Dragi frati crestini, cu totii ati auzit indemnul "De craciun fii mai bun!",insa cu totii stim ca trebuie mereu sa fim buni,nu doar in posturi. Niciodata nu putem spune ca am facut destul bine semenilor,niciodata nu este de ajuns. Asa ca va invit sa mai faceti o fapta buna in aceasta saptamana sau oricand puteti si doriti. Acum 4 zile un incendiu a ars sala de mese si toate proviziile din VAlea Screzii ,Valea Plopului ,in asezamantul unde sunt 400 si ceva de copii si batrani,ingrijiti sub obladuirea parintelui Nicolae Tanase. Oameni au sarit imediat in ajutor cu provizii,Slava Domnului,dar nu sunt de ajuns pentru atatea guri de hranit. Asadar aveti mai jos conturile in care puteti face donatii sau puteti merge personal acolo sa ii si vedeti bucurandu-se ca le acodati atentia si timpul vostru. Merita sa aiba un craciun fericit,cum multi dintre d-stra il vor avea! http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/incendiu-la-valea-screzii-cei-400-de-copii-orfani-ingrijiti-de-parintele-tanase-nu-mai-au-cantina.html Doamne ajuta!
|
|
Category:
Creatii literare proprii
Asa cum via are nevoie de araci ca sa creasca strugurii bine,sanatosi,si omul are nevoie de Dumnezeu pentru a fi indreptat. Poate si pe vie o doare cand omul o indreapta si o leaga de arac.O doare,dar e spre binele ei.Asa si omul cand e indreptat de Dumnezeu printr-o intamplare,o boala,o problema omeneasca, e indurerat sau trist,sufera,dar e suferinta spre binele lui.Sau cum imi mai place mie sa spun,uneori medicamentul este amar si neplacut cand e administrat,dar el vindeca,atenueaza durerea,problema de sanatate. Pana la urma suntem cu totii semintele Domnului si trebuie sa dam rod,asa ca aceasta comparatie cu via mi se pare foarte potrivita. Dumnezeu ne-a plantat cu un rost,sa influentam vietile celor din jurul nostru in bine,prin milostenii,prin vorbe bune,prin simpla existenta….Acum daca omul o mai ia pe aratura sau se lasa in jos spre pamant ca via,in loc sa se inalte spre Cer,Domnul pune arac imediat spre a ne indrepta iar cu capul spre El. Ne-am nascut spre a tinde spre cer,nu spre a ne lipi de pamant si cele ale pamantului. Mi-e dor sa visez ca zbor spre cer,fara aripi,este atat de bine sus in aer,tinzand spre nori…..Cu atat mai bine ar fi langa Dumnezeu…..
|
Ce au oamenii in luna aprilie cu sinuciderea la metrou? Anul trecut pe 27 aprilie cineva s-a aruncat in fata metroului,iar anul acesta si pe 3 aprilie si azi pe 5 aprilie au incercat alti doi barbati sa se sinucida.Cel de duminica are 45 de ani,iar cel de azi are 30 ani,Clar au avut momente de ratacire,de intunecare a judecatii,nu trebuie sa ii criticam,sa ii blamam,dar evident in niciun caz sa le laudam "curajul".Trebuie sa ne rugam pt ei si pt toti ceilalti din lume aflati in necazuri,care au probleme ,sa ii ajute Dumnezeu cum stie El cel mai bine sa isi revina din starea de depresie.Imi amintesc ca la vecernie spune sa ne rugam pt toti cei necajiti si cu sufletele intristate.Nu trebuie sa ne rugam doar pt crestini sau doar pt cei pe care ii cunoastem,ci pt toti din lume,din Japonia,din Somalia,din Australia,de oriunde din lume. Oare ce se intampla cu aproapele nostru nu se intampla din cauza noastra? Oare nu din cauza indiferentei noastre se sinucide un om? Daca am fi uniti,daca am fi crestini,atenti la cei din jurul nostru,am intinde mana de ajutor omului care cere ajutor si nu ar ajunge la sinucidere.Oamenii se simt singuri.Si acum nu am nevoie sa aud de la nimeni ca "un crestin nu se simte singur niciodata",pt ca stiu si eu asta deja.DAR ce facem cu cei care se simt totusi singuri si neajutorati? Le intoarcem spatele? Nu! trebuie sa ii ajutam sa isi revina,fie cu vorba buna,fie cu o paine si un pahar cu apa,orice e binevenit omului care se simte neajutorat sau singur.Aveti grija de cei din preajma voastra,caci nu se stie prin ce trece fiecare.Nu suntem Dumnezeu sa stim ce se intampla in sufletul fiecarui om,al vecinului,colegului etc.,dar putem incerca sa ne interesam despre viata omului de langa noi cand il vedem trist,abatut,ca sa vedem cu ce il putem ajuta. Am mai scris eu anul trecut un blog despre sinucideri si reiau ideea pe scurt:oamenii cand aud de tentativele de sinucidere ale altora,prind si ei curaj sa incerce....Trist,ingrozitor de trist.Vrajmasii astia lupta cu oamenii in post mai ales,mai asiduu decat in restul anului.Saracii oameni,cati ingeri trebuie sa planga in cer privind oamenii cum isi pierd sufletele,cat trebuie sa fie Dumnezeu de trist cand mai pierde cate un suflet,caci pana la urma cu totii suntem copiii Lui si Il doare pt fiecare dintre noi cand pateste ceva,cand este trist si necajit.Il doare pt fiecare in parte,chiar daca suntem miliarde pe pamant. Doamne ai grija de copiii Tai ,tine strans de ei si nu ii lasa sa cada in deznadejdea ucigatoare! Amin!
|
“Spune DA Vietii!” este sloganul “Marsului pentru Viata”, eveniment care va avea loc simultan la Bucuresti, Timisoara si Satu Mare, sambata, 26 martie 2011. Organizatorii, peste 20 de asociatii nonguvernamentale provita si profamilia, cheama astfel pe toti romanii la recunoasterea vietii umane ca primul si cel mai important drept, incepand de la conceptie si pana la sfarsitul ei natural. Expresia “Spune DA Vietii!” are semnificatia unei marturiipersonale prin care participantii afirma deschis si fara echivoc viata ca valoare suprema, cerand protejarea ei in toate stadiile. In mod special ei solicita protectia celor mai vulnerabile fiinte umane, copiii nenascuti, care de peste 50 de ani sunt supusi in Romania unui adevarat genocid. Alegerea datei nu este intamplatoare: 26 martie urmeaza imediat marii sarbatori “Buna Vestire”, considerata sarbatoarea femeii crestine si a bucuriei de a da viata. Cu toate acestea, “Marsul pentru Viata” se doreste un eveniment civic, fara caracter confesional si de aceea deschis persoanelor din toate cultele crestine. Aceasta este prima editie care se va derula simultan in trei orase romanesti, iar organizatorii promit ca evenimentul va deveni unul de traditie, anual. De altfel “Marsul pentru Viata” este deja un eveniment consacrat in alte tari, unde are loc la aceeasi data. Ora si locul de pornire:
Bucuresti – 11.30, din Parcul Kretulescu (langa biserica Kretulescu), Calea Victoriei nr. 47
Timisoara – 11.30, din Parcul Doina, str. Ghe. Doja, nr. 25A (zona Balcescu)
Satu Mare – 11.30, din fata Muzeului Judetean Pentru alte detalii consultati blogul marsulpentruviata.blogspot.com Traseul Marşului pentru Viata in Bucuresti
Ora 11.00 – intalnire in Parcul Kretulescu (langa biserica Kretulescu), Calea Victoriei, nr. 47
Ora 11.30 – Plecare pe traseul Calea Victoriei – Piata Natiunile Unite – Bd. Libertatii – Parcul Izvor
Punct final – rotonda de langa cele patru statui. Participantii pot ramane la punctul final pana cel tarziu la ora 13.30. VEniti si voi !
|
Dumnezeu vrea sa fie pe primul loc in viata noastra.El ne-a pus candva mai presus de viata Fiului,El S-a lasat batjocorit,batut mai mult ca oricine,umilit,acuzat pe nedrept,rastignit,ucis din dragoste pentru noi. Si vrea la randul nostru sa Ii oferim viata noastra.”Mila voiesc,iar nu jertfa!” .Un om care se calugareste nu se numeste jertfa de sine? Martirii,mucenicii nu s-au jertfit pentru El,pentru credinta in El? Aia nu e jertfa? Da,vrea sa fie pe primul loc in viata noastra asa cum si noi ne dorim sa fim pe primul loc pt partenerul nostru de viata. S-a intamplat de cateva ori sa ma gandesc “asta i-am facut si eu Lui Dumnezeu” in momente in care aproapele meu ma facea sa ma simt intr-un anume fel prin vorbe,comportament…De aceea iertam,ca sa ne ierte si pe noi Dumnezeu,de aceea nu intoarcem spatele aproapelui,ca sa nu ne intoarca si noua Dumnezeu spatele cand Ii vom cere ajutorul.De aceea ceea ce nu ne place sa ni se faca nu facem nici noi altora. Si mi-am dat seama ca asa cum Il tratam eu pe Dumnezeu,asa ma trata si El prin intermediul aproapelui meu. Cum tratam,vom fi tratati. Asa cum omul are preferinte in viata,pe fiul ascultator il are mai aproape de sufletul lui,asa si Dumnezeu place mai mult pe fiul ascultator,dar exact ca omul pamantean care se ingrijoreaza pt fiul neascultator,asa si Dumnezeu isi face griji si sufera pt fiul neascultator.Uneori oile ies din turma si apuca pe cai gresite,se ratacesc,Dumnezeu iese in cautarea oii ratacite si cand o gaseste o ia in brate si ii oblojeste ranile,o hraneste,ii spune cat de mult o iubeste.CACi fiecare copil care a fost candva ascultator i-a intrat Domnului la inima si a fost de ajuns sa il vada la biserica de cateva ori,vorbindu-I,caci atunci cand observa ca nu mai vine,ii simte lipsa si incepe sa il strige.Cum il striga? Dandu-I un ghiont,adica zgandarindu-l un pic,pt a-I aminti de El. La fel cum omul care se obisnuieste cu ceva anume,simte absenta acelui lucru cand nu mai este,asa si Dumnezeu se obisnuieste cu atentia pe care i-o acordam si apoi ne trage de maneca “Hei ce faci? De ce te-ai oprit? Vino inapoi la Mine,vorbeste-Mi! Imi lipsesti!” (Exodul 20, 3-5). "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine"...Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos/zelos …” Pui pe primul loc jobul,mai presus de Dumnezeu? Dumnezeu observa si va face ceva cu jobul pt a-ti atrage atentia .Va lovi cu toiagul Lui. Pui pe primul loc pe partenerul tau de viata? Te gandesti non stop la el in loc sa te gandesti la El? Stai linistit,te vei intoarce la Dumnezeu,caci muritorul care iti e aproape si la care te gandesti necontenit te va dezamagi,va pleca,va disparea.Caci Dumnezeu a observat ca idolatrizezi un muritor,in loc sa Il idolatrizezi pe El. Pui pe primul loc pe copilul tau? Imi pare rau pt tine,te va dezamagi,daca nu mai rau. Banii sunt pe primul loc ? vei pierde….. Tratezi cu indiferenta,cu raceala pe cineva? vei fi si tu tratat astfel de Dumnezeu,tot prin intermediul oamenilor sau poate chiar direct de catre El,depinde de la caz la caz.dupa capacitatea fiecarui om de comprehensiune. Si acum vor fi niste oameni care vor spune :nu e adevarat,sunt oameni care au o gramada de bani si nu au probleme.Pt ca Dumnezeu si-a luat mana de pe ei,sunt rataciti,sunt oi pierdute de la inceput,sunt atat de afundate in abisul intunericului incat si daca ar aparea Iisus Hristos in fata lor nu i-ar schimba cu nimic,atat de orbi sunt. Eu ma refer la oile alese ale Domnului,oi care si-au recunoscut pastorul,oi care Ii recunosc glasul .Dumnezeu nu striga dupa cine nu Il aude.STriga la cei care Il cunosc. Il mai poti pune pe Dumnezeu pe primul plan cand te casatoresti? Da,desigur vom spune noi crestinii(rugandu-ne impreuna cu sotul/sotia,copiii,aducandu-I Slava pt toate). Pustnicii,monahii Il au pe Dumnezeu in minte permanent.Si da Sf.Apostol Pavel cand spune “rugati-va neincetat” se adreseaza si noua mirenilor,deci am putea si noi sa ne rugam neincetat.Sa fii casatorit,sa iti iubesti sotia,dar totusi sa Il iubesti mai presus pe Dumnezeu este grandios. Dumnezeu este gelos din acest punct de vedere,nu din perspectiva noastra lumeasca :gelos( cu sensul de invidios) pe vecinul care are capra/masina mai frumoasa sau din mai stiu eu ce motive lumesti. Dumnezeu este gelos cand nu Ii acorzi atentia cuvenita (rugaciunea inimii in fiecare moment liber pe care il ai la dispozitie),apoi rugaciuni dimineata,seara,la pranz,la mese,multumiri permanent,vizite acasa la El (la biserica) cat mai des,in fiecare duminica neaparat,sa discuti despre El,sa Il pomenesti cand vorbesti cu altii,sa fie mereu in gandul tau.Dumnezeu vrea sa fie pe primul loc in viata noastra....Si pana la urma.este singurul care merita ,nu? El ne iubeste neconditionat,ne asculta,ne ajuta,si-a dat viata pt noi,ne ocroteste,ne iarta,ne da sanse dupa sanse,ne indreapta,vai dar ce nu face pt noi? El merita toate pentru toate.Tie Iti aducem de toate si pentru toate,Doamne!
|
Fii tandru! Soţul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă, ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului, doreşte ca acesta să-i aparţină în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasă chiar dacă soţul arată dragoste mamei lui. Dacă îi spui: „Bine, dar este mama lui care l-a născut, l-a crescut, i-a fost alături atâţia ani!”, ea răspunde: „Da, dar o iubeşte pe ea mai mult decât pe mine!”. Toate femeile asta răspund. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei. Noi, monahii, prin modul nostru de viaţă nu avem experienţa femeilor. Însă epitrahilul Sfintei Spovedanii ne-a dezvăluit foarte multe taine din sufletul femeii. Un alt lucru pe care îl constatăm este acela că femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea, soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa. N-o mustra faţă de alţii!
Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.
Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Soţia trebuie să ştie întotdeauna că soţul o iubeşte şi se gândeşte la ea în orice clipă, trebuie să simtă că în inima lui ea este pe primul loc. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă. Nu-i ascunde nimic!
Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi ori de la prieteni. Să ştiţi că firea femeiască este pururea bănuitoare, suspicioasă. Tot timpul se îndoieşte şi se întreabă: „Oare mă iubeşte soţul?” Iar dacă va găsi motive de suspiciune, devine fiară. De aceea, trebuie să ştiţi că singurul lucru care o poate cuceri şi poate uni familia este tandreţea. Soţul ideal nu o strigă pe soţie pe nume. După căsătorie, adevăratul nume la soţiei trebuie să fie doar „iubito”. Atunci cei doi vor fi cu adevărat trup şi suflet.
Dacă îţi greşeşte cu ceva soţia, nu-i răspunde pe loc, atunci când eşti dominat de mânie; ci seara, în camera voastră, când veţi fi singuri, să-i spui cu blândeţe: „Ştii, iubito, azi m-ai întristat cu cutare lucru”. Iar dacă îi arăţi blândeţe îi va părea rău, va plânge şi îşi va cere iertare.
Dacă soţul pleacă undeva şi „uită” să-i spună soţiei, iar aceasta află de la colegii de serviciu, de exemplu, atât de mare este rana sufletească pricinuită de faptul că nu este ea prima căreia soţul să-i spună despre acest lucru, încât cu greu îşi revine. Este nevoie, deci, de multă atenţie. Dacă soţia va înţelege că soţul îi este alături, atunci este capabilă de orice jertfă. Firea feminină are nevoie de cea a bărbatului. Vedeţi, chiar şi la mănăstirile de maici, dacă nu există un duhovnic bun, singure nu pot spori. Întotdeauna firea femeiască are nevoie de sprijinul firii bărbăteşti. Rugaţi-vă, spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă împreună!
Aşadar, pe cât puteţi, trebuie să vă rugaţi împreună acasă. Rugăciunea făcută în comun uneşte familia. Dacă puteţi, dimineaţa rugaţi-vă împreună, iar seara faceţi împreună Pavecerniţa.
E bine ca soţii să se spovedească la acelaşi duhovnic şi să se împărtăşească la aceeaşi Sf. Liturghie, să meargă amândoi la aceeaşi biserică. Acesta este un lucru care îi uneşte foarte mult. Părintele Efrem Vatopedinul
|
|
Category:
Creatii literare proprii
Langa crucea Ta sa fi stat,
Picioarele insangerate ti-as fi sarutat.
pamantul in care crucea ta era infipta
de lacrimile mele ar fi fost udat
pana cand crucea s-ar fi descentrat
si usor pe orizontala ar fi alunecat.
Atatea lacrimi ar fi curs de mila ta….
Oare cineva atunci a strigat:
“Luati-ma pe mine-n locul lui!”?
As fi avut eu curajul sa o fac
De-as fi trait in acele vremuri de suflete pustii?
Ai fi ajuns jos pe pamant pana la urma
Si fruntea-n palma ta mi-as fi pus,
Cu sangele tau s-ar fi uns.
Ranile ti-as fi sarutat
Si sangele ti-as fi gustat!
“Luati si beti,acesta este sangele Meu”,
Asa ar trebui baut,prin sarutarea patimilor tale!
Eu oricum nu il pot gusta in niciun fel
Din cauza pacatelor mele.
Sunt intre laic si profan,
Nici calugar,nici mirean.
Nu stiu incotro s-apuc,
Sfanta mi-as dori s-ajung,
Dar asa viata nu pot inca sa duc.
|
|
|
