepădarea de Satana înainte de Botez.” E un subiect foarte delicat și pentru că Duhul Sfânt la Botez se pogoară în chip nevăzut și lucrează tainic în sufletul pruncului, fără să vedem noi exact ce se întâmplă, fiecare înțelege din Taina Botezului ce-l duce capul.

Prima problema este următoare: dacă părinții copilului au fost botezați și au scăpat de păcatul strămoșesc (păcatul lui Adam și al Evei) de ce pruncul mai trebuie botezat? De ce mai trebuie să i se șteargă păcatul strămoșesc, când el defapt provine din doi oameni care nu au acest păcat? Aici e marea nedumerire.

În fapt, părinții nu îi transmit pruncului un păcat, pentru că păcatul nu se transmite ci este numai al aceluia care îl face, dar părinții îi transmit copilului o predispoziție spre păcat, o înclinare spre rău izvorâtă din călcarea poruncilor dumnezeiești. Chiar dacă părinții au fost botezați ei tot păcătuiesc, încă nu sunt desăvârșiți, ci încă sunt pe calea mântuirii. Părinții, chiar și botezați fiind, și apropiați prin viața lor de Dumnezeu, tot sunt încă nedesăvârșiți, mergând duhovnicește zi de zi spre împărăția cerurilor. La orice măsură duhovnicească ar ajunge omul în viața această, desăvârșirea vine abia după moarte, prin Înviere. Abia atunci trupul se transfigurează și se umple de harul lui Dumnezeu. Abia de atunci omul nu mai simte nevoia de mâncare, somn, apă, căldură, etc. și nu mai este limitat de nimic (gravitație, timp, spațiu). Abia după înviere omul nu mai este ispitit de mândrie, de slavă deșartă și de alte patimi.

Din acest motiv, cât încă este pe pământ omul nu este desăvârșit și încă păcătuiește (“Că nu este om care să fie viu și să nu greșească, numai Tu singur ești fără de păcat”, zice o rugăciune la pomenirea morților) și de aceea el transmite această predispoziție continuă spre păcat, copiilor săi. Păcatul este depărtare de Dumnezeu. Prin fiecare faptă rea îndepărtăm de la noi pe Duhul Sfânt, care se retrage pentru a ne face pe noi să-i simțim lipsa și astfel să ne mustre conștiința că am greșit ca să ne îndreptăm.

Sfântul Diadoh al Foticeii, spunea despre lucrarea diavolului în sufletul omului:

„Eu însă am înţeles din dumnezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea minţii că înainte de Sfântul Botez harul îndeamnă sufletul spre cele bune din afară, iar Satana foieşte în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile minţii înspre dreapta. Dar din ceasul în care renaştem, diavolul e scos afară, iar harul intră înăuntru. Ca urmare aflăm că, precum odinioară stăpânea asupra sufletului rătăcirea, aşa după Botez stăpâneşte asupra lui adevărul. Lucrează, ce e drept, Satana asupra sufletului şi după Botez, ca şi mai înainte, ba de multe ori chiar mai rău. Dar nu ca unul ce se află la un loc cu harul, să nu fie, ci învăluind oarecum mintea în fumul dulceţurilor neraţionale, prin mustul trupului.

Cu alte cuvinte, până nu se sălăşluieşte harul în adâncul sufletului, lucrează chiar din el dracii cei mai subţiri, oprindu-l de la dorirea binelui şi îndemnându-l la patimi sufleteşti. Dar după ce se sălăşluieşte harul în minte, vin la rând dracii mai materiali, care aţâţă trupul spre patimi trupeşti, ca să despartă mintea din comuniunea cu harul. Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte în însuşi adâncul sufletului. De aceea din însuşi adâncul inimii simţim oarecum izvorând dragostea de Dumnezeu, când ne gândim fierbinte la El. Iar dracii de aici înainte se mută şi se încuibează în simţurile trupului, lucrând prin firea uşor de influenţat a trupului asupra celor ce sunt încă prunci cu sufletul. De aceea harul, prin simţirea minţii înveseleşte trupul cu o bucurie de negrăit la cei ce sporesc în cunoştinţă; iar dracii, prin simţurile trupului, robesc sufletul, îmbiindu-l, ucigaşii, cu sila spre cele ce nu vrea, când ne află mai ales umblând fără grijă şi cu nepăsare pe calea credinţei.”

Astfel, deși copilul nu poate păcătui în mod conștient, totuși predispoziția aceasta față de păcat, transmisă de părinții, va lua formă atunci când ocazia se va ivi, peste câțiva ani de viață. Predispoziția aceasta față de păcat are defapt la bază încălcarea conștientă a poruncilor lui Dumnezeu de către părinții pruncului, despărțirea conștientă de Dumnezeu. Păcatul nu este doar o despărțire de cel Preînalt ci este și un fel de a da curs ispitelor primite de la diavol, care mereu iscodește și dă idei omului de a face rău. Dacă faptele bune și iubirea ne bucură și ne apropie de Dumnezeu, păcatul ne întristează, ne crează suferință și ne apropie de Satana, de cel rău.

Lepădarea lui Satana din sufletul copilului, la Taina Botezului, nu este o exorcizare asemenea celor făcute asupra demonizaților din Evanghelie sau asemenea celor pe care le vedem noi pe la mănăstiri în țară. Nu! Acei oameni, prin voia lor, au ajuns într-o stare așa de gravă, învoindu-se cu cel rău spre păcat, și dând putere în mod treptat diavolului asupra sufletului lor, încât au ajuns să nu se mai poate controla singuri și să fie supuși diavolului cu totul.

Dacă n-ar fi existat exorcizările adulților ni s-ar fi părut un basm faptul că diavolii intră în sufletul omului. Iată de ce permite Dumnezeu ca oamenii să cadă în mâna celui rău, ca să arate tuturor că nu e de glumă cu păcatul, că diavolii există și dacă Dumnezeu nu ne-ar ocroti permanent am ajunge ușor în mâna celui rău.

La Taina Botezului nașii dau un răspuns conștient în numele pruncului, așa cum în legislație oamenii pot lua decizii în numele altor persoane printr-o procură de la notar. Nașii au procura din partea părinților copilului să spună da lepădării de Satana și să spuna da unirii cu Hristos.

Taina Botezului este în primul rând sălășluirea Duhul Sfânt în sufletul copilului și astfel un mod de a-l feri pe copil de ispitele și răul pe care-l va întâmpina în lume. Taina Botezului este o unire cu Hristos și conlucrare permanentă cu El de acum înainte... pentru tot restul vieții:

„Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Galateni 3, 27)

Mai este o problemă. Vor spune mulți că există milioane de copii nebotezați în lumea aceasta și au ajuns oameni cumsecade, fără a face rău altora. Da, este adevărat, dar bunătatea și viața lor nu se ridică la înălțimea unei vieți alături de Dumnezeu. Moralitatea lor nu este deajuns pentru a moșteni Împărăția Cerurilor. Bunătatea lor este încă una nedesăvârșiță.

Noi creștinii ne botezăm nu doar pentru a fi mai buni ci pentru ca să trăim alături de Dumnezeu în vecii vecilor. Hristos spune clar că fără Botez nu intrăm în Împărăție:

„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. ” (Ioan 3, 5-6).

doamne ajuta.

Acatistul Botezului Domnului în Iordan

Condacul 1

Pe Tine, Imparatul cerului si al pamantului, Luminatorul nostru, vazandu-Te in Iordan, botezat de robul Tau, cerurile s-au infricosat si tot pamantul s-a infiorat, ingerii s-au mirat si toata faptura s-a bucurat. La pacatosi si la vamesi ai venit ca sa speli cu ape pacatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu multumire iti cantam: Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, Slava Tie.

Icosul 1

Veniti in graba astazi puteri ingeresti, vazand pe Stapanul Hristos, venit la repejunile Iordanului sa curete pacatul lui Adam si cunoscand Dumnezeiasca taina, cu frica proslaviti marea Sa coborare, ca Dumnezeu s-a facut om si nestiind de pacat vine ca un Miel al lui Dumnezeu sa ridice pacatele la toata lumea. Pentru aceasta, cei ce proslaviti Dumnezeiasca aratare a lui Hristos, cantati Lui ca si la Betleem aceste laude:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca din cer de la Tatal, ai venit in acesta lume; Slava Tie, Dumnezeule Cel Preainalt, care Te-ai coborat chiar pana la chipul de rob;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, caci ca un om ai venit la Ioan sa te botezi;

Slava Tie, Luminatorul fapturii, caci ca un nou Adam, pacatele lui Adam cel cazut ai purtat;

Slava Tie, Lumina cea fara de inceput, care la Iordan ai vrut sa straluceasca lumina cea mare a cunostintei la toata lumea;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, care ai dorit sa daruiesti oamenilor in Aratarea Ta, prealuminoasa dimineata a harului;

Slava tie, Cel ce ai venit sa scapi lumea de vechea inselaciune;

Slava Tie, Cel ce ne-ai aratat noua marea taina a credintei;

Slava Tie, Cel ce ai savarsit pentru noi minuni mari cu ape multe;

Slava Tie, Cel ce ai luminat cerurile si tot pamantul cu lumina invataturilor Tale;

Slava Tie, Cel ce pe faraon cel gandit l-ai inecat in repejunile Iordanului;

Slava Tie, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 2

Vazand cu Duhul Dumnezeiescul Inaintemergator venirea Ta in lume, Hristoase, a venit la Iordan si luminat a grait oamenilor: s-a apropiat Izbavirea noastra.

Siliti-va sa-L intampinati pe Dansul si cu buze neintinate sa-I cantam: Aliluia.


Icosul 2

Gand ceresc avand intru sine, Luminatorul lumii, marele Inaintemergator, a grait catre oameni: Curatiti-va pentru ca vine Hristos sa izbaveasca lumea din stricaciune si sa dezlege blestemul lui Adam cel intai zidit. Sa se bucure pustia Iordanului si precum crinul sa infloreasca, iar pamantul sa se bucure acum. Pregatiti caile Domnului si drepte faceti cararile Dumnezeului nostru si cantati cu veselie unele ca acestea:

Slava Tie, Lumina cea nespusa, care ai fost vestita de Luminatorul lumii;

Slava Tie, Cuvant nepatruns, care ai fost prezis de glasul Inaintemergatorului Tau;

Slava Tie, Foc curatitor, caci cu lucrarea Ta se stinge toata necuratia;

Slava Tie, Izvor binecuvantat, prin care toata firea omeneasca se sfinteste;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care ai binevoit a Te boteza de rob;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, care ai binevoit sa Te arati la Iordan;

Slava Tie, Imparatul Adevarului, ca Inaintemergatorul s-a temut sa-Ti dezlege cureaua incaltamintei;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca tot neamul omenesc s-a veselit de Botezul Tau; Slava Tie, Dumnezeule Preavesnic, ca Aratarea Ta lumineaza si intelepteste pruncii;

Slava Tie, Lumina lumii, ca venirea Ta lumineaza si intelepteste orbii;

Slava fie, ca intru lumina Ta vom vedea lumina;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 3

Intelegand, Inaintemergatorul, puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frica privindu-Te venind la Iordan, se bucura cu duhul si salta aratandu-Te cu mana si graieste oamenilor: Acesta este Cel ce izbaveste lumea din stricaciune. Acesta este Cel ce ne libereaza din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, in locul intunericului, lumineaza oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii, pe Acesta intampinandu-L sa-I cantam: Aliluia.

Icosul 3

Avand bogatie de milostivire ai venit Iisuse, la pacatosi si la vamesi, la raul Iordanului, pentru ca nu ai mai rabdat sa vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca sa-l intrebi iarasi pe Adam: "Unde esti? Nu te ascunde de mine. Vreau sa te vad daca esti gol si dezbracat si astfel sa te invrednicesti sa nu te mai rusinezi". Pentru aceasta propovaduim marea Ta coborare cantandu-Ti unele ca acestea:

Slava Tie, Pastorul Cel Bun, ca ai voit sa cauti oaia cea ratacita;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, caci ai venit sa o porti pe aceasta pe umerii Tai; Slava Tie, Milostivire Nemasurata, ca Te-ai pogorat la omul cel cazut; Slava Tie, Iubire Nespusa, ca ai scos pe oameni din deznadejde;

Slava Tie, Cel ce intaresti mainile slabanogite ale bolnavilor;

Slava Tie, Cel ce vindeci picioarele slabanogite ale schiopilor;

Slava Tie, Cel ce veselesti pustia insetata precum campia Libanului;

Slava Tie, Cel ce pustia Iordanului precum Carmelul ai infrumusetat-o;

Slava Tie, Roua de viata datatoare;

Slava Tie, ca esti Multindurat precum trestia care se pleaca;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa cauti si sa mantuiesti pe cel pierdut;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa-l chemi pe Adam cel izgonit;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

Condacul 4

Furtuna de ganduri indoite avea intru sine Inaintemergatorul, cand Tu, Hristoase, Imparate, ai venit ca un om la raul Iordanului si ai vrut sa primesti botezul ca un rob, zicand: intinde mana ta si te atinge de capul Meu, si frica l-a cuprins, savarsind cele poruncite. Cuprins a fost de tremur Inaintemergatorul, zicand: De ce ai venit la rob, Doamne, neavand pacate? Cum sa botez pe Cel ce poarta necazurile lumii? Cum sa luminez pe Luminatorul lumii? Cum sa atinga robul cu mana pe Stapanul? Eu trebuie sa fiu botezat de Tine ca sa-Ti cant: Aliluia.

Icosul 4

Auzind Domnul, Iubitorul de oameni, inaltimea smeritelor cuvinte ale Inaintemergatorului si vazand temerea lui i-a zis: O, bunule, Ioane, daca vrei sa fii smerit in fata Mea, totusi, lasa frica, pentru ca trebuie sa-Mi slujesti, caci asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea, ca prin Mine sa se curete pacatele oamenilor. Iar noi intelegand acest cuvant al Tau iti cantam:

Slava Tie, Hristoase, Lumina cea adevarata, ca mila si dreptatea s-au intalnit intru Tine;

Slava Tie, Imparatul adevarului, ca dreptatea si pacea s-au sarutat intru Tine; Slava Tie, Preadulce Iisuse, ca adevarul Tau a stralucit pe pamant, la Betleem; Slava Tie, Mantuitorule Atotmilostiv, ca dreptatea Ta din cer a venit la Iordan; Slava Tie, Curatirea noastra, ca apele botezului ne fac mai albi decat zapada; Slava Tie, Lumina noastra, ca prin repejunile harului zidesti inima curata intru noi;

Slava Tie, Cel ce prin coborarea Ta, cerurile le-ai plecat, iar capul Tau ai vrut sa-L pleci sub mana Inaintemergatorului;

Slava Tie; ca acoperind Cele de Sus, ale Tale, in apele Iordanului ai binevoit sa Te afunzi;

Slava Tie, Doamne al puterilor, de Care se tem si se cutremura toate, si Care ai poruncit Inaintemergatorului sa lase frica cea mare;

Slava Tie, Parinte al indurarilor, ca la Tine milostivirea este nemasurata si necercetata si cu ea ai acoperit pacatele lumii;

Slava Tie, Cel ce Te-ai nascut din Fecioara, Mantuitorul nostru, cerceteaza-ne pe noi cu mare ingaduinta Ta cea nespusa;

Slava Tie, Cel ce Te-ai aratat la toata lumea, Hristoase Dumnezeul nostru, sfinteste-ne pe noi cu aratarea Ta Dumnezeiasca;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai Botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie;


Condacul 5

Fiind Suvoi, izvorator din Dumnezeu, de har si bunatate, in repejunile Iordanului ai intrat, ca prin ape sa curatesti pacatul omenesc: Frica s-a facut vazand pe Facatorul cerului si ai pamantului, dezbracandu-se la rau si primind botezul de la rob. Puterile ingeresti s-au mirat, raul Iordan si-a intors apele inapoi, neputand suferi focul ce manca apele lui, si nici sa spele pe Cel Curat si sa stearga pe Cel fara de pacat. Pentru aceasta veseleste-te, Iordane, bucurati-va, izvoare si balti, toate adancurile marii; ca astazi s-a sfintit firea apelor, liberandu-se de stapanul intunericului ce se ascunsese acolo. Si toata faptura veselindu-se, canta cu noi: Aliluia.

Icosul 5

Pe Tine, Stapanul lumii, vazandu-Te Dumnezeiescul Ioan, dezbracat si afundat in ape, ca sa ineci pacatele lumii si golatatea lui Adam iarasi sa o imbraci in haina maririi, s-a cutremurat cu duhul si a grait catre Tine, Mielul lui Dumnezeu, care curatesti pacatele lumii: "Nu indraznesc sa ma ating de crestetul Tau. Tu insuti ma sfinteste si ma lumineaza, pentru ca Tu esti Viata si Lumina si Pacea lumii". Totusi dupa cuvantul Tau, cu frica si-a pus dreapta sa pe Dumnezeiescul Tau crestet si botezandu-Te si pe Tine, fara de pacat fiind, cu bucurie Ti-a cantat asa:

Slava Tie, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat asupra Ta pacatele lumii;

Slava Tie, Mantuitorule Milosarde, care ai binevoit sa ineci in apele Iordanului pacatele oamenilor;

Slava Tie, Cel ce ne-ai spalat pe noi de intinaciunea pacatelor;

Slava Tie, Cel ce ai dezlegat blestemul lui Adam;

Slava Tie, ca prin Dumnezeiasca Ta aratare pe toti oamenii i-ai bucurat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau in Iordan toata lumea ai luminat;

Slava Tie, ca pentru noi chip de rob ai luat;

Slava Tie, ca prin saracia Ta pe noi ne-ai imbogatit;

Slava Tie, ca prin smerenia Ta stapanirea vrajmasului pana la capat ai daramat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau, Imparatia lui Dumnezeu in chip vadit ai inceput sa o zidesti pe pamant;

Slava Tie, ca la Iordan, calea mantuirii tuturor oamenilor ai aratat;

Slava Tie, ca Lumina vederii de Dumnezeu acolo a luminat;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

Condacul 6

Propovaduitorul minunat si Inaintemergatorul Ioan multe le graia oamenilor veniti la dansul, ca sa-Ti gateasca, Tie, calea, Doamne, totusi a tacut in fata Ta, cand ai venit la Iordan, deoarece Tu Insuti, i-ai spus: "Daca vorbesti celor nelegiuiti si celor pacatosi, boteaza-Ma repede, in tacere. Nu se cuvine ca gura omului sa graiasca cu glas despre Cel ce a venit, Cuvantul lui Dumnezeu, si despre taina ce s-a savarsit, pentru ca ingerii lui Dumnezeu cu frica I-au stat inainte si toata faptura s-a cutremurat". Pentru aceasta si noi in tacere adanca si cu multa cucernicie iti cantam: Aliluia.

Icosul 6

La Iordan a stralucit lumii intregi lumina mare, si taina infricosata, ca Tu, Stapane Hristoase, botezandu-Te de catre Ioan, cu graba ai iesit din apa, scotand impreuna cu Tine lumea si cerul Ti s-a deschis; Ca precum, de demult, Adam a inchis cerul pentru toti, tot asa oamenii, din nou, impreuna cu Tine sa dobandeasca intrarea in locasurile raiului si cu dragoste sa-Ti cante asa:

Slava Tie, Imparatul pacii, Cel ce ai daramat peretele cel din mijloc al vrajbei;

Slava Tie, Datatoruie de milostivire, Cel ce ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;

Slava Tie, ca la Iordan cerul cel inchis prin pacat iarasi ni l-ai aratat deschis;

Slava Tie, ca atunci ai fagaduit sa ne arati ingerii ce urca si coboara din ceruri;

Slava Tie, ca prin coborarea Ta cerurile pana la pamant s-au plecat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau pamantul pana la ceruri s-a inaltat;

SI ava Tie, ca prin deschiderea cerului tainele negraite ale lui Dumnezeu intregii lumi s-au aratat;

Slava Tie, ca prin aratarea lumii ceresti Preasfanta si Dumnezeiasca binecuvantare tuturor credinciosilor s-a dat;

Slava Tie, Cel ce in vremea lui Ilie cerurile le-ai incuiat, nu ne incuia noua usile milostivirii Tale;

Slava Tie, Cel ce la Iordan cerurile le-ai deschis, deschide-ne si noua usile Camarii Tale Dumnezeiesti;

Slava Tie, Cel ne-ai aratat in Botezul Tau adancul iubirii Tale de oameni, scoate din adancul pacatului pe cei deznadajduiti;

Slava Tie, Cel ce ai ridicat pana la al treilea cer pe alesii Tai, ridica-ne in locasurile ceresti pe noi cei cazuti in adancul pacatului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-si botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 7

Vrand, Doamne, Iubitorule de oameni, sa mantuiesti lumea ce pierea in pacate, ne-ai descoperit marea taina a Dumnezeiestii si intreitei aratari si precum la inceputul fiintarii lumii Duhul lui Dumnezeu, ca un datator de viata se purta deasupra apelor, asa si la botezul Tau, Doamne, cand in raul Iordanului ai vrut sa innoiesti si sa luminezi neamul omenesc si toata faptura ce suspina impreuna cu noi, Acelasi Duh Sfant, iarasi s-a pogorat din ceruri in chip de porumbel si a stat deasupra Ta, ca peste un nou Adam, ca sa petreaca de acum in oamenii innoiti in baia de apa si cu putere de sus fiind imbracati, intru innoirea duhului, sa mearga si sa cante lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 7

Faptura noua ai aratat, Stapane al fapturii, la Botezul Tau, primit de la Ioan, caci precum in timpul lui Noe ai inecat pacatele celei dintai lumi, asa si in apele Iordanului iarasi ai inecat pacatele intregii lumi zidita din nou cu foc si Duh si apa, savarsind o minunata innoire si renastere. Cu Duh ai zidit din nou sufletele, cu apa ai sfintit trupul, povatuind omul si astfel in chip tainic, din apa, zidesti impreuna cu Duhul Biserica cea cu multi fii, ca sa-Ti cantam totdeauna asa:

Slava Tie, Ziditorul fapturii, Cel ce ai plecat cerurile si Te-ai coborat la Iordan;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, Cel ce ai deschis cerurile si ne-ai aratat noua Duhul lui Dumnezeu;

Slava Tie, Atotbunule, ca Duhul Tau cel Sfant ne invata dreptatea pe pamant; Slava Tie, Cel ce prin apa si prin Duh ai innoit firea noastra cea invechita prin pacat;

Slava Tie, Cel ce prin focul Dumnezeirii in repejunile Iordanului ne-ai daruit lumina cunostintei;

Slava Tie, Hristoase, ca prin Pogorarea Duhului Tau cel Sfant ne-ai facut partasi la firea cea Dumnezeiasca;

Slava Tie, ca prin Duhul intelepciunii si al intelegerii ai descoperit oamenilor adevarata vedere a lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca prin pogorarea Duhului lui Dumnezeu asupra Ta, duhul tariei si al intelepciunii, al vederii si smereniei si duhul temerii de Dumnezeu ai varsat asupra noastra;

Slava Tie, ca in repejunile Iordanului capetele balaurilor le-ai ars;

Slava Tie, ca prin aratarea Duhului lui Dumnezeu in chip de porumbel dupa blandetile acestuia ne-ai chemat pe noi la curatie fecioreasca;

Slava tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava tie.

Condacul 8

Infricosatoare si minunata este aratarea Sfintei Treimi la Iordan: mai intai Fiul Cel Preaiubit s-a aratat in trup, botezandu-se de catre robul, indata Duhul Sfant s-a pogorat in chip de porumbel, apoi Preadumnezeiescul Parinte a glasuit din ceruri, marturisind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit". O, mare, si preaslavita taina: Din cer a tunat Domnul si Cel de Sus si-a deschis glasul sau, ca sa se implineasca proorocia parintelui David: "Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul Slavei a tunat, Domnul pe ape multe. Glasul Domnului intru tarie, glasul Domnului intru stralucire". Pentru aceasta si noi iti cantam cu nevrednice buze, din adancul sufletului: Aliluia.

Icosul 8

Cu totul esti intru cele inalte, Iisuse, totdeauna sezand in ceruri cu Tatal, dar nici de cele de jos nu te despartesti, nascut fiind cu trupul, in Betleem, din Curata Fecioara, acum la Iordan Te arati intregii lumi, ca pe cei ce sedeau intru intuneric si in umbra mortii sa-i luminezi cu lumina Aratarii Tale Dumnezeiesti. Pentru aceasta luminati fiind cu lumina aratarii Treimice sa-Ti cantam Tie, Dumnezeului Celui ce Te-ai aratat si pe pamant ai fost vazut si lumea ai luminat:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;

Slava Tie, Fiul Tatalui, Cel Ce esti cantat de Inaintemergatorul intru cei de jos;

Slava Tie, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si esti propovaduit de glasul din ceruri;

Slava Tie, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi si de toata lumea esti numit Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca aratandu-Te in apele Iordanului, Lumina cea neapusa a Treimii in Botezul Tau ne-ai descoperit;

Slava Tie, Cel ce ai fost botezat de mana robului, si pe noi, robii Tai fiind, prin aceasta baie, din nou ne-ai facut fiii lui Dumnezeu;

Slava Tie, Izvorul vietii si al nemuririi, care iarasi ne-ai adus pe noi, cei nascuti din apa si din Duh, la starea fericita a raiului;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care prin botezul Tau de foc vii sa faci un cer nou si un pamant al dreptatii;

Slava Tie, Rasaritul rasariturilor, Cel ce prin Botezul Tau ai luminat pe cei ce dormeau in intunericul si in umbra mortii;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca Lumina cea nevazuta a Duhului Tau a stralucit in sufletele noastre; Slava Tie, Imparate fara de inceput, ca prin apele curate ale Botezului Tau ai spalat pacatul stramosesc;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca pe oamenii cei insetati i-ai adapat din destul; Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava Tie.

Condacul 9

Toata firea ingerilor s-a mirat de marea taina a Dumnezeiestii Tale aratari: ca pe Adam, cel stricat prin pacat, l-ai innoit in repejunile Iordanului, si capetele nevazutilor balauri, ce se incuibasera acolo, le-ai zdrobit cu Botezul Tau si astfel adancul beznei diavolului l-ai deschis ca, de acolo, sa ne scoti pe noi si sa incepi a zidi Imparatia Ta, care nu este din lumea aceasta si despre care a proorocit David zicand: "Imparatia Ta este imparatie a tuturor veacurilor si Stapanirea Ta in fiecare neam si neam", pe care si noi proslavind-o iti cantam: Aliluia.

Icosul 9

Graitorul de Dumnezeu si ingerul Dumnezeiesc, Marele Inaintemergator, prezis a fost de Maleahi proorocul, ca numai el, unul, dintre oameni s-a invrednicit, Doamne, ca la botezul Tau sa vada venirea Duhului si sa auda glasul Parintelui, marturisind din ceruri ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, ca sa fie primit propovaduitor al Aratarii Dumnezeiestii Treimi. Acela a marturisit oamenilor intr-o zi de dimineata, zicand: "Am vazut Duhul pogorandu-se din Cer ca un porumbel si a sezut deasupra Lui. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Iar noi pricepand aceasta marturie, proslavim: Dumnezeiasca Ta Aratare, Hristoase, cantand:

Slava Tie, Dumnezeul Preavesnic, ca esti marturisit de glasul Inaintemergatorului;

Slava Tie, Miel Nevinovat, ca prin aratarea Duhului Sfant esti marturisit din ceruri;

Slava Tie, Putere Preainalta, ca prin deschiderea portilor ceresti deasupra Iordanului ne-ai deschis portile inchise ale raiului;

Slava Tie, vesnica Milostivire, ca prin Botezul Tau ai aratat oamenilor o noua lume;

Slava Tie, Imparatul lumii, care ai vestit pe pamant pace si mantuire;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, ca ai stralucit in inimile noastre lumina dreptatii Tale;

Slava Tie, ca prin aratarea Sfantului Duh la botezul Tau, ne-ai invrednicit sa intram cu sufletul curat in cereasca Ta camara;

Slava Tie, ca pe Tatal ceresc la Botezul Tau ni l-ai aratat, ca toti cei ce credem in Tine cu dreptate sa fim fiii Lui;

Slava Tie, ca prin Duh si prin foc ai luminat firea noastra cea innegrita prin pacat;

Slava Tie, ca prin apa si prin Duh ai curatit prealuminat trupul nostru neputincios si stricat de patimi;

Slava Tie, Dumnezeule, ca aratandu-Te in trup, toata lumea ai innoit in repejunile Iordanului;

Slava Tie, ca luand asupra Ta pacatele lumii, pacatul stramosesc l-ai inecat in apele Botezului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti firea noastra cea cazuta si saracita, Hristoase Mantuitorule, ai venit la raul Iordan, la pacatosi si la vamesi si ai primit Botezul de la Ioan, ca sa iei asupra-Ti, acolo, in ape, greutatea pacatelor oamenilor si ca un miel al lui Dumnezeu sa fii gata sa mergi de buna voie la jertfa si sa rascumperi pacatele lumii cu scump sangele Tau. Pentru aceasta Te-ai si afundat in apele Iordanului ca, ingropandu-Te acolo, sa Te gatesti pentru botezul mortii, despre care, mergand spre patima, ai zis: "Cu botez ma voi boteza si cat ma chinuiesc pana se vor implini acestea". Pentru care si noi cu multumire iti cantam: Aliluia.

Icosul 10

Imparate Preavesnic, Iisuse Hristoase Tu ai venit la Iordan pentru a Te arata la toata lumea, ca sa dezlegi, ca un Judecator Atotmilostiv, osanda lui Adam cel intai zidit, singur ispitind inimile tuturor sa dai viata noua, oamenilor. Pentru aceasta cu mana luand lopata cea curatitoare, aria intregii lumi cu intelepciune ai curatit-o, despartind, precum pastorul, oile de capre. invredniceste-ne si pe noi, cei botezati in numele Preasfintei Treimi, sa fim mantuiti si asezati de-a dreapta Ta, si bineplacuta sa-ti fie aceasta cantare:

Slava Tie, Arhiereule, ca trecand cerurile prin Botezul Tau pamantul l-ai luminat; Slava Tie, Pastorul cel Mare al oilor/ca la turma Ta ai venit la Iordan;

Slava Tie, ca intemeind pamantul pe ape, l-ai innoit la apele Iordanului cu harul Duhuiui;

Slava Tie, ca intarind cerul a doua oara deasupra apelor, ai zidit un cer nou, Biserica Ta, in apele Botezului Tau;

Slava Tie, Izvorul vietii noastre, ca la izvoarele mantuirii ai chemat pe oamenii Tai insetati;

Slava Tie, Propovaduitorule al vesnicului adevar, ca setea noastra cea duhovniceasca ai potolit-o fara pret si fara argint;

Slava Tie, ca bogat fiind in milostivire, pentru prea multa dragoste Te-ai jertfit pentru noi;

Slava Tie, ca pe noi cei morti in pacate, vii ne-ai facut in apele botezului;

Slava Tie, ca Te-ai ingropat in apele Iordanului, ca si noi sa ne ingropam prin botez intru moartea si invierea Ta;

Slava Tie, caci cu apele Iordanului Te-ai imbracat ca si cu o haina, ca si noi sa ne imbracam cu Tine in hainele luminoase ale dreptatii si curatiei;

Slava Tie, ca peretele, cel din mijloc al vrajbei cu Trupul Tau l-ai daramat, ca si pe noi, cei ce suntem pe mare, departe, sa ne apropii de Tine;

Slava Tie, ca pe toti oamenii i-ai impacat in unul Trupul Tau, ca si pe noi cei straini si pribegi sa ne zidesti in Una si Dumnezeiasca Biserica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, care in Iordan Te-ai botezat si lumea ai luminat, slava Tie.

Condacul 11

Cantare noua sa-Ti cante Tie, Hristoase, toata faptura, ca din Fecioara Te-ai nascut si in Iordan Te-ai botezat. Oamenii duhovniceste sa se veseleasca, proslavind sarbatoarea stralucitei noastre luminari si, impreuna cu Dumnezeiescul Grigore, sa cantam zicand: "Este timpul innoirii, - sa ne innoim de sus, ziua rezidirii - sa ne imbracam in Noul Adam, ziua luminarii - sa ne luminam Dumnezeieste", ca intru innoirea duhului sa incepem a umbla si cu intotdeauna sa cantam cantarea cereasca: Aliluia.

Icosul 11

Luminoasa si Stralucitoare Lumina esti Hristoase, Lumina Vesnica a unuia Nascut din Tatal! Preacinstitul Tau Trup s-a aprins in mijlocul Iordanului ca un luminator, Tu ai stralucit precum Soarele si ai daruit lumii prin Botezul Tau lumina cea mare si nevazuta a harului si adevarului, luminand pe tot omul ce vine in lume, ca oamenii ce sedeau in intuneric si in umbra mortii sa vada lumina mare si sa mearga dupa ea. Lumineaza-ne, asadar, si pe noi cei ce ratacim in intunericul pacatului, ca, innoindu-ne si urcandu-ne la inaltime cereasca, sa-Ti cantam asa:

Slava Tie, Luminatorul lumii, ca ai venit sa ne botezi cu Duhul Sfant si cu foc; Slava Tie, Mantuitorul celor pacatosi, ca ai binevoit sa ne scoti din adancul pacatului;

Slava Tie, Lumina Cea fara de inceput si Pururea Fiitoare, ca ai curatit intinaciunea sufletelor noastre in apele Botezului;

Slava Tie, Lumina care intrece orice stralucire, ca in stralucirile sfintilor Tai ii luminezi pe cei credinciosi;

Slava Tie, Stralucirea Slavei Tatalui, ca prin aratarea Ta ai izgonit intunericul nevederii;

Slava Tie, Cel ce locuieste intru Lumina cea nepatrunsa, ca prin Botezul Tau a stralucit Lumina vederii de Dumnezeu;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca ai stralucit intru intuneric, ca sa ne curatesti de intunericul pacatelor;

Slava Tie, Soarele Dreptatii Cel ce ne-ai vestit noua dimineata mantuirii, intru lumina faptelor bune invata-ne pe noi;

Slava Tie, Lumina Cea Neinserata, care a stralucit la Iordan, intru lumina Ta straluceste-ne Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi;

Slava Tie, Chipul Cel Prealuminos al Tatalui, da-ne viata cea minunata si neimbatranitoare in baia nasterii din nou;

Slava Tie, Biruitorul mortii, din vsnica moarte izbaveste-ne pe noi;

Slava Tie, incepatorul vietii, indrepteaza-ne pe noi la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 12

Harul Dumnezeiesc si mantuitor s-a aratat astazi tuturor oamenilor in Botezul Tau, Hristoase, Mantuitorule; caci ai venit la Iordan, Unule, sa curatesti pacatele oamenilor si sa zdrobesti capetele balaurilor ce se incuibasera acolo, daruind harul botezului care dezleaga sufletele si trupurile noastre. Ca noi cu smerenie si sarguinta sa alergam ia preacuratul izvor si sa scoatem apa vietii, ca harul Duhului si darurile tainice si Duhul cunoasterii se dau in chip nevazut tuturor celor ce o scot cu credinta, Mantuitorule, ca toti sa-Ti cante cu multumire: Aliluia.

Icosul 12

Cantand, Hristoase, Aratarea Ta Mantuitoare, proslavim toti Botezul Tau de la Ioan, in apele Iordanului, ne inchinam negraitei Tale ingaduinte fata de omul cazut si credem cu Inaintemergatorul, ca Tu cu adevarat esti Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra Ta in apele Iordanului, pacatele a toata lumea, ca sa le speli si sa le rascumperi cu Preacurat Sangele Tau. Pentru aceasta ne rugam Tie: poarta si nenumaratele noastre pacate si nu ne lipsi pe noi in aceasta mare si luminata zi sa-Ti cantam cu multumire si inima curata unele ca acestea:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca ne-ai stralucit in apele Iordanului lumina spre luminarea intregii lumi;

Slava Tie, Preavesnic Dumnezeu, ca ne-ai aratat in Botezul Tau mare har si iubire pentru toti oamenii;

Slava Tie, Mantuitorul celor rataciti, ca ai venit sa cauti in repejunile Iordanului pe cei pierduti pe cale;

Slava Tie, Biruitorul mortii, ca ai binevoit sa daruiesti viata noua si curata nu dupa trup, ci intru innoirea duhului;

Slava Tie, Stapanul vietii si al mortii, ca ai tocit boldul mortii si prin Aratarea Ta ne-ai daruit viata nesfarsita;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, ca prin Botezul Tau cerul si pamantul s-au veselit pe malurile Iordanului;

Slava Tie, Imparatul celor ce imparatesc, ca imparatia lumii acesteia de aici incepe sa odrasleasca in Imparatia Ta;

Slava Tie, Doamne al celor ce stapanesc, ca cerurile astazi se deschid tuturor celor ce vor sa se mantuiasca si toata firea noastra incepe sa se curateasca;

Slava Tie, Mantuitorul nostru, ca ai venit la Iordan sa ne mantuiesti pe noi nu dupa faptele dreptatii, ci dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, ca ai sfintit firea apelor; adapa si sufletul cel insetat cu apa cucerniciei, dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu, hraneste inima mea cu aratarea cuvintelor Tale;

Slava Tie, Dumnezeule Atotputernic, care singur faci minuni, aprinde sufletul meu cel rece cu intelegerea minunilor Tale;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 13

Doamne Isuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit la Iordan ca sa ridici pacatele intregii lumi, primeste aceasta neinsemnata rugaciune ce Ti-o aducem din toata inima si ne lumineaza pe noi, cei ce sedem in intunericul pacatelor, cu mantuitorul Tau Botez primit de la Ioan, ca sa ne mantuim prin Tine de bolile sufletesti si trupesti, sa incepem a pasi drept intru innoirea vietii si sa-Ti cantam cu toti sfintii: Aliluia (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 :"Veniti in graba astazi...", si Condacul 1: "Pe Tine, Imparatul cerului...".

Rugaciune la Botezul Domnului

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, Lumina din Lumina, care luminezi toate, care nestricat Te-ai intrupat din Preasfanta Fecioara Maria si ai venit in lumea aceasta pentru mantuirea noastra. Tu insa nu ai rabdat sa vezi neamul omenesc muncit de diavolul si pentru aceasta in luminata zi a Dumnezeiestii Tale Aratari ai venit la Iordan la pacatosi si la vamesi ca sa Te botezi de la Ioan, fara de pacat fiind, ca sa implinesti toata dreptatea si sa speli in apele Iordanului pacatele intregii lumi si, ca un Miel al lui Dumnezeu, sa le iei asupra Ta si sa ne mantuiesti cu Cinstit Sangele Tau.

Pentru aceasta Te-ai afundat in apele Iordanului, ai deschis cerul cel inchis de Adam si Duhul Sfant a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat si ai indumnezeit firea noastra si Dumnezeiescul Tau Parinte Ti-a vestit bunavoirea Sa, pentru ca ai implinit voia Lui si ca un om ai primit pacatele si spre junghiere Te-ai gatit, dupa cum Tu insuti ai grait: "Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, pentru ca Eu imi pun sufletul, ca iarasi sa-L primesc" si, astfel, in aceasta prealuminata zi, Tu, Doamne, ai pus inceputul mantuirii noastre.

Pentru aceasta toate puterile ceresti se bucura si toata faptura se veseleste, asteptand slobozire din stricaciune zicand: "A venit luminarea, s-a aratat harul si izbavirea, lumea se lumineaza si oamenii se umplu de bucurie. Sa se veseleasca acum cerul si pamantul si toata lumea sa se bucure, raurile sa salte, izvoarele, lacurile, adancurile si marile sa dantuiasca, ca prin Dumnezeiescul Botez astazi s-a sfintit firea lor. Sa se bucure astazi si adunarea oamenilor, ca firea lor capata astazi starea cea dintai si toti sa cante cu bucurie: Este timpul Aratarii lui Dumnezeu.

Veniti cu mintea la Iordan sa vedem priveliste mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan. Hristos ingroapa in apa pacatele noastre. Hristos merge sa caute oaia cea ratacita si o gaseste si o duce in rai". Aceasta taina Dumnezeiasca pazind, iubitorule de oameni, Doamne, invredniceste-ne pe noi, cei ce insetam dupa glasul Tau, sa venim la Tine, Izvorul cel pururea datator de viata, sa scoatem apa harului Tau si iertarea pacatelor si sa traim in veacul de acum in curatie si feciorie, in dreptate si cucernicie, asteptand nadejdea cea fericita si aratarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru, pentru ca nu ne mantuiesti numai dupa faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire si cu innoirea Sfantului Tau Duh, in baia nasterii din nou, ca indreptati cu harul Tau sa fim mostenitori ai vietii vesnice in Imparatia Ta, unde ne invredniceste sa slavim, impreuna cu toti sfintii, Preasfantul Tau Nume cu Parintele Tau fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Botezului Domnului în Iordan

Condacul 1

Pe Tine, Imparatul cerului si al pamantului, Luminatorul nostru, vazandu-Te in Iordan, botezat de robul Tau, cerurile s-au infricosat si tot pamantul s-a infiorat, ingerii s-au mirat si toata faptura s-a bucurat. La pacatosi si la vamesi ai venit ca sa speli cu ape pacatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu multumire iti cantam: Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, Slava Tie.

Icosul 1

Veniti in graba astazi puteri ingeresti, vazand pe Stapanul Hristos, venit la repejunile Iordanului sa curete pacatul lui Adam si cunoscand Dumnezeiasca taina, cu frica proslaviti marea Sa coborare, ca Dumnezeu s-a facut om si nestiind de pacat vine ca un Miel al lui Dumnezeu sa ridice pacatele la toata lumea. Pentru aceasta, cei ce proslaviti Dumnezeiasca aratare a lui Hristos, cantati Lui ca si la Betleem aceste laude:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca din cer de la Tatal, ai venit in acesta lume; Slava Tie, Dumnezeule Cel Preainalt, care Te-ai coborat chiar pana la chipul de rob;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, caci ca un om ai venit la Ioan sa te botezi;

Slava Tie, Luminatorul fapturii, caci ca un nou Adam, pacatele lui Adam cel cazut ai purtat;

Slava Tie, Lumina cea fara de inceput, care la Iordan ai vrut sa straluceasca lumina cea mare a cunostintei la toata lumea;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, care ai dorit sa daruiesti oamenilor in Aratarea Ta, prealuminoasa dimineata a harului;

Slava tie, Cel ce ai venit sa scapi lumea de vechea inselaciune;

Slava Tie, Cel ce ne-ai aratat noua marea taina a credintei;

Slava Tie, Cel ce ai savarsit pentru noi minuni mari cu ape multe;

Slava Tie, Cel ce ai luminat cerurile si tot pamantul cu lumina invataturilor Tale;

Slava Tie, Cel ce pe faraon cel gandit l-ai inecat in repejunile Iordanului;

Slava Tie, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 2

Vazand cu Duhul Dumnezeiescul Inaintemergator venirea Ta in lume, Hristoase, a venit la Iordan si luminat a grait oamenilor: s-a apropiat Izbavirea noastra.

Siliti-va sa-L intampinati pe Dansul si cu buze neintinate sa-I cantam: Aliluia.


Icosul 2

Gand ceresc avand intru sine, Luminatorul lumii, marele Inaintemergator, a grait catre oameni: Curatiti-va pentru ca vine Hristos sa izbaveasca lumea din stricaciune si sa dezlege blestemul lui Adam cel intai zidit. Sa se bucure pustia Iordanului si precum crinul sa infloreasca, iar pamantul sa se bucure acum. Pregatiti caile Domnului si drepte faceti cararile Dumnezeului nostru si cantati cu veselie unele ca acestea:

Slava Tie, Lumina cea nespusa, care ai fost vestita de Luminatorul lumii;

Slava Tie, Cuvant nepatruns, care ai fost prezis de glasul Inaintemergatorului Tau;

Slava Tie, Foc curatitor, caci cu lucrarea Ta se stinge toata necuratia;

Slava Tie, Izvor binecuvantat, prin care toata firea omeneasca se sfinteste;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care ai binevoit a Te boteza de rob;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, care ai binevoit sa Te arati la Iordan;

Slava Tie, Imparatul Adevarului, ca Inaintemergatorul s-a temut sa-Ti dezlege cureaua incaltamintei;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca tot neamul omenesc s-a veselit de Botezul Tau; Slava Tie, Dumnezeule Preavesnic, ca Aratarea Ta lumineaza si intelepteste pruncii;

Slava Tie, Lumina lumii, ca venirea Ta lumineaza si intelepteste orbii;

Slava fie, ca intru lumina Ta vom vedea lumina;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 3

Intelegand, Inaintemergatorul, puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frica privindu-Te venind la Iordan, se bucura cu duhul si salta aratandu-Te cu mana si graieste oamenilor: Acesta este Cel ce izbaveste lumea din stricaciune. Acesta este Cel ce ne libereaza din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, in locul intunericului, lumineaza oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii, pe Acesta intampinandu-L sa-I cantam: Aliluia.

Icosul 3

Avand bogatie de milostivire ai venit Iisuse, la pacatosi si la vamesi, la raul Iordanului, pentru ca nu ai mai rabdat sa vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca sa-l intrebi iarasi pe Adam: "Unde esti? Nu te ascunde de mine. Vreau sa te vad daca esti gol si dezbracat si astfel sa te invrednicesti sa nu te mai rusinezi". Pentru aceasta propovaduim marea Ta coborare cantandu-Ti unele ca acestea:

Slava Tie, Pastorul Cel Bun, ca ai voit sa cauti oaia cea ratacita;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, caci ai venit sa o porti pe aceasta pe umerii Tai; Slava Tie, Milostivire Nemasurata, ca Te-ai pogorat la omul cel cazut; Slava Tie, Iubire Nespusa, ca ai scos pe oameni din deznadejde;

Slava Tie, Cel ce intaresti mainile slabanogite ale bolnavilor;

Slava Tie, Cel ce vindeci picioarele slabanogite ale schiopilor;

Slava Tie, Cel ce veselesti pustia insetata precum campia Libanului;

Slava Tie, Cel ce pustia Iordanului precum Carmelul ai infrumusetat-o;

Slava Tie, Roua de viata datatoare;

Slava Tie, ca esti Multindurat precum trestia care se pleaca;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa cauti si sa mantuiesti pe cel pierdut;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa-l chemi pe Adam cel izgonit;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

Condacul 4

Furtuna de ganduri indoite avea intru sine Inaintemergatorul, cand Tu, Hristoase, Imparate, ai venit ca un om la raul Iordanului si ai vrut sa primesti botezul ca un rob, zicand: intinde mana ta si te atinge de capul Meu, si frica l-a cuprins, savarsind cele poruncite. Cuprins a fost de tremur Inaintemergatorul, zicand: De ce ai venit la rob, Doamne, neavand pacate? Cum sa botez pe Cel ce poarta necazurile lumii? Cum sa luminez pe Luminatorul lumii? Cum sa atinga robul cu mana pe Stapanul? Eu trebuie sa fiu botezat de Tine ca sa-Ti cant: Aliluia.

Icosul 4

Auzind Domnul, Iubitorul de oameni, inaltimea smeritelor cuvinte ale Inaintemergatorului si vazand temerea lui i-a zis: O, bunule, Ioane, daca vrei sa fii smerit in fata Mea, totusi, lasa frica, pentru ca trebuie sa-Mi slujesti, caci asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea, ca prin Mine sa se curete pacatele oamenilor. Iar noi intelegand acest cuvant al Tau iti cantam:

Slava Tie, Hristoase, Lumina cea adevarata, ca mila si dreptatea s-au intalnit intru Tine;

Slava Tie, Imparatul adevarului, ca dreptatea si pacea s-au sarutat intru Tine; Slava Tie, Preadulce Iisuse, ca adevarul Tau a stralucit pe pamant, la Betleem; Slava Tie, Mantuitorule Atotmilostiv, ca dreptatea Ta din cer a venit la Iordan; Slava Tie, Curatirea noastra, ca apele botezului ne fac mai albi decat zapada; Slava Tie, Lumina noastra, ca prin repejunile harului zidesti inima curata intru noi;

Slava Tie, Cel ce prin coborarea Ta, cerurile le-ai plecat, iar capul Tau ai vrut sa-L pleci sub mana Inaintemergatorului;

Slava Tie; ca acoperind Cele de Sus, ale Tale, in apele Iordanului ai binevoit sa Te afunzi;

Slava Tie, Doamne al puterilor, de Care se tem si se cutremura toate, si Care ai poruncit Inaintemergatorului sa lase frica cea mare;

Slava Tie, Parinte al indurarilor, ca la Tine milostivirea este nemasurata si necercetata si cu ea ai acoperit pacatele lumii;

Slava Tie, Cel ce Te-ai nascut din Fecioara, Mantuitorul nostru, cerceteaza-ne pe noi cu mare ingaduinta Ta cea nespusa;

Slava Tie, Cel ce Te-ai aratat la toata lumea, Hristoase Dumnezeul nostru, sfinteste-ne pe noi cu aratarea Ta Dumnezeiasca;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai Botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie;


Condacul 5

Fiind Suvoi, izvorator din Dumnezeu, de har si bunatate, in repejunile Iordanului ai intrat, ca prin ape sa curatesti pacatul omenesc: Frica s-a facut vazand pe Facatorul cerului si ai pamantului, dezbracandu-se la rau si primind botezul de la rob. Puterile ingeresti s-au mirat, raul Iordan si-a intors apele inapoi, neputand suferi focul ce manca apele lui, si nici sa spele pe Cel Curat si sa stearga pe Cel fara de pacat. Pentru aceasta veseleste-te, Iordane, bucurati-va, izvoare si balti, toate adancurile marii; ca astazi s-a sfintit firea apelor, liberandu-se de stapanul intunericului ce se ascunsese acolo. Si toata faptura veselindu-se, canta cu noi: Aliluia.

Icosul 5

Pe Tine, Stapanul lumii, vazandu-Te Dumnezeiescul Ioan, dezbracat si afundat in ape, ca sa ineci pacatele lumii si golatatea lui Adam iarasi sa o imbraci in haina maririi, s-a cutremurat cu duhul si a grait catre Tine, Mielul lui Dumnezeu, care curatesti pacatele lumii: "Nu indraznesc sa ma ating de crestetul Tau. Tu insuti ma sfinteste si ma lumineaza, pentru ca Tu esti Viata si Lumina si Pacea lumii". Totusi dupa cuvantul Tau, cu frica si-a pus dreapta sa pe Dumnezeiescul Tau crestet si botezandu-Te si pe Tine, fara de pacat fiind, cu bucurie Ti-a cantat asa:

Slava Tie, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat asupra Ta pacatele lumii;

Slava Tie, Mantuitorule Milosarde, care ai binevoit sa ineci in apele Iordanului pacatele oamenilor;

Slava Tie, Cel ce ne-ai spalat pe noi de intinaciunea pacatelor;

Slava Tie, Cel ce ai dezlegat blestemul lui Adam;

Slava Tie, ca prin Dumnezeiasca Ta aratare pe toti oamenii i-ai bucurat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau in Iordan toata lumea ai luminat;

Slava Tie, ca pentru noi chip de rob ai luat;

Slava Tie, ca prin saracia Ta pe noi ne-ai imbogatit;

Slava Tie, ca prin smerenia Ta stapanirea vrajmasului pana la capat ai daramat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau, Imparatia lui Dumnezeu in chip vadit ai inceput sa o zidesti pe pamant;

Slava Tie, ca la Iordan, calea mantuirii tuturor oamenilor ai aratat;

Slava Tie, ca Lumina vederii de Dumnezeu acolo a luminat;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

Condacul 6

Propovaduitorul minunat si Inaintemergatorul Ioan multe le graia oamenilor veniti la dansul, ca sa-Ti gateasca, Tie, calea, Doamne, totusi a tacut in fata Ta, cand ai venit la Iordan, deoarece Tu Insuti, i-ai spus: "Daca vorbesti celor nelegiuiti si celor pacatosi, boteaza-Ma repede, in tacere. Nu se cuvine ca gura omului sa graiasca cu glas despre Cel ce a venit, Cuvantul lui Dumnezeu, si despre taina ce s-a savarsit, pentru ca ingerii lui Dumnezeu cu frica I-au stat inainte si toata faptura s-a cutremurat". Pentru aceasta si noi in tacere adanca si cu multa cucernicie iti cantam: Aliluia.

Icosul 6

La Iordan a stralucit lumii intregi lumina mare, si taina infricosata, ca Tu, Stapane Hristoase, botezandu-Te de catre Ioan, cu graba ai iesit din apa, scotand impreuna cu Tine lumea si cerul Ti s-a deschis; Ca precum, de demult, Adam a inchis cerul pentru toti, tot asa oamenii, din nou, impreuna cu Tine sa dobandeasca intrarea in locasurile raiului si cu dragoste sa-Ti cante asa:

Slava Tie, Imparatul pacii, Cel ce ai daramat peretele cel din mijloc al vrajbei;

Slava Tie, Datatoruie de milostivire, Cel ce ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;

Slava Tie, ca la Iordan cerul cel inchis prin pacat iarasi ni l-ai aratat deschis;

Slava Tie, ca atunci ai fagaduit sa ne arati ingerii ce urca si coboara din ceruri;

Slava Tie, ca prin coborarea Ta cerurile pana la pamant s-au plecat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau pamantul pana la ceruri s-a inaltat;

SI ava Tie, ca prin deschiderea cerului tainele negraite ale lui Dumnezeu intregii lumi s-au aratat;

Slava Tie, ca prin aratarea lumii ceresti Preasfanta si Dumnezeiasca binecuvantare tuturor credinciosilor s-a dat;

Slava Tie, Cel ce in vremea lui Ilie cerurile le-ai incuiat, nu ne incuia noua usile milostivirii Tale;

Slava Tie, Cel ce la Iordan cerurile le-ai deschis, deschide-ne si noua usile Camarii Tale Dumnezeiesti;

Slava Tie, Cel ne-ai aratat in Botezul Tau adancul iubirii Tale de oameni, scoate din adancul pacatului pe cei deznadajduiti;

Slava Tie, Cel ce ai ridicat pana la al treilea cer pe alesii Tai, ridica-ne in locasurile ceresti pe noi cei cazuti in adancul pacatului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-si botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.


Condacul 7

Vrand, Doamne, Iubitorule de oameni, sa mantuiesti lumea ce pierea in pacate, ne-ai descoperit marea taina a Dumnezeiestii si intreitei aratari si precum la inceputul fiintarii lumii Duhul lui Dumnezeu, ca un datator de viata se purta deasupra apelor, asa si la botezul Tau, Doamne, cand in raul Iordanului ai vrut sa innoiesti si sa luminezi neamul omenesc si toata faptura ce suspina impreuna cu noi, Acelasi Duh Sfant, iarasi s-a pogorat din ceruri in chip de porumbel si a stat deasupra Ta, ca peste un nou Adam, ca sa petreaca de acum in oamenii innoiti in baia de apa si cu putere de sus fiind imbracati, intru innoirea duhului, sa mearga si sa cante lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 7

Faptura noua ai aratat, Stapane al fapturii, la Botezul Tau, primit de la Ioan, caci precum in timpul lui Noe ai inecat pacatele celei dintai lumi, asa si in apele Iordanului iarasi ai inecat pacatele intregii lumi zidita din nou cu foc si Duh si apa, savarsind o minunata innoire si renastere. Cu Duh ai zidit din nou sufletele, cu apa ai sfintit trupul, povatuind omul si astfel in chip tainic, din apa, zidesti impreuna cu Duhul Biserica cea cu multi fii, ca sa-Ti cantam totdeauna asa:

Slava Tie, Ziditorul fapturii, Cel ce ai plecat cerurile si Te-ai coborat la Iordan;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, Cel ce ai deschis cerurile si ne-ai aratat noua Duhul lui Dumnezeu;

Slava Tie, Atotbunule, ca Duhul Tau cel Sfant ne invata dreptatea pe pamant; Slava Tie, Cel ce prin apa si prin Duh ai innoit firea noastra cea invechita prin pacat;

Slava Tie, Cel ce prin focul Dumnezeirii in repejunile Iordanului ne-ai daruit lumina cunostintei;

Slava Tie, Hristoase, ca prin Pogorarea Duhului Tau cel Sfant ne-ai facut partasi la firea cea Dumnezeiasca;

Slava Tie, ca prin Duhul intelepciunii si al intelegerii ai descoperit oamenilor adevarata vedere a lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca prin pogorarea Duhului lui Dumnezeu asupra Ta, duhul tariei si al intelepciunii, al vederii si smereniei si duhul temerii de Dumnezeu ai varsat asupra noastra;

Slava Tie, ca in repejunile Iordanului capetele balaurilor le-ai ars;

Slava Tie, ca prin aratarea Duhului lui Dumnezeu in chip de porumbel dupa blandetile acestuia ne-ai chemat pe noi la curatie fecioreasca;

Slava tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava tie.

Condacul 8

Infricosatoare si minunata este aratarea Sfintei Treimi la Iordan: mai intai Fiul Cel Preaiubit s-a aratat in trup, botezandu-se de catre robul, indata Duhul Sfant s-a pogorat in chip de porumbel, apoi Preadumnezeiescul Parinte a glasuit din ceruri, marturisind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit". O, mare, si preaslavita taina: Din cer a tunat Domnul si Cel de Sus si-a deschis glasul sau, ca sa se implineasca proorocia parintelui David: "Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul Slavei a tunat, Domnul pe ape multe. Glasul Domnului intru tarie, glasul Domnului intru stralucire". Pentru aceasta si noi iti cantam cu nevrednice buze, din adancul sufletului: Aliluia.

Icosul 8

Cu totul esti intru cele inalte, Iisuse, totdeauna sezand in ceruri cu Tatal, dar nici de cele de jos nu te despartesti, nascut fiind cu trupul, in Betleem, din Curata Fecioara, acum la Iordan Te arati intregii lumi, ca pe cei ce sedeau intru intuneric si in umbra mortii sa-i luminezi cu lumina Aratarii Tale Dumnezeiesti. Pentru aceasta luminati fiind cu lumina aratarii Treimice sa-Ti cantam Tie, Dumnezeului Celui ce Te-ai aratat si pe pamant ai fost vazut si lumea ai luminat:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;

Slava Tie, Fiul Tatalui, Cel Ce esti cantat de Inaintemergatorul intru cei de jos;

Slava Tie, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si esti propovaduit de glasul din ceruri;

Slava Tie, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi si de toata lumea esti numit Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca aratandu-Te in apele Iordanului, Lumina cea neapusa a Treimii in Botezul Tau ne-ai descoperit;

Slava Tie, Cel ce ai fost botezat de mana robului, si pe noi, robii Tai fiind, prin aceasta baie, din nou ne-ai facut fiii lui Dumnezeu;

Slava Tie, Izvorul vietii si al nemuririi, care iarasi ne-ai adus pe noi, cei nascuti din apa si din Duh, la starea fericita a raiului;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care prin botezul Tau de foc vii sa faci un cer nou si un pamant al dreptatii;

Slava Tie, Rasaritul rasariturilor, Cel ce prin Botezul Tau ai luminat pe cei ce dormeau in intunericul si in umbra mortii;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca Lumina cea nevazuta a Duhului Tau a stralucit in sufletele noastre; Slava Tie, Imparate fara de inceput, ca prin apele curate ale Botezului Tau ai spalat pacatul stramosesc;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca pe oamenii cei insetati i-ai adapat din destul; Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava Tie.

Condacul 9

Toata firea ingerilor s-a mirat de marea taina a Dumnezeiestii Tale aratari: ca pe Adam, cel stricat prin pacat, l-ai innoit in repejunile Iordanului, si capetele nevazutilor balauri, ce se incuibasera acolo, le-ai zdrobit cu Botezul Tau si astfel adancul beznei diavolului l-ai deschis ca, de acolo, sa ne scoti pe noi si sa incepi a zidi Imparatia Ta, care nu este din lumea aceasta si despre care a proorocit David zicand: "Imparatia Ta este imparatie a tuturor veacurilor si Stapanirea Ta in fiecare neam si neam", pe care si noi proslavind-o iti cantam: Aliluia.

Icosul 9

Graitorul de Dumnezeu si ingerul Dumnezeiesc, Marele Inaintemergator, prezis a fost de Maleahi proorocul, ca numai el, unul, dintre oameni s-a invrednicit, Doamne, ca la botezul Tau sa vada venirea Duhului si sa auda glasul Parintelui, marturisind din ceruri ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, ca sa fie primit propovaduitor al Aratarii Dumnezeiestii Treimi. Acela a marturisit oamenilor intr-o zi de dimineata, zicand: "Am vazut Duhul pogorandu-se din Cer ca un porumbel si a sezut deasupra Lui. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Iar noi pricepand aceasta marturie, proslavim: Dumnezeiasca Ta Aratare, Hristoase, cantand:

Slava Tie, Dumnezeul Preavesnic, ca esti marturisit de glasul Inaintemergatorului;

Slava Tie, Miel Nevinovat, ca prin aratarea Duhului Sfant esti marturisit din ceruri;

Slava Tie, Putere Preainalta, ca prin deschiderea portilor ceresti deasupra Iordanului ne-ai deschis portile inchise ale raiului;

Slava Tie, vesnica Milostivire, ca prin Botezul Tau ai aratat oamenilor o noua lume;

Slava Tie, Imparatul lumii, care ai vestit pe pamant pace si mantuire;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, ca ai stralucit in inimile noastre lumina dreptatii Tale;

Slava Tie, ca prin aratarea Sfantului Duh la botezul Tau, ne-ai invrednicit sa intram cu sufletul curat in cereasca Ta camara;

Slava Tie, ca pe Tatal ceresc la Botezul Tau ni l-ai aratat, ca toti cei ce credem in Tine cu dreptate sa fim fiii Lui;

Slava Tie, ca prin Duh si prin foc ai luminat firea noastra cea innegrita prin pacat;

Slava Tie, ca prin apa si prin Duh ai curatit prealuminat trupul nostru neputincios si stricat de patimi;

Slava Tie, Dumnezeule, ca aratandu-Te in trup, toata lumea ai innoit in repejunile Iordanului;

Slava Tie, ca luand asupra Ta pacatele lumii, pacatul stramosesc l-ai inecat in apele Botezului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti firea noastra cea cazuta si saracita, Hristoase Mantuitorule, ai venit la raul Iordan, la pacatosi si la vamesi si ai primit Botezul de la Ioan, ca sa iei asupra-Ti, acolo, in ape, greutatea pacatelor oamenilor si ca un miel al lui Dumnezeu sa fii gata sa mergi de buna voie la jertfa si sa rascumperi pacatele lumii cu scump sangele Tau. Pentru aceasta Te-ai si afundat in apele Iordanului ca, ingropandu-Te acolo, sa Te gatesti pentru botezul mortii, despre care, mergand spre patima, ai zis: "Cu botez ma voi boteza si cat ma chinuiesc pana se vor implini acestea". Pentru care si noi cu multumire iti cantam: Aliluia.

Icosul 10

Imparate Preavesnic, Iisuse Hristoase Tu ai venit la Iordan pentru a Te arata la toata lumea, ca sa dezlegi, ca un Judecator Atotmilostiv, osanda lui Adam cel intai zidit, singur ispitind inimile tuturor sa dai viata noua, oamenilor. Pentru aceasta cu mana luand lopata cea curatitoare, aria intregii lumi cu intelepciune ai curatit-o, despartind, precum pastorul, oile de capre. invredniceste-ne si pe noi, cei botezati in numele Preasfintei Treimi, sa fim mantuiti si asezati de-a dreapta Ta, si bineplacuta sa-ti fie aceasta cantare:

Slava Tie, Arhiereule, ca trecand cerurile prin Botezul Tau pamantul l-ai luminat; Slava Tie, Pastorul cel Mare al oilor/ca la turma Ta ai venit la Iordan;

Slava Tie, ca intemeind pamantul pe ape, l-ai innoit la apele Iordanului cu harul Duhuiui;

Slava Tie, ca intarind cerul a doua oara deasupra apelor, ai zidit un cer nou, Biserica Ta, in apele Botezului Tau;

Slava Tie, Izvorul vietii noastre, ca la izvoarele mantuirii ai chemat pe oamenii Tai insetati;

Slava Tie, Propovaduitorule al vesnicului adevar, ca setea noastra cea duhovniceasca ai potolit-o fara pret si fara argint;

Slava Tie, ca bogat fiind in milostivire, pentru prea multa dragoste Te-ai jertfit pentru noi;

Slava Tie, ca pe noi cei morti in pacate, vii ne-ai facut in apele botezului;

Slava Tie, ca Te-ai ingropat in apele Iordanului, ca si noi sa ne ingropam prin botez intru moartea si invierea Ta;

Slava Tie, caci cu apele Iordanului Te-ai imbracat ca si cu o haina, ca si noi sa ne imbracam cu Tine in hainele luminoase ale dreptatii si curatiei;

Slava Tie, ca peretele, cel din mijloc al vrajbei cu Trupul Tau l-ai daramat, ca si pe noi, cei ce suntem pe mare, departe, sa ne apropii de Tine;

Slava Tie, ca pe toti oamenii i-ai impacat in unul Trupul Tau, ca si pe noi cei straini si pribegi sa ne zidesti in Una si Dumnezeiasca Biserica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, care in Iordan Te-ai botezat si lumea ai luminat, slava Tie.

Condacul 11

Cantare noua sa-Ti cante Tie, Hristoase, toata faptura, ca din Fecioara Te-ai nascut si in Iordan Te-ai botezat. Oamenii duhovniceste sa se veseleasca, proslavind sarbatoarea stralucitei noastre luminari si, impreuna cu Dumnezeiescul Grigore, sa cantam zicand: "Este timpul innoirii, - sa ne innoim de sus, ziua rezidirii - sa ne imbracam in Noul Adam, ziua luminarii - sa ne luminam Dumnezeieste", ca intru innoirea duhului sa incepem a umbla si cu intotdeauna sa cantam cantarea cereasca: Aliluia.

Icosul 11

Luminoasa si Stralucitoare Lumina esti Hristoase, Lumina Vesnica a unuia Nascut din Tatal! Preacinstitul Tau Trup s-a aprins in mijlocul Iordanului ca un luminator, Tu ai stralucit precum Soarele si ai daruit lumii prin Botezul Tau lumina cea mare si nevazuta a harului si adevarului, luminand pe tot omul ce vine in lume, ca oamenii ce sedeau in intuneric si in umbra mortii sa vada lumina mare si sa mearga dupa ea. Lumineaza-ne, asadar, si pe noi cei ce ratacim in intunericul pacatului, ca, innoindu-ne si urcandu-ne la inaltime cereasca, sa-Ti cantam asa:

Slava Tie, Luminatorul lumii, ca ai venit sa ne botezi cu Duhul Sfant si cu foc; Slava Tie, Mantuitorul celor pacatosi, ca ai binevoit sa ne scoti din adancul pacatului;

Slava Tie, Lumina Cea fara de inceput si Pururea Fiitoare, ca ai curatit intinaciunea sufletelor noastre in apele Botezului;

Slava Tie, Lumina care intrece orice stralucire, ca in stralucirile sfintilor Tai ii luminezi pe cei credinciosi;

Slava Tie, Stralucirea Slavei Tatalui, ca prin aratarea Ta ai izgonit intunericul nevederii;

Slava Tie, Cel ce locuieste intru Lumina cea nepatrunsa, ca prin Botezul Tau a stralucit Lumina vederii de Dumnezeu;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca ai stralucit intru intuneric, ca sa ne curatesti de intunericul pacatelor;

Slava Tie, Soarele Dreptatii Cel ce ne-ai vestit noua dimineata mantuirii, intru lumina faptelor bune invata-ne pe noi;

Slava Tie, Lumina Cea Neinserata, care a stralucit la Iordan, intru lumina Ta straluceste-ne Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi;

Slava Tie, Chipul Cel Prealuminos al Tatalui, da-ne viata cea minunata si neimbatranitoare in baia nasterii din nou;

Slava Tie, Biruitorul mortii, din vsnica moarte izbaveste-ne pe noi;

Slava Tie, incepatorul vietii, indrepteaza-ne pe noi la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 12

Harul Dumnezeiesc si mantuitor s-a aratat astazi tuturor oamenilor in Botezul Tau, Hristoase, Mantuitorule; caci ai venit la Iordan, Unule, sa curatesti pacatele oamenilor si sa zdrobesti capetele balaurilor ce se incuibasera acolo, daruind harul botezului care dezleaga sufletele si trupurile noastre. Ca noi cu smerenie si sarguinta sa alergam ia preacuratul izvor si sa scoatem apa vietii, ca harul Duhului si darurile tainice si Duhul cunoasterii se dau in chip nevazut tuturor celor ce o scot cu credinta, Mantuitorule, ca toti sa-Ti cante cu multumire: Aliluia.

Icosul 12

Cantand, Hristoase, Aratarea Ta Mantuitoare, proslavim toti Botezul Tau de la Ioan, in apele Iordanului, ne inchinam negraitei Tale ingaduinte fata de omul cazut si credem cu Inaintemergatorul, ca Tu cu adevarat esti Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra Ta in apele Iordanului, pacatele a toata lumea, ca sa le speli si sa le rascumperi cu Preacurat Sangele Tau. Pentru aceasta ne rugam Tie: poarta si nenumaratele noastre pacate si nu ne lipsi pe noi in aceasta mare si luminata zi sa-Ti cantam cu multumire si inima curata unele ca acestea:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca ne-ai stralucit in apele Iordanului lumina spre luminarea intregii lumi;

Slava Tie, Preavesnic Dumnezeu, ca ne-ai aratat in Botezul Tau mare har si iubire pentru toti oamenii;

Slava Tie, Mantuitorul celor rataciti, ca ai venit sa cauti in repejunile Iordanului pe cei pierduti pe cale;

Slava Tie, Biruitorul mortii, ca ai binevoit sa daruiesti viata noua si curata nu dupa trup, ci intru innoirea duhului;

Slava Tie, Stapanul vietii si al mortii, ca ai tocit boldul mortii si prin Aratarea Ta ne-ai daruit viata nesfarsita;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, ca prin Botezul Tau cerul si pamantul s-au veselit pe malurile Iordanului;

Slava Tie, Imparatul celor ce imparatesc, ca imparatia lumii acesteia de aici incepe sa odrasleasca in Imparatia Ta;

Slava Tie, Doamne al celor ce stapanesc, ca cerurile astazi se deschid tuturor celor ce vor sa se mantuiasca si toata firea noastra incepe sa se curateasca;

Slava Tie, Mantuitorul nostru, ca ai venit la Iordan sa ne mantuiesti pe noi nu dupa faptele dreptatii, ci dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, ca ai sfintit firea apelor; adapa si sufletul cel insetat cu apa cucerniciei, dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu, hraneste inima mea cu aratarea cuvintelor Tale;

Slava Tie, Dumnezeule Atotputernic, care singur faci minuni, aprinde sufletul meu cel rece cu intelegerea minunilor Tale;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul 13

Doamne Isuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit la Iordan ca sa ridici pacatele intregii lumi, primeste aceasta neinsemnata rugaciune ce Ti-o aducem din toata inima si ne lumineaza pe noi, cei ce sedem in intunericul pacatelor, cu mantuitorul Tau Botez primit de la Ioan, ca sa ne mantuim prin Tine de bolile sufletesti si trupesti, sa incepem a pasi drept intru innoirea vietii si sa-Ti cantam cu toti sfintii: Aliluia (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 :"Veniti in graba astazi...", si Condacul 1: "Pe Tine, Imparatul cerului...".

Rugaciune la Botezul Domnului

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, Lumina din Lumina, care luminezi toate, care nestricat Te-ai intrupat din Preasfanta Fecioara Maria si ai venit in lumea aceasta pentru mantuirea noastra. Tu insa nu ai rabdat sa vezi neamul omenesc muncit de diavolul si pentru aceasta in luminata zi a Dumnezeiestii Tale Aratari ai venit la Iordan la pacatosi si la vamesi ca sa Te botezi de la Ioan, fara de pacat fiind, ca sa implinesti toata dreptatea si sa speli in apele Iordanului pacatele intregii lumi si, ca un Miel al lui Dumnezeu, sa le iei asupra Ta si sa ne mantuiesti cu Cinstit Sangele Tau.

Pentru aceasta Te-ai afundat in apele Iordanului, ai deschis cerul cel inchis de Adam si Duhul Sfant a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat si ai indumnezeit firea noastra si Dumnezeiescul Tau Parinte Ti-a vestit bunavoirea Sa, pentru ca ai implinit voia Lui si ca un om ai primit pacatele si spre junghiere Te-ai gatit, dupa cum Tu insuti ai grait: "Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, pentru ca Eu imi pun sufletul, ca iarasi sa-L primesc" si, astfel, in aceasta prealuminata zi, Tu, Doamne, ai pus inceputul mantuirii noastre.

Pentru aceasta toate puterile ceresti se bucura si toata faptura se veseleste, asteptand slobozire din stricaciune zicand: "A venit luminarea, s-a aratat harul si izbavirea, lumea se lumineaza si oamenii se umplu de bucurie. Sa se veseleasca acum cerul si pamantul si toata lumea sa se bucure, raurile sa salte, izvoarele, lacurile, adancurile si marile sa dantuiasca, ca prin Dumnezeiescul Botez astazi s-a sfintit firea lor. Sa se bucure astazi si adunarea oamenilor, ca firea lor capata astazi starea cea dintai si toti sa cante cu bucurie: Este timpul Aratarii lui Dumnezeu.

Veniti cu mintea la Iordan sa vedem priveliste mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan. Hristos ingroapa in apa pacatele noastre. Hristos merge sa caute oaia cea ratacita si o gaseste si o duce in rai". Aceasta taina Dumnezeiasca pazind, iubitorule de oameni, Doamne, invredniceste-ne pe noi, cei ce insetam dupa glasul Tau, sa venim la Tine, Izvorul cel pururea datator de viata, sa scoatem apa harului Tau si iertarea pacatelor si sa traim in veacul de acum in curatie si feciorie, in dreptate si cucernicie, asteptand nadejdea cea fericita si aratarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru, pentru ca nu ne mantuiesti numai dupa faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire si cu innoirea Sfantului Tau Duh, in baia nasterii din nou, ca indreptati cu harul Tau sa fim mostenitori ai vietii vesnice in Imparatia Ta, unde ne invredniceste sa slavim, impreuna cu toti sfintii, Preasfantul Tau Nume cu Parintele Tau fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pasaje din Sf. Scriptură citite la sarbatoarea "Botezul Domnului in Iordan"

La slujba aghiasmei celei mari săvârşite pe 6 ianuarie, în ziua Botezului Domnului în Iordan, sunt citite 5 fragmente din Sfânta Scriptură. Trei din Vechiul Testament din cartea proorocului Isaia, si doua din Noul Testament, din "Epistola I catre Corinteni" şi "Evanghelia după Marcu". După cum veţi vedea mai jos aceste pasaje scripturistice arată sensul adânc al îndumnezeirii cosmosului şi a firii umane prin botezul Fiului lui Dumnezeu în Iordan:

Din Proorocia lui Isaia (cap.12, 3-6)

3. Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii

4. Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui!

5. Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot pământul!

6. Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui Israel!"

Din Proorocia lui Isaia (cap.35, 1-10)

1. Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.

2. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.

3. Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.

4. Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: "Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui". 5. Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.

6. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.

7. Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi.

8. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci.

9. Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce.

10. Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.

Din Proorocia lui Isaia (cap.55, 1-13)

1. Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime.

2. Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.

3. Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David.

4. Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri.

5. Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte.

6. Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.

7. Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.

8. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.

9. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.

10. Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,

11. Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.

12. Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!

13. În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire (cap.10, 1-4):

1. Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare.

2. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.

3. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;

4. Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu citire (cap.1, 9-11):

9.Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.

10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

11. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.

Ce se intamplă "astăzi" la Iordan când Hristos se botează

Astazi ne-a sosit noua tuturor vreme de praznic si ceata sfintilor cu noi se aduna, si ingerii cu oamenii impreuna-praznuiesc.

Astazi, harul Sfantului Duh, in chip de porumbel, peste ape se pogoara.

Astazi, Soarele cel neapus a rasarit, si lumea cu lumina Domnului se lumineaza.

Astazi, luna cu raze luminoase lumineaza pamantul.

Astazi, stelele cele luminoase, cu lumina stralucirii lor, lumea infrumuseteaza.

Astazi, norii roureaza din cer omenirii ploaia dreptatii.

Astazi, Cel nefacut, de buna-voia Sa, este atins cu mana de catre faptura Sa.

Astazi, Proorocul si inaintemergatorul se apropie de Stapanul si cu frica sta inaintea Lui, vazand pogorarea lui Dumnezeu la noi.

Astazi, apele Iordanului se prefac in vindecari, cu venirea Domnului.

Astazi. toata faptura se adapa cu curgeri tainice. Astazi, pacatele oamenilor se curatesc in apele Iordanului.

Astazi, raiul s-a deschis oamenilor si Soarele dreptatii ne lumineaza noua.

Astazi, apa cea amara, care era in vremea lui Moise, se preface in dulceata poporului. cu venirea Domnului.

Astazi, ne-am izbavit de plansul cel vechi si ca un Israel nou ne-am mantuit.

Astazi, ne-am izbavit de intuneric si cu lumina cunostintei de Dumnezeu ne-am luminat.

Astazi, intunericul lumii se risipeste cu aratarea Dumnezeului nostru. Astazi, toata faptura se lumineaza de sus ca o faclie.

Astazi, inselaciunea se surpa si cale de mantuire ne lucreaza noua venirea Stapanului. Astazi, cele de sus cu cele de jos impreuna-praznu-iesc. si cele de jos cu cele de sus impreuna-vorbesc.

Astazi, obstea cea sfintita si mult vestila a ortodocsilor se bucura.

Astazi. Stapanul merge la Botez. ca sa ridice firea omeneasca la inaltime. Astazi, Cel nepleeat Se pleaca robului Sau ca sa ne libereze pe noi din robie.

Astazi, imparatia cerurilor am dobandit, iar imparatia Domnului nu are sfarsit.

Astazi, pamantul si marca si-au impartit bucuria lumii si lumea s-a umplut de veselie.

Te-au vazut apele, Dumnezeule, Te-au vazut apele si s-au temut. Iordanul s-a intors inapoi, vazand Focul Dumnezeirii pogorandu-Se trupeste si intrand intr-insul. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Sfantul Duh in chip de porumbel pogorandu-Se si zburand imprejurul Tau. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Cel nevazut in chip vazut, pe Facatorul intrupat, pe Stapanul in chip de rob. Iordanul s-a intors inapoi si muntii au saltat vazand pe Dumnezeu intrupat; iar norii au dat glas mirandu-se de Cel ce a venit. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, praznuire stapaneasca vazand astazi in Iordan si pe Cel ce moartea neascultarii si boldul inselaciunii si legatura iadului in Iordan a afundat si a daruit lumii Botezul mantuirii. Pentru aceasta si eu, pacatosul si nevrednicul slujitorul Tau, marturisind slavitele tale minuni, de frica fiind cuprins, cu umilinta strig catre Tine:

Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...

(Rugaciunea la slujba sfintirii aghiasmei cele mari - Molitfelnic)

Apa - molecula complexa de transmitere a sfinţeniei

Pentru mine Boboteaza e o sărbătoare specială, şi o aştept altfel decât celelalte sărbători din an. Botezul Domnului în Iordan împreună cu Naşterea Lui se sărbătoresc într-un cadru natural aparte, de parcă natura s-ar pregăti şi ea special să întâmpine aceste două mari praznice. Ce mă fascinează cel mai mult la această sărbătoare este apa. Nu ştiu cum am ajuns să-mi placă aşa de mult, că până şi lucrarea mea de licenţă de la Facultatea de Teologie a avut tema: "NATURA ŞI SEMNIFICAŢIA APEI. PERSPECTIVĂ TEOLOGICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ".

Apa este elementul esenţial al vieţii pe pământ şi în tot universul. Apa stă la temelia întregii creaţii ca principiu fundamental. Apa dă viaţă, apa hrăneşte, apa curăţă, apa dizolvă, apa răceşte, apa încălzeşte, apa se evaporă, apa îngheaţă, apa sfinţeşte, apa luminează, apa e unită încă de la începutul creaţiei cu Duhul Sfânt.

Toate aspectele vieţii noastre sunt dominate în mod covârşitor de prezenţa apei, pentru că apa este cea care mereu înnoieşte, mereu pune “început bun” pentru ca in final să ne ducă către Cel fără de început.

Apa este prezentă în tot, de la cel mai mic pâna la cel mai mare, de la oceane pâna la cea mai mică celulă, de la oameni pâna la furnici, de la ierburi pâna la cei mai mari copaci, de la pietre pâna la zgârie nori. Apa este determinantă pentru climă şi pentru întreaga societate.

Toată economia lumii depinde de apă pâna la cel mai mic detaliu. Orice linie de producţie pentru orice se crează în lumea această are nevoie de apă. Fără apă n-am putea construi case, n-ar mai zbura avionele, n-ar mai circula maşinile, n-am mai avea curent electric, şi fără curent electric n-am avea nimic din ce este tehnologia astăzi. Structura chimică a apei şi felul în care ea se combină cu celelalte substanţe la diferite temperaturi şi presiuni o arată ca fiind lichidul universal, laitmotivul întregii creaţii, baza pe care s-a construit totul şi pe care exista astăzi totul.

Fără apă am trăi toţi în murdărie, am muri nesuportând necuraţia care ne-ar înconjura. Corpul uman este compus în mare parte din apă. Aproximativ 85% din creierul nostru, 80% din sânge şi 70% din muşchi noştii sunt apă. Fiecare celulă din corpul nostru are nevoie de apă pentru a trăi. Apa este un nutrient necesar implicat în toate funcţiile corpului.

Pe cât de simplă pare această substanţă pe atât de atipică este în comparaţie cu celelalte substanţe chimice. Caracteristicile ei fizico-chimice arată minunăţia creaţiei şi trimite cu gândul către un Creator, către un Dumnezeu iubitor care se-ngrijeşte întru toate de ale Sale. Martin Chaplin abordează structura chimică a apei pe site-ul său în mod ştiinţific ş foarte detaliat. Este fascinant ce veti găsi pe acest site... O moleculă de apă este de o complexitate incredibilă.

Nu întâmplător Biserica a ales ca substanţă de sfinţire, de împărtăşire a harului lui Dumnezeu chiar apa. Aspectele ştiinţifice şi teologice legate de apă se întretaie minunat şi creează de fapt imaginea completă asupra uneia dintre marile minuni ale lumii: apa.

Apa ca mediu de viaţă şi ca substanţă fără de care nimic nu poate exista trimite cu gândul la energiile necreate ale lui Dumnezeu care sunt prezente în toată creaţia, şi fără de care nimic n-ar avea viaţa sau ar exista.

Într-o lume din ce în ce mai secularizată şi în care argumentele ştiinţifice par la prima vedere mai credibile, abordarea apei din perspectivă ştiinţifică şi teologică poate deschide mintea noastră spre o înţelegere mult mai profundă a creaţiei şi a lucrării lui Dumnezeu în lume.

Botezarea Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan de către Ioan este de fapt sfinţirea Iordanului. Datorită circuitului complex şi complet al apei prin natură Iordanul prin apele sale a sfinţit şi celelalte ape cu care s-a unit la suprafaţă, pe sub pământ, sau prin evaporare. Sfinţirea Iordanului a dus de fapt la sfinţirea întregii lumi: s-au sfinţit apele oceanelor, apele mărilor, ale râurilor, izvoarelor, lacurilor; s-a sfinţit pământul prin care trece şi se filtrează apa, s-a sfinţit cerul prin norii evaporaţi din mări şi oceane; s-au sfinţit plantele care au tras apă din pământ, s-au sfinţit animalele care au băut apă din mediu lor, s-au sfinţit oamenii care s-au atins de ape fiecare la casa lui.

Intrarea Domnului Hristos în Iordan este de fapt sfinţirea întregului univers, sfinţirea creaţiei.

Asta mă fascinează ! caracterul universal al sărbătorilor Bisericii, şi efecte globale ale harului lui Dumnezeu care porneşte din altar către oameni, din Biserici către lume...

doamne ajuta.

Restabilirea, înnoirea şi sfinţirea cosmosului prin Botezul Domnului

Astazi se lumineaza cu faclii de sus toata faptura". Creatura este iluminata in intreaga ei fiinta, caci este luminata de Dumnezeu nu din afara ei, ci din interiorul ei. Din centrul ei, pleaca razele de lumina ale Logosului, asupra tuturor creaturilor, deoarece tot din, mijlocul ei venise si pervertirea si intune­carea ei de catre primul om, caruia Creatorul ii hotarase rolul de infrumusetator si indumnezeitor al universului creat de El.

Lumina care a cuprins ansamblul naturii cu prilejul Botezului si despre care cugetarea patristica - rasariteana indeosebi - da marturii foarte bogate, este o lumina divina ce transfigureaza integral universul, caci nici o piedica nu i se mai poate opune, cum s-ar intampla cu lumina creata, care este im­piedicata in actiunea ei de opacitatea spatiilor si a lucrurilor.

Umbra si intunericul care cuprinsese cele create sunt inlaturate de Soarele-Hristos care rasare in centrul ei. Domnia si tirania diavolului sunt indepartate. "Prezenta lui Hristos la Iordan, zice episcopul Severin de Gabala, este eliberarea intregului cosmos" si stralucirea creatiei cu Lumina lui Hristos. Caci adevarul te face liber, te slobozeste din chinu­rile ignorantei si nelinistei si pe caile de lumina si de viata ale Creatorului te indreapta. Asa este cazul si cu firea care primeste pe datatorul de lu­mina in interiorul sau.

"Focul Dumnezeirii pogorand trupeste" si intrand in Iordan alunga demonii si re­invie natura la o viata noua. Si aceasta, datorita energiilor divine ne­create, pe care Duhul Sfant pogorat in chip de porumbel le revarsa asupra "firii apelor", adica asupra firii intregi.

Firea inconjuratoare nu numai ca este ridicata la o viata noua prin faptul ca Focul dumnezeiesc o strabate cu energiile sale de la un cap pana la altul, in inaltime si in adancime, ci ea este si reinnoita fiintial, intrucat vesmantul cel invechit si intinat al ei este ars si inlocuit cu unul luminos vrednic de Domnul Slavei. Este reinnoita si sfintita de raurile Harului divin pe care Duhul Sfant le revarsa asupra apelor. In acest sens, Sfantul Sofronie zice: "Astazi, intreaga faptura cu curgeri tainice este irigata".

Domnul nostru Iisus Hristos, prin faptul ca se coboara in apa, El care era strain de orice pata, sfinteste Iordanul si odata cu aceasta sfinteste toata firea apelor. Acum, prin Domnul Hristos, care se boteaza, si prin Duhul Sfant care se pogoara asupra Lui, apele isi recapata demnitatea lor primordiala de purtatoare ale energiilor divine necreate. Prin ele, energiile Duhului Sfant sustin, infrumuseteaza si perfectioneaza creatura.

Sfintirea apelor inseamna participarea firii intregi, prin om, la pleni­tudinea de viata a Dumnezeirii si in cazul de fata prin Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Firea sfintita simte o revarsare de viata asupra sa. "Si lu­mea de veselie s-a umplut", zice o rugaciune de la Sfintirea Apei la Bo­boteaza. Hristos Se boteaza "ca sa ofere si apelor Harul sfintitor", adica bogatia vietii divine tuturor creaturilor mainilor Sale.

Si fiindca sfintirea apelor inseamna desfasurarea vietii neimputinate a Duhului Sfant asupra intregii creaturi, prin faptul ca apa purta­toare a energiilor divine alimenteaza viata tuturor vietuitoarelor pe pamant, putem spune ca Botezul Domnului in apa Iordanului restaureaza apa in rolul ei primordial de generatoare si intretinatoare a vietii pe pamant, rol pe care si-l pierduse odata cu pacatul stramosesc. Aceasta teza ca apa a fost generatoare veitii pe pamant,- este sustinuta de cugetarea patristica care afirma ca Duhul lui Dumnezeu, purtandu-se pe deasupra apelor, alimenta apa cu germenii vietii, iar apa strabatuta de energiile de viata facatoare ale Duhului Sfant, alimenta toata creatia. Cazand primul om, care facea legatura dintre fapturi si Divinitate, cade si firea, intrucat energiile divine, inceteaza sa se mai reverse prin om asupra ei. Apa ince­teaza sa mai fie izvoratoare de viata cosmosului intreg.

Restaurarea apei in functia ei originara de generatoare si sustina­toare a vietii cosmosului este implinita pe de o parte de Logosul intrupat care Se boteaza in apele Iordanului, iar pe de alta parte de Duhul Sfant care vine deasupra apelor. Se cerea sa fie restabilita in starea ei pri­mordiala de catre Dumnezeu-Omul, fiindca omul fusese cel care o secatuise de viata pe care i-o imprimase Duhul Sfant, care se purta la inceput pe deasupra ei (Gen. I, 2). Prin mainile intinate ale lui Adam, puterea de viata a apelor scazuse, fiindca lucrarile Duhului ramasesera inactive. Dar prin membrele imaculate ale trupului lui Hristos, care sunt scaldate de apele Iordanului, sfintirea si viata patrund in firea apelor, remarca Severian, episcop de Gabala. Daca prin vechiul Adam apele, si prin ele intreaga fire, au suferit stricaciunea si moartea, prin noul Adam, ele cunosc o innoire si o revarsare harica de viata noua.

Aceasta reinnoire si reasezare a apei tine deopotriva si de Duhul Sfant, persoana a treia a Sfintei Treimi, care se pogoara deasupra Iorda­nului, datorita legaturii intime dintre ape si Duhul Sfant din starea pa­radisiaca. Caci Duhul Sfant care Se pogoara in chip de porumbel asupra lui Hristos, si asupra apelor in care Se boteaza Acesta, este Duhul ce se purta pe deasupra apelor la inceput (Gen. I, 2). Este Sfantul Duh care a dat viata apelor ca sa le faca generatoare de viata, zice Sfantul Efrem Sirul. Separatia dintre apa si energiile divine necreate ale Duhului Sfant, trebuia inlaturata, caci altfel firea ar fi fost condamnata pentru totdeauna la pieire. Ori Dumnezeu-Tatal, Creatorul, nu lasa sa piara faptura mainilor Sale, caci ce-a adus la existenta nu se mai intoarce nici­odata in neant si de aceea trimite pe Duhul Sau sa reinvie natura, prin reinnoirea si sfintirea apelor.

Duhul Sfant se uneste iarasi cu apa si o inzestreaza cu energiile vivificatoare ale sale. O curateste de impuritati si o face izvor de viata pentru creatia intreaga. Iar daca in starea paradisiaca apa unita cu ener­giile de viata facatoare ale Duhului Sfant iriga paradisul, adica firea iesita atunci din mainile Creatorului, genera si intretinea viata plantelor si a ani­malelor, prin Botezul Domnului, aceeasi apa, insa reinnoita si unita cu Acelasi Duh Sfant, nu numai ca ofera mai multa viata lumii, ci ea o si regenereaza integral si o intinereste fiintial.

Desigur, innoirea si sfintirea apelor este opera intregii Sfintei Treimi, caci toate persoanele treimice s-au aratat apelor, iar Duhul care a infuzat firea apelor cu energiile divine este Duhul Tatalui si Chipul Fiului. Toate persoanele Sfintei Treimi participa la acest act de innoire a firii create, fiindca in fiecare act sau lucrare a unei persoane divine sunt prezente si celelalte doua, datorita faptului ca toate trei ipostaziaza aceeasi fiinta divina. Duhul Sfant este Acela care da marturie ca lumea este creata de Dumnezeu Cel in Treime inchinat, dintr-un act de dragoste, dar tot El arata ca opera de reinnoire a vietii in ape si in firea intreaga apartine tuturor Persoanelor Sfintei Treimi. Caci venind de sus si coborandu-Se peste ape, arata tuturor lucrarea savarsita asupra firii apelor. Duhul ne aduce vestea cea mai mare a innoirii firii, dupa cum porumbelul aduce lui Noe o ramura verde de maslin, ca semn de inceput al unei noi vieti pe pamant.

Astfel sfintita, de energiile de viata ale Duhului Sfant, apa este menita sa sfinteasca si sa redea viata intregii fapturi, caci expresia , "sfintirea firii apelor", de care vorbesc Sfintii Parinti si rugaciunile Sfintirii Apei celei Mari la Botezul Domnului, indica reinnoirea si sfintirea in­tregului cosmos, arata cu alte cuvinte "caracterul cosmic pe care l-a avut Botezul Domnului". Efectele botezului Domnului "le realizeaza si le evoca Sfintirea Apei la Boboteaza". In acest sens, intr-o rugaciune la Boboteaza, citim urmatoarele: "Tu esti Dumnezeul nostru, care ai despicat piatra in pustie si ai curs ape si paraele s-au umplut de ape si pe poporul Tau cel insetat l-ai adapat". Natura intreaga se resimte; vegetatia si vietuitoarele din apa si de pe pamant simt puterea datatoare de viata si de lumina ce le vine din apele sfintite ale Iordanului. Este o realitate sustinuta de Sfintii Parinti si de marii imnografi ai Rasa­ritului, in scrierile lor, asupra Botezului Domnului. Deci Hristos sfintind apele Iordanului, "a sfintit firea apelor", "a sfintit izvoarele" si prin firea apelor a sfintit si regenerat intregul cosmos, ridicandu-l la o noua viata.

In botezul Domnului sta inceputul si temeiul Sfintei Taine a Bote­zului crestin: apa isi insuseste Harul Mantuitorului, dupa expresia Sfantului Proclu. "Hristos a sfintit izvoarele si a iluminat sufletele oamenilor", noteaza acelasi Sfant Parinte. Caci Botezul nu este altceva decat o innoire si o iluminare a intregii fiinte umane. Daca poporul lui Noe a nimicit neamul omenesc, apa botezului lui Hristos a chemat la viata pe toti cei morti in Adam. Cum ca este vorba de inceputul Tainei Botezului, nasterea cea de a doua prin apa si Duh, o rugaciune din randuiala Sfintirii Apei celei Mari ne arata cat se poate de pregnant acest lucru : "Suferit-ai inca a Te boteza in Iordan, zice rugaciunea - ca sfin­tind firea apelor, Cela ce esti fara de pacat, sa ne faci noua cale la naste­rea cea de a doua, prin apa si prin Duh, si sa ne intorci pe noi la slobo­zirea cea dintai". Apa sfintita a Iordanului este apa purificata ce va servi ca materie a Botezului crestin, in care Harul divin ne renaste la viata cea noua in Hristos. Iordanul reinnoit si sfintit avea sa devina baia renasterii si a vietii hristice, a tuturor celor ce voiesc sa intre in comu­niune de viata cu Hristos si prin El cu intreaga Sfanta Treime. Iordanul prefigureaza baia Botezului crestin, pentru ca insusi Duhul Sfant, prin sederea Lui deasupra apelor, dadea marturie despre acest lucru, ca a doua nastere avea sa fie prin apa si prin Duh.

Asadar prin Hristos care Se boteaza si prin Duhul Sfant care coboara de la Tatal, in chip de porumbel asupra Fiului si asupra apelor in care Logosul a intrat, Tatal facand cunoscut oamenilor pe Fiul Sau cel iubit si lucrarea Sa mantuitoare in lume, firea se reinnoieste si se sfinteste in tot cuprinsul ei. Cosmosul intreg este transfigurat si iluminat.

In sfintirea apelor Iordanului avem inceputul tainei crestine a Bo­tezului, prin apa si prin Duhul Sfant, in numele sfintei Treimi, desi taina Botezului crestin va fi instituita de insusi Mantuitorul, mai tarziu, dupa inviere, cand trimite la predica pe Sfintii Sai Apostoli.

(Articol preluat din "Botezul Domnului Iisus Hristos" de pe site-ul CreştinOrtodox)

Iubiţi credincioşi, cu mila şi cu îndurarea lui Dumnezeu, iată am ajuns şi în anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Acest sfînt şi mare praznic împărătesc se mai numeşte şi "Arătarea Domnului" sau "Epifania".

Dar pentru care pricină nu se zice Naşterii Domnului, Arătarea Lui, ci Botezului Domnului?

Acest lucru îl arată, desluşit şi luminat, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, zicînd că Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cînd S-a născut, ci cînd S-a botezat. Iar cum că mulţi nu-L cunoşteau şi nu ştiau cine era, să ascultăm pe Botezătorul Ioan care spune: Se află în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L ştiţi (Ioan 1, 26). Dar pentru ce să ne mirăm că ceilalţi nu-L cunoşteau, cînd însuşi Botezătorul nu-L cunoştea pînă în ziua aceea? Căci zice: Şi eu nu-L ştiam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se şi rămînînd peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt (Ioan 1, 33).

Pentru că am arătat că Botezul Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, este bine să ştim că două sînt arătările Domnului. Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur în această privinţă: "Este necesar să arătăm dragostei voastre că nu este o singură Arătare a Domnului, ci sînt două arătări. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va să vină şi care se va face cu slavă mare la sfîrşitul lumii". Astăzi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndouă arătările Domnului, în Epistola către Tit.

Despre arătarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţîndu-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Aşteptînd fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta şi proorocul Ioil spune că soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşată (Ioil 3, 4).

Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur". (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curăţa mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea mea şi ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii şi ca să ne dea nouă pildă şi exemplu cum să ne botezăm.

Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvîrşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează "cu foc", pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuşi Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).

Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al şaptelea şi cel mai desăvîrşit este botezul prin sînge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pîngăreşte a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte.

Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Iubiţi credincioşi,

După ce am arătat cele opt feluri de botezuri, este bine să vorbim mai pe larg despre importanţa botezului creştin ortodox.

Cel mai desăvîrşit botez care curăţă păcatele noastre, este Botezul creştin, adică botezul prin apă şi Duh, pe care îl primim îndată după naştere. După învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate să intre în Împărăţia cerurilor (Ioan 3, 5). Să dăm cîteva explicaţii despre Taina Sfîntului Botez pe înţelesul tuturor.

Cine poate boteza? Dreptul de a boteza îl au numai episcopii şi preoţii (Canonul 46-50 Apostolic). La mare nevoie, ca pruncul să nu moară nebotezat, poate boteza şi un diacon, un călugăr simplu, un mirean - bărbat sau femeie - şi chiar părinţii copilului. Cum se săvîrşeşte botezul de către mireni cînd copilul este în primejdie de moarte? Afundînd pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfîntă a Botezului: "Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfîntului Duh, Amin. (Canonul 44-45 al Sfîntului Nichifor). Dacă cel botezat rămîne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului după rînduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte; adică îl unge cu Sfîntul Mir, citind rînduiala pînă la capăt (Liturgica, Bucureşti, 1877, p.183).

Botezul se săvîrşeşte în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvîrşirea Botezului atît în case, cît şi în paraclisele din casele particulare (Can. 31 şi 59 Sinod.VI ec.). Numai în cazuri foarte rare şi de mare nevoie, cum ar fi frig puternic, boală, pericol de moarte pentru prunc etc. se îngăduie săvîrşirea Botezului în case. Cît despre timpul cînd se săvîrşeşte Botezul, pentru prunci nu există zile sau ceasuri hotărîte ca nu cumva să moară nebotezaţi. Dacă pruncul moare nebotezat, părinţii lui sau preotul, din cauza căruia a murit neunit cu Hristos, săvîrşeşte un păcat de moarte. Pentru cei morţi nebotezaţi, Biserica nu mai poate face nimic, rămînînd toate la mila lui Dumnezeu. Dacă pruncul este firav şi există temerea că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere. Dacă pruncul este sănătos, Botezul se face de obicei la opt zile de la naştere, în orice zi de sărbătoare, după săvîrşirea Sfintei Liturghii.

Cei ce vin sau sînt aduşi la botez trebuie să aibă naşi. Nimeni nu poate fi botezat cu sila, dacă este matur, şi este dator să aibă naşi ortodocşi. Naşii sînt persoanele în vîrstă care însoţesc pe prunc la botez, răspunzînd şi făcînd cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sînt părinţii sufleteşti ai pruncului, care îl nasc duhovniceşte pentru o viaţă nouă în Duhul Sfînt, aşa cum părinţii l-au născut pentru o viaţă trupească. Naşii sînt totodată garanţi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii pentru finul ce se botează, că va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios. Naşul trebuie să fie creştin ortodox, să fie evlavios, iubitor de biserică, bun cunoscător al credinţei, în vîrstă şi de acelaşi sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului şi la vremea cuvenită să-l înveţe rugăciuni, Crezul şi principalele învăţături de credinţă creştină ortodoxă. Să fie îndrumător în cele sufleteşti şi un exemplu viu, sîrguindu-se să facă din el un vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rîndul său, finul este dator să asculte pe naş şi să-l respecte la fel ca pe părinţii săi după trup.

Cei care iau parte cu atenţie la săvîrşirea Botezului, trebuie să ştie că înainte de Botez se împlineşte rînduiala facerii catehumenului, adică se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rînduială se face în pridvor, în faţa uşilor bisericii, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoşesc, nu este mădular al Bisericii şi nici cetăţean al cerului, ale cărui uşi ni le deschide numai Taina Botezului. De aceea Botezul se numeşte uşa Tainelor. Slujba catehumenului are trei părţi: exorcismele, lepădările şi unirea cu Hristos.

Exorcismele sînt trei rugăciuni prin care preotul roagă pe Dumnezeu să izgonească de la catehumen toată puterea cea rea a diavolului. Lepădările şi unirea cu Hristos sînt formate din întreita lepădare a catehumenului sau a naşului - în numele catehumenului - "de satana şi de toate lucrurile lui", urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos. În timpul lepădărilor, catehumenul stă întors cu faţa spre apus, suflînd şi scuipînd într-acolo de trei ori, deoarece apusul închipuieşte locul de unde vine întunericul şi locul celui rău, a Satanei, care este numit şi "stăpînitorul întunericului" (Efeseni 6, 12), urmînd astfel cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, care ne îndeamnă să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii (Romani 13, 12). Catehumenul scuipă pe diavolul în semn că s-a lepădat cu totul de el şi de toate lucrurile lui, adică de păcat. Iar cînd catehumenul împreună cu naşul mărturiseşte unirea sa cu Hristos, o face cu faţa spre răsărit, căci într-acolo era sădit raiul (Facere 2, 8), din care au fost izgoniţi primii oameni în urma păcatului. Unirea cu Hristos se face prin credinţă. Iar dovada este mărturisirea credinţei creştine prin rostirea de trei ori a Crezului de către catehumen, dacă este mare, sau de naş, în numele pruncului, şi nu de altcineva.

Prin exorcismele şi lepădările ce se fac la Botez, nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cel venit să se boteze ca stăpînit cu adevărat de diavol, cum sînt cei îndrăciţi sau cei munciţi de duhuri rele. Ele vor să spună numai că cel ce nu are încă pe Hristos, se află în robia păcatului şi deci în puterea diavolului care stăpîneşte pe cei robiţi de păcat sau pe cei din afara harului (Efeseni 2, 1-3). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi lepădări, trecîndu-l sub puterea lui Hristos, Stăpînul nostru cel adevărat şi bun.

Iată şi părţile cele mai de seamă ale Botezului. Prima parte este sfinţirea apei pentru botez. A doua parte este ungerea cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44, 9), pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la mîini şi la picioare. Acest untdelemn este binecuvîntat înainte de preot prin rugăciuni deosebite şi din el se pune şi în cristelniţă, de trei ori, cruciş. Ungerea aceasta însemnează mai multe lucruri în sens duhovnicesc. Astfel, untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semn al milei şi al bunătăţilor dumnezeieşti, prin care catehumenul a fost izbăvit de noianul păcatelor. Acest untdelemn sfinţit ne aduce aminte de ungerea cu care erau unşi în Legea Veche arhiereii, împăraţii şi proorocii şi cu care a fost uns Însuşi Mîntuitorul numit "Unsul Domnului" (I Regi 10, 1-6); Isaia 61, 1; Luca 4, 18). La această ungere ne-a făcut şi pe noi părtaşi, căci însuşi numele de creştin vine de la cuvîntul grecesc "Hristos", care înseamnă "Uns". Ungerea de la Botez mai închipuieşte şi aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos şi învierea împreună cu El.

A treia parte a Botezului este însăşi săvîrşirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului în apă sfinţită, în numele Preasfintei Treimi. Acum preotul ia pruncul în mîini şi, ţinîndu-l drept, caută spre răsărit şi îl afundă de trei ori, zicînd la prima afundare: "Botează-se robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin"; la a doua afundare: "şi al Fiului, Amin", iar la a treia afundare: "şi al Sfîntului Duh, Amin".

Această întreită afundare arată, pe de o parte, că temeiul credinţei noastre este Sfînta Treime, iar pe de altă parte, închipuieşte cele trei zile petrecute de Domnul în mormînt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă se închipuieşte totodată moartea noastră pentru viaţa în păcate de pînă aici şi îngroparea noastră cu Hristos. Iar ieşirea din apă închipuieşte învierea noastră împreună cu Hristos, pentru viaţa cea nouă întru El.

Prin Botez, spălîndu-ne păcatele, ne facem astfel părtaşi morţii şi învierii lui Hristos, devenim membrii ai Bisericii şi intrăm într-o viaţă nouă. Îndată după Botez cel botezat mai primeşte încă două Sfinte Taine. Adică ungerea cu Sfîntul Mir, prin care pruncul se miruieşte pe toate părţile trupului, cînd preotul rosteşte cuvintele: "Pecetea harului Duhului Sfînt", şi apoi Sfînta Împărtăşanie. Prin ungere noul botezat primeşte pecetea şi darul Duhului Sfînt, devenind membru al Bisericii, iar prin Sfînta Împărtăşanie se uneşte cu Trupul şi Sîngele lui Hristos.

Astfel, sîntem morţi pentru păcat şi viem pentru Dumnezeu (Romani 6, 3-11). Cristelniţa şi apa botezului sînt pentru noi mormînt şi maică duhovnicească, născîndu-ne pentru Hristos şi ţinînd astfel locul pîntecelui preacurat al Fecioarei, din care S-a născut Domnul (Sf. Simion Tesalonicul, Despre Sfintele Taine, cap. 62,63,64, pp. 77-80; şi Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 326-331).

Iubiţi credincioşi,

Am vorbit cîteva cuvinte despre Botezul lui Hristos şi despre Taina Sfîntului Botez, prin care devenim fii ai Bisericii şi fii ai lui Dumnezeu după har.

Cu adevărat, mare este sărbătoarea de astăzi. Căci astăzi pentru prima dată ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicînd: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfînt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpînul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi.

Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pămîntului. Astăzi se sfinţeşte aghiasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorîrea darului Sfîntului Duh. Deci să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfînta aghiasmă în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fîntînile noastre şi se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfînt.

Astăzi Hristos, Mîntuitorul nostru iese în public la vîrsta de 30 de ani. Se arată lumii, se pregăteşte să vestească pe pămînt Evanghelia mîntuirii şi vine să caute şi să mîntuiască sufletele noastre. Să coborîm şi noi astăzi la Iordan, adică să venim la biserică. Biserica este casa lui Dumnezeu. Aici este Iordanul şi apa cea vie care spală, adapă, dă viaţă şi înnoieşte lumea. Aici este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfînt împreună cu toţi sfinţii.

Să ieşim întru întîmpinarea lui Hristos. Dar pentru aceasta se cere să ne căim de păcatele făcute, să ne spălăm în apele Iordanului, adică să spălăm păcatele prin spovedanie şi lacrimi de pocăinţă. Apoi să ne împăcăm unii cu alţii, că dragostea acoperă mulţime de păcate. Să ascultăm glasul Tatălui, Care ne grăieşte din cer; să ne înfricoşăm de smerenia Fiului, Care Se botează de către Ioan în Iordan şi să odihnim în inimile şi casele noastre porumbelul Duhului Sfînt.

Deci, închinîndu-ne cu credinţă şi evlavie Preasfintei Treimi, să cîntăm împreună cu Biserica această sfîntă cîntare: În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvîntului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, mărire Ţie! Amin.