Biserica este locul in care omul nu trebuie sa intre, daca a lipsit pe cineva de iertare. Iata ce ne spune Evanghelistul Matei: "Cand aduci darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarului si mergi de te impaca mai intai cu fratele tau; apoi, venind, adu darul tau” (Mat. 5, 23-24).

Ceea ce-i lipseste omului din zilele noastre, este constiinta prezentei. El nu mai constientizeaza unde se afla. Crede ca a fi in Biserica este tot una cu a fi in orice alt loc. In realitate, el este aici pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului. Insa, nimeni nu trebuie sa se impartaseasca daca nu este impacat cu ceilalti. Desigur, el isi poate minti duhovnicul, pentru se impartasi. In acest caz, imi vin in minte cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: "precum hrana cea trupeasca, intrand intr-un stomac bolnav, mai mult sporeste boala, asa hrana cea sufleteasca, gustandu-se cu nevrednicie, mai mult mareste raspunderea si osanda”.

Pentru ca omul s-a obisnuit sa intre in Biserica si atunci cand nu daruieste iertare, s-a obisnuit si cu a sta pe loc, atunci cand preotul spune: "Cu frica, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati” (chemarea spre impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului).

Cel ce s-a impartasit cu adevarat, nu va spune niciodata "te iert, dar nu te uit”. Un om impartasit nu mai are retineri in a acorda pe deplin iertarea. Luand in sine Iubirea, are putere sa iubeasa. Celui ce-i face rau, ii raspunde cu bine, si paradoxal, crede ca n-a facut pentru aproapele tot binele pe care putea sa-l faca.

Tinand dusmanie impotriva aproapelui, nu mai suntem constienti ca atunci cand rostim: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", ne rugam in felul urmator: "Doamne, eu raman pentru totdeauna dusmanul aproapelui meu, fii si Tu totdeauna dusmanul meu".

Este trist ca notiunea de iertare s-a diversificat, ca o intelege fiecare dupa cum vrea. Daca Scriptura ne spune sa iertam de saptezeci de ori cate sapte, nu inseamna ca daca am iertat de patru sute nouazeci de ori e cazul sa incetam a ierta. Si ar mai fi ceva, sa iertam asa cum iarta Dumnezeu!

Adrian Cocosila

" O fapta buna facuta din dragoste si bunatate, poate nu va schimba cursul istoriei, dar daca va schimba viata cuiva, atunci merita tot efortul ".

" Cind realizam ca Dumnezeu ne iubeste, stim ca totul o sa fie bine ".

" Nu este nimic mai desavirsit si mai curat decit dragostea lui Dumnezeu pentru tine, fara limite si conditii ".

" Accepta ceea ce nu poti accepta, iarta ce nu poti ierta si da ceea ce nu esti obligat sa dai ".

" Cind ajungem la capatul puterilor si acceptam ca avem slabiciuni si avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, atunci ne descoperim adevaratul potential ".

Nici bunatatile pamantesti nu se obtin fara osteneli. De ce renuntam atunci la cele ceresti din cauza ostenelilor?" Sfantul Nil Sinaitul

Intr-o manastire aflata la poalele unui munte inalt, acoperit de paduri, traia, odata, un calugar batran, caruia i se dusese vestea pentru intelepciunea sa. Intr-o dimineata, a venit la el un tanar si l-a intrebat:

Doamne,primeste-ma intru pocainta.

Doamne ,nu ma lasa pe mine.

Doamne,nu ma duce pe mine in ispita.

Doamne ,da-mi cuget bun.

Doamne,da-mi  lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta.

Doamne,da-mi cuget sa-mi marturisesc toate pacatele mele.

Doamne, da-mi smerenie,curatie si ascultare.

Doamne,da-mi rabdare,voie nebiruita si blandete.

Doamne,sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea.

Doamne,invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta.

Doamne,apara-ma de oamenii galcevitori,de deavoli si de patimile trupesti si toate celelalte lucruri necuvioase.

Doamne,stiu ca faci precum vrei Tu,deci sa fie si intru mine,pacatoasa,voia Ta;ca binecuvantat esti in veci.Amin.

Doamne,nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc.

.Doamne, izbaveste-ma de muncile cele de veci.

Doamne,de am gresit macar cu mintea,macar cu gandul,sau cu cuvantul sau cu lucrul,iarta-ma.

Doamne,mantuieste-ma de toata nestiinta,uitarea,neandraznirea si de nesimtirea cea impietrita.

Doamne,izbaveste-ma de toata ispitirea.

Doamne,lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea.

Doamne,eu ca un om am gresit,iar Tu,ca un Dumnezeu indurator,ma miluieste,vazand neputinta sufletului meu.

Doamne,trimite mila Ta in ajutuorul meu,ca sa proslavesc Prea Sfant Numele Tau.

Doamne ,Iisuse Hristoase,scrie-ma pe mine  roaba Ta in Cartea Vietii si-mi daruieste sfarsit bun.

Doamne,Dumnezeul meu,macar ca n-am facut nici un bine inaintea Ta,da-mi dupa Darul Tau sa pun inceput bun.

Doamne,stropeste inima mea cu roua Darului Tau.

Doamne ,al cerului si al pamantului,pomeneste-ma pe mine,pacatoasa,rusinata si necurata roaba Ta in Imparatia Ta .Amin!

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase din nou o mare disputa legata de cei trei ierarhi pe care ii serbam astazi, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pa care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

"Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem."

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

   Sfanta Liturghie este pentru credinciosi o adevarata scoala de invatatura crestina,la indemana si pe intelesul tuturor.In randuiala Sfintei Liturghii gasim insasi istoria mantuirii noastre,aratand prin semnele vazute,ce alcatuiesc aceasta inaltatoare slujba.Toate cele ce se savarsesc,se canta si se rostesc in timpul Sfintei Liturghii ne duc cu gandul la Domnul Nostru Iisus Hristos,pentru ca in ele il vedem aratat si slavit pe El.Si intreaga  Lui lucrare mantuitoare.Participand la Sfanta Liturghie,petrecem impreuna cu Iisus,ascultam glasul Lui si suntem aproape de El.Cand intram intr-o biserica trebuie sa constientizam faptul ca intram intr-un lacas sfintit,in casa lui Dumnezeu.In momentul in care pasim peste pragul bisericii trebuie sa lasam afara toate gandurile, toate grijile lumesti,toate simtirile pamantesti.In biserica se intra"cu credinta ,cu frica lui Dumnezeusi cu evlavie"sa incercam astfel:"Sus sa avem inimile!".Primul lucru care trebuie sa-l facem cand intram in biserica este de a ne inchina mai intai in fata Sfintei Evanghelii si a icoanei de pe tetrapod,ce inchipuie pe Hristos in    mijlocul bisericii,apoi in fata iconostasului,vinul ,prescurile si pomelnicul se dau prin usa dinspre miazanoapte a altarului.In biserica,femeile stau in partea stinga,iar barbati in partea dreapta.Trebuie sa ne inchinam,sa facem semnul crucii si sa ingenunchem in timpul cantarii"Pre Tine Te laudam"cand se sfintesc Darurile si preotul mijloceste pentru noi.De aici inainte cinstitele Daruri devin "Sfintele Daruri".Toata slujba trebuie sa ascultata cu luare aminte,ca si cum l-am asculta pe Insusi Hristos.De la predica nu este  bine sa plecam niciodata.Aceasta trebuie ascultata cu evlavie,pentru ca preotul nu vorbeste in numele lui,ci al lui Dumnezeu.Respectand randuiala crestina,vom iesi din biserica mai luminati.mai buni si mai apropiati de Dumnezeu.Doamne ajuta.

În continuare, Patriarhul României a evidenţiat că smerenia este necesară şi foarte importantă chiar pentru omul drept, săvârşitor al faptelor bune, pentru că „starea de smerenie este starea de recunoştinţă. Numai omul smerit poate fi cu adevărat recunoscător lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El în săvârşirea faptelor bune. De aceea, rugăciunile noastre în biserică sunt mai întâi rugăciuni de mulţumire, de recunoştinţă, aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El, atunci când realizăm ceva bun. Smerenia ne ajută să fim nu numai recunoscători, ci şi realişti. Numai sufletul smerit este suflet realist, în înţelesul că şi atunci când am săvârşit binele întru smerenie vedem că mai este încă mult de făcut, că se poate şi mai mult de făcut şi că se pot săvârşi şi mai multe fapte bune. Omul smerit nu ajunge la mulţumirea de sine ca încetare a activităţii celei bune, omul smerit, deşi a făcut unele fapte bune, este conştient că este puţin în raport cu cât ar fi putut face sau mai ales în raport cu cât ar trebui să facem. Smerenia este o stare dinamică a vieţii care nu ne lasă să cădem în lenevire duhovnicească, în mulţumirea de sine“, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

„Nu se poate sfinţi nimeni în starea de trufie“

Subliniind importanţa smereniei în raport cu oamenii, dar mai ales cu Dumnezeu, PF Părinte Patriarh Daniel a arătat că omul duhovnicesc smerit nu se compară cu alţi oameni, ca să îi judece sau ca să se mândrească fiind superior lor, ci se află smerit în faţa lui Dumnezeu, Cel atotbun, atotmilostiv. „În raport cu Dumnezeu, oricât bine am săvârşi noi, oricâtă iubire am avea, ea este puţină în relaţie cu Dumnezeu Cel nesfârşit, netrecător, Cel veşnic şi Cel întru totul sfânt, întru totul iubitor, întru totul milostiv. Rugăciunea smerită sau smerenia în viaţa omului are un efect sau o rodire sfinţitoare. Nu se poate sfinţi nimeni în starea de trufie, ci numai în starea de smerenie, pentru că în omul smerit este loc pentru Dumnezeu. În măsura în care omul se goleşte de sine, de trufie, de egoism, de mândrie, se lărgeşte sufletul său pentru prezenţa lucrătoare, mântuitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu în el“, a spus PF Daniel.

Avenit la un calugar un om tare necajit si l-a intrebat:
ce este rau cu mine?De ce nu imi gasesc linistea?de ce nu sut multumit de viata mea?
Batranul calugar a luat ,atunci ,o sticla si dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat:-Cum e aceasta sticla?
-E pe jumatate goala, a raspuns omul.
-Vezi ,i-a mai spus calugarul,eu o vad pe jumatate plina.

in viata trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor.Nu este greu ,mai ales ca in toate exista ceva frumos.Daca vom sti sa privim natura,vom vedea frumusete si bogatie.Dac vom sti sa-l privi pe om in adancul inimii lui,vom vedea bunatate si dragoste.Privind astfel viata si oamnenii,devenim noi insine mai frumosi mai bogati si mai buni.

 

Cel mai puternic mijloc prin care se poate apropria omul de Dumnezeu si a vorbi cu El este rugaciunea,fiindca in timpul rugaciunii se uneste duhul omului cu Dumnezeu Cu duhul umilit, cu inima infranta si smerita, asa cum se ruga proorocul David, cantand: "...duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi"; Cu nebiruita si neobosita nadejde, caci asa spune Mantuitorul: "Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit, si le veti avea" Cu nespurcate buze, adica sa nu ceri lui Dumnezeu cele ce sunt spre raul tau si al aproapelui, fiindca atunci rugaciunea ta se preface intru pacat .Cu  neincetare, dupa porunca Mantuitorului care ne indeamna: "Neincetat va rugati". Si astfel rugandu-va, se vor da voua toate si se vor umple inimile si casele voastre de untudelemn al bucuriei, de duhovniceasca alifie a vindecarilor, de roua mantuirii vesnice, de grau, de vin si de toate bunatatile cele de pe pamant si cele din ceruri. Pentru marile si grelele trebuinte, mergi la biserica si la preotii ei, ca sa se roage pentru tine, caci aceia au plinirea tuturor bucuriilor. Doamne ajuta.Amin.
 

In a treia saptamana a lunii ianuarie a fiecarui an (18 - 25 ianuarie), bisericile crestine din intreaga lume, organizeaza seri de rugaciune pentru unitatea crestina. Initiativa s-a nascut in lumea protestanta, in anul 1908. Alegerea datei este simbolica, 18 ianuarie fiind sarbatoarea catedralei Sfantului Petru din Roma, iar 25 ianuarie - sarbatoarea convertirii lui Pavel. Tema propusa pentru Saptamana de Rugaciune din anul 2010, este "Voi sunteti martorii acestora“ (Luca 24,46-48).   CrestinOrtodox.Ro